6,001 matches
-
să cred, zise Pomponescu, că cel puțin la tinevoi scăpa de titulatura de ministru. . Lucru curios, Pomponescu era sincer în oroarea lui de spleenul ministeriatului, cu toate astea, o satisfacție consta tocmai în faptul de a fi ministru și a gusta micile amărăciuni ale profesiei. Indolenta rezolvă contradicția din sufletul lui Pomponescu într-un chip abil. . - Am să încerc, domnule ministru, zise ea glumeț, să-mireprim orice sentiment de teamă. Și cu acestea se așeză pe genunchii lui Pomponescu și-l sărută
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îl va plasa într-un loc convenabil. Începu să se informeze și întocmi o listă de posturi posibile. Smărăndache voia un plasament numai din amor propriu, văzând cum alții din generația lui se aranjau, fără meritele sale. Smărăndache ar fi gustat îndeosebi un loc în diplomație, fie măcar ca simplu atașat de presă, spre a se putea plimba în străinătate, ca să "flaneze", cum zicea el, "pe la buchiniști". Nu-și putea imagina că Pomponescu, așa de familiar cu el, mai ales în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fapt divers ca acesta se propagă în circuit. Gaittany și Smărăndache erau colportorii emeriți. - Domnule, zicea Gaittany când venea vorba de Sultana,are un Salvator Rosa. E autentic, i-a scris Venturi. A dat lovitura! În sinea lui, Gaittany nu gusta deloc tabloul, dar vorbea așa prin sugestie. Smărăndache comunică evenimentul doamnei Pomponescu, care, doritoare a face pe interesanta, luă mașina și vizită magazinul. Sultana nu era. Demirgian însă repetă, profesional, după instrucțiile nevestei: - Este un lucru rar, foarte frumos. Și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nuntă. De voiai să-l jignești pe Saferian, era de-ajuns să-i spui că un lucru din casa lui e nou. . - Asta nou? Asta mama avut de la mama ei. Nu se maiface azi așa lucru. Demirgian, cu toate că anticar, nu gusta nici el obiectele vechi în menaj, deși nu din superstiție, ca Pomponescu. El voia utilaj modern și simplu și fu mulțumit constatând că Sultana, în interiorul particular, uza de mobilier nou și necomplicat și cumpăra veselă de la Galeries Lafayette. Un singur
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
viclean", constată arhitectul, care suspecta mai mult limbuția lui Botticelli decât tăcerile sale. Botticelli era un spirit violent negativ față de orice noutate, nesimțindu-se în voia lui decât în fața unui lucru dinainte admis. Prin urmare, nu era nici o speranță să guste proiectul înainte de a fi dat alții b. o judecată. Ioanide voia să afle ce obiecții face omul comun, de branșă. Uneori, observările tehnice ale lui Botticelli erau interesante. Butoiescu era mai mult și mai puțin decât omul din stradă. Acesta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să scoată preț bun pe ele. La toate propunerile Hangerlioaicăi de evadare, osânditul strâmbă din nas. Întâi nu voia să se refugieze la boși, apoi, admițând că ar fi trecut provizoriu peste această susceptibilitate, știa că membrii Mișcării nu-l gustă și nu i-ar da vreun ajutor serios lui, de dragul său personal. Mișcarea îl folosea pe el și cercurile sale numai tactic, până la obținerea izbânzii, după aceea precis l-ar fi înlăturat. Faptul că prin simplu accident scăpau de el
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
permite-mi să-ți prezint pe soțul meu". Dar fii pe pace, totul nu-i decât o glumă. Altă dată, Erminia spuse lui Ioanide următoarele: - Toată afacerea asta cu căsătoria care te intrighează nu-i pentru mine decât o distracție. Gust și eu, grație cumnatului meu, emoția de a auzi vorbindu-se despre nuntă în jurul meu. Și când eram copii făceam asta. Fetele se joacă cu păpușa, înseamnă asta că-și dau seama ce este cu adevărat maternitatea? Încep și eu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de mână în casa Conțescu și să aibă întrevederi cu nepoata acestuia. Nepoata nu părea să aibă repulsie pentru copii, dimpotrivă, îi mângâia, era exuberantă cu ei. Totul părea a fi în regulă. Indispoziția mergea în altă parte. Fata nu gusta conversațiile în timp ce Gonzalv era căsătorit. . - Dumneata, zise ea, vrei să te căsătorești. Prea bine! Căai mai fost căsătorit nu prezintă atâta importanță. Sunt cazuri dese de nepotrivire. Însă dumneata n-ai divorțat încă. . - Problema divorțului e ca și rezolvată, domnul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acesta, ci și mai indispus în fundul sufletului. Nu mai simțea ură împotriva arhitectului, ci un fel de ciudă. Ioanide nu-l onorase pe Pomponescu nici măcar cu o mișcare de antipatie, ignora totul, ducea candoarea până la jignire. Savantă prefăcătorie, spre a gusta căderea ministrului, sau sinceră bunătate? Se îndoi că Ioanide putea fi așa de infernal după o dramă zguduitoare. La întoarcere, Pomponescu se întîlni cu Gaittany, care, venit cine știe de unde, era așteptat de automobilul lui. Avea fizionomia cea mai radiantă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acoperit cu mâna, părea animalic. Fălcile Indolentei trosneau fără echivoc, cu toate că orice gând de grosolănie se înlătura. Totul fiind efectul unei anatomii prea viguroase, admirabile de la distanță, Pomponescu se simți foarte singur lângă pocnirea fălcilor statuare. El însuși voinic, nu gusta atletismul erotic, și când săruta avea un soi de pudoare și parcă se temea să nu fie surprins. De altfel, niciodată Pomponescu nu trecea la note mai viguroase înainte de a începe cu gesturile de civilitate, cum erau sărutarea mâinii și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dintr-o clasă care se supraveghează și se ține de reguli mai degrabă decât de instincte. Prețuia grațiosul în toate. Nu suferea paharele grele, farfuriile masive, prefera paharele de baccarat pe picior, tacâmurile de argint. Petrecerile cu zgomot îl enervau, gusta o forfotă în surdină, de așa natură încît oricând glasul său să fie auzit. În general, stilul vieții zilnice a lui Pomponescu era acela al audienței și al recepției, unde un căscat sună foarte rău. Așa de susceptibil de la o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nevastă. Intră aici în discuție o întreagă ,,știință’’ ezoteric populară cu privire la ,,legile’’ atracției dintre bărbat și femeie, legi pătrunse de credința că adesea, dracul își vâră coada, încurcând și descurcând viețile oamenilor. Întrupat ca ființă umană, Aghiuță este ,,programat’’ să guste din plin ,,bucuriile’’ vieții casnice alături de o femeie ,,îndrăcită’’ precum Acrivița. Odată ajunsă stăpână în casa bogatului negustor, aceasta nu întârzie să-și dea arama pe față, făcând astfel dovada ,,satanismului’’‚ ei congenital. Acrivița, ,,fata a mai mare a lui
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
că numărul formulelor identitare este infinit. Nu există zi în care să nu îmi ajungă cinci sau șase prin poștă, și toate, remarcați bine, complet diferite. Într-adevăr, nu este oare o nebunie să se creadă că o națiune poate gusta oarece odihnă morală și oarece prosperitate materială, când este admis în principiu că, de pe o zi pe alta, legislatorul poate să o arunce în întregime într-una din cele o sută de mii de matrici de fraternitate pe care a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
veritabil filantrop, deși respingea în mod nemilos toate măsurile care sugerau o filantropie superficială sau ipocrită. Nu a putut, fără îndoială, să prevină toate greșelile care au fost comise; nu a reușit întotdeauna să îi facă pe colegii săi să guste acest adevăr atât de simplu, dar față de care inteligența legislatorilor părea să aibă o repulsie instinctivă: "că nu puteau da nimic unora printr-o lege, fără a fi obligați să ia altora printr-o altă lege." Cu toate acestea, conform
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
moralei, iar sensul moral este înfrumusețarea existenței. Bucuriile mărunte aduc fericirea, fericire care se află în om. Omul este creatorul atât al fericirii, cât și al nefericirii sale, omul trebuie să se bucure de toată fericirea unei vieți liniștite, să guste toate mulțumirile care-i ies în cale nechemate în fiecare clipă, verigi mărunte și neglijate, care compun lanțul trainic al singurei fericiri adevărate. Este bine să ne bucurăm de ceea ce avem noi, fără a ne situa în comparație cu alții. Nu găsești
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
acesta devenind ratat), leneșul face întocmai și fără încetare ceea ce vrea și poate să facă - adică nimic. Dacă într-un caz monumentalizarea limitei este resimțită ca prilej de frustrare și ca permanent coșmar, în celălalt izolarea în limitele proprii este gustată cu rafinamentul nobil al celor care nu au nevoie pentru a supraviețui decât de ei înșiși. Ea nu generează plictisul ci, dimpotrivă, euforia pe care ți-o poate oferi vidul sau plinul ființei proprii. Iată de ce un ratat se poate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cazul meu, ci cazul cazului meu. (Pentru că în fond, de ani de zile de când ne cunoaștem, Andrei îmi plimbă pe sub nas câte o farfurioară: o mâncărică cu îngeri, alta cu Corbin, alta cu Eckhart, alta cu Sfinții Părinți. Iar eu gust de ici, de colo, și foamea mea e și mai mare, tristețea mea e și mai mare, disperarea mea e și mai mare.) Dar despre ce este vorba? Plecăm de la premisa că toți am vrea să știm ce e cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
insectă slabă, ce știi, sau ce-ai aflat? Cu cugete, neastâmpăr de ce folos ți-e ție O viață efemeră să, vrei a-nvenina? Ziua de azi e scumpă mai mult decât o mie Din secolul ce încă cutezi a aștepta. Gustați cu tinereță, din fructul frumuseței; Iubiți, iubiți plăcerea pîn' la confinul vieții, Înțelepciune numai acestea pot a fi. Fără amor, plăcere vrun bine - a fi nu poate, Minciuni, deșertăciune sunt celelalte toate, Spre amăgire bune, iar nu a folosi. O
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
un aer sărbătoresc, ceva care te duce cu gândul la bâlciuri. Pe masă stă o sticlă deschisă, trei pahare exagerat de mari și un coș cu chifle uscate. Televizorul e în priză și arată mira. Se stă comod și se gustă cu vârful buzelor vinul. ERNA: Pot să-i spun de-o sută de ori: stai locului, Herrmann, filmul ăsta are un mesaj pozitiv, este o odihnă pentru conștiința ta. Dar el nu se uită ca lumea la film. MARIEDL: Aproape
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
bună voie copilul dumneavoastră, care e cam într-o ureche, într-o instituție de sănătate cu program educațional. Asta v-ar ușura viața dumneavoastră cea grea, și viața cea ușoară și aerată ar putea poate să vă îndemne s-o gustați într-un cămin de bătrâni luminos și spațios, până când toate părțile deteriorate din ea ar fi uitate, dragă doamnă Wurm. Și locuința ar fi s-o preluăm noi, asta nu ar fi nici un fel de deranj pentru familia noastră. DOMNUL
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
voastre. KARLI (obosit): Pâine e o bucată de rahat... (Cârciumăreasa îl pocnește cu oasele de la coaste. Karli abia dacă o bagă în seamă) HASI: Omul nu poate înțelege decât ceea ce îi pare gustos. O chestie fără gust trebuie să fie gustată, până când o să primească de bună voie un gust. Este poate chiar cumplit, dar este real, că gustul este adevăratul Adevăr. SCHWEINDI (plângăcios): L-am iubit cu adevărat din adâncul inimi. Mi s-a părut atât de aproape de mine prin felul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
are nici o vină, dacă trebuie să existe... Nici nu-i așa de rău pentru una ca mine... pen' că Fotzi e scroafa voastră, dar numai o scroafă de pe margine. Fotzi nu ucide pe nimeni, și de asta nici nu-i gustă așa de mult foamea din străini. Asta înseamnă să trăiești mai departe, chiar atunci când o viață nu mai vrea asta de nici un fel. HERTA: Eu știu că mă cheamă Herta, dar astăzi nu trebuie să spun: Herta, azi pot să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mai departe, chiar atunci când o viață nu mai vrea asta de nici un fel. HERTA: Eu știu că mă cheamă Herta, dar astăzi nu trebuie să spun: Herta, azi pot să spun EU pentru că eu sunt singurul om care nu a gustat încă nici un om. Seara asta e a mea. Sunt singurul om care poate să întârzie cu el însuși, și de aceea sunt un om care merită să fie băgat în seamă. Acum îmi dau seama că am așteptat îndelung, fără
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
trebuie să se ucidă pe Sine Un tăpșan pierdut are o privire spre el ca o mamă albă O mamă albă care primește la ea toți copiii leneși și maronii Pe fiecare ce poate rupe din iarbă Tăpșanul cel cald gustă din vecinătatea astfel câștigată Vecinătatea a câștigat Vecinătatea este ogorul meu Ogorul meu a câștigat o mamă în birt Vacile din contravecinătate mor împreună cu vacile lor Antivecinul se ridică pe pământul de fân Orfan Furca de fân fără fânul de la
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
închis Tuturor oamenilor le lipsește un picior putrezit în cap plin de acel craniu al fiecăruia Și fiecare om este o întreagă Germanie blestemată Și pe deasupra Cât de frumos poate să arate un om în propria supă de carne Când gustă din ea Și se înroșește Cu sine însuși (respiră greu) A venit și s-a dus Ogorul meu întreg e la fel de bătrân Ogorul meu desigur că nu se înmulțește niciodată Lumea îmi nenorocește ochii Încetineala este întotdeauna fără creier Ochiul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]