5,257 matches
-
antrenat, în mod neprevăzut, și o prăbușire interioară. Iar interiorul lui îi arăta o cu totul altă ființă decât cea în pielea căreia trăise atâta vreme. O ființă vulnerabilă, înfricoșată și foar te nesigură. O ființă de care nu avusese habar. Pe de altă parte, nici nu mai găsea ceva important cu care să-și petreacă timpul amorf. Ar fi vrut să o vadă pe Clara însă - nu pentru că i ar fi fost dor de ea, ci pentru că simțea că în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nedumerirea ei în privința lui, neîncrederea ei în el. Și asta îl întărâta teribil, de fiecare dată. Ce naiba îi lipsea? Parcă nu atingea niciodată înălțimea așteptărilor ei. își dorise cu ardoare să intre în pielea personajului ei exemplar, deși nu avea habar cum. Nu se gândise niciodată la Edo, se gândise numai la sine. Era sigur că per sonajul trebuie să fie cum este el, persoana interesantă, și nu invers. Asta își dorise el, în fond: el să nu schimbe nimic, dar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bine. Unde este Clara? o întrebă el brusc pe Georgiana. Ce mai știi de ea? Georgiana îl privi ciudat. Pistruii de pe obraji căpătară o nuanță stacojie, devenind tot mai proeminenți. — Și Bobo m-a întrebat de ea acum câteva zile. Habar n-aveam că o tipă ca ea ar putea preocupa atâta lume, zău așa! Și tu mă întrebi atât de serios, aproape că mă sperii! Toată lumea mă întreabă de ea, până și profa de română m-a întrebat, da’ zău
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de plecarea mamei ei! De atunci, de când ți-a citit caietul, parcă i-a luat cineva mințile, pur și simplu n-a mai fost ea! se jelui domnul Martin. Avea o neliniște fără leac. Mi-a zis în seara aia: „Habar nu ai ce minte are Clara noastră!“ și s-a uitat la mine ca la un străin. Acum, când mă gândesc, aș fi preferat să mă privească atunci cu ură. Pe urmă... Ce-a fost la gura ei! Mi-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vârtej aspirase fărâmele desenului azvârlite pe geam, încleindu-le la loc și trântindu-i-le drept în față, biciuitor! Acum nu mai avea de ales. Mergea târâtă de această vijelie, de care numai ea își dădea seama, și nu avea habar încotro merge. Până la urmă sosi, șontâc-șontâc, și ziua plecării. Se sui în avion strivind între dinți un calmant, ca să-și strivească spaima care, în mod ciudat, nu o pândea dinăuntru, era undeva în afara ei, ca și cum chiar Clara o invocase, pentru
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
am amintit de suspiciunea pe care tata o avea față de sălbăticie. Apoi, Într-o bună zi, amintirea locului a țâșnit misterios la suprafață, așa cum el Însuși țâșnește din panta terenului mlăștinos, ca din senin. Numele său este Codrul lui Wistman. Habar n-am cine a fost Wistman - dacă a fost vreun proprietar de demult sau dacă denumirea derivă din vechiul cuvânt dialectal din Devonshire wisht, care Înseamnă melancolic și straniu, fantomatic; și care stă la baza uneia dintre cele mai vestite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
m-am mirat văzându-i cum intră În bar, veneau des pe-acolo. Mai Întâi Leac, Înalt și drept ca un stâlp, râzând cu toți dinții și privind În jur cu bunăvoință. Agățat de poala fâșului lui negru, unul care habar n-aveam cine e, dar bănuiam: T.S. Cașiș, clătinându-se Încruntat. Priviri tulburi, prea furios pentru un de-abia Început de seară. Apoi Florin și Cătălin, rimând umăr la umăr, cam de aceeași Înălțime și aproape la fel de tunși. În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
eram În stare de cocoșeli, de răzvrătiri trupești, căzut cum eram În fascinația pentru acea femeie. Mă iubise năvalnic o jumătate de an, ca să mă părăsească, vezi Doamne: ființă pasională!, Într-o singură zi. Fusesem un amor dulceag, de consolare? Habar n-aveam ce se Întâmplase. De aceea am și rămas multă vreme buimac, incapabil să mi-o doresc Înapoi, incapabil de dorință În general. Nu Înțelesesem nimic. Nici nu știam dacă era cazul să sufăr, dar eram totuși al naibii de suferind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să-și facă de cap, erau din zonă, din Năsăudul unde va face și el liceul. Însă furia erotică Îl Îndemna să exagereze, supunându-le pe bietele fete de la țară la cazne la care numai contesa Bathory, de care Leac habar n-avea, le supusese. Cu damele fine din Camil nu-i reușeau prea bine scenele, sexul urban Îi rămăsese necunoscut. Dar scria și despre ele, scria zile În șir la o povestire, apoi o lăsa deoparte, să dospească, să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-o ușor să cadă. Dacă aș inventa scena, aș zice că a lăsat-o să cadă a lehamite. Ar fi În avantajul meu, m-ar justifica. Dar, cum nu inventez nimic, nici despre mâna Cristinei, nici despre altceva, mărturisesc că habar nu am a ce a lăsat-o să cadă. Pe genunchiul meu. Întârziind acolo destul de mult, atât cât să-mi fac și eu curaj, s-o iau și eu de mână. Pam-pam! CAPITOLUL VII. ÎN CARE CELEBRUL ANIMAL ÎNCEPE SPAM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
furia candidatului lui Vadim? Cum de se gândise că textul nostru e o resursă de atac a felului În care guvernau pesediștii? Să fi fost asta Încă o dovadă că marii extremiștii se Întâlnesc, chiar dacă nu se Înțeleg cum trebuie? Habar n-aveam, dar merita spectacolul vociferării transpirate a ăluia. Primarul PSD era stupefiat, deci obținusem, chiar dacă printr-un delegat peremist, efectul pe care-l urmăream de atâta vreme. Confuz, aproape speriat, pesedistul asculta cu gura căscată. Cel mai probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cu gura roșie, mică, angelică. Foarte săracă, trebuia să muncească, nu avea un salon al ei, făcea vizite la domiciliu, nu câștiga cine știe ce. O mai ajuta Andreea, regizoarea voia s-o bage la facultate, Laurei nu-i ardea de așa ceva, habar n-am de ce. Nu mai stătuserăm niciodată de vorbă, pe la C.a. nu venea, nu că se ferea Andreea s-o expună, poate că muncea mult, n-avea timp de noi. Doar cu Leac se Împrietenise, se contaminase de amorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
punem mâna și să urlăm ESTE! Sau, după cum presupunea voluntarul american de multe ori, NU ESTE! Alexi, cum spuneam, era cel mai insistent, se lipea la dans de toate câte-i erau prin preajmă, se bâțâia ridicol, deși era negru habar n-avea să danseze. Și nici nu prea obținea rezultate cu mișcările-i languroase, era el exotic până la un moment dat, Însă... Nici măcar În grupul de fete care ne Însoțea de obicei, fete dispuse la multe, chiar la aproape orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Bag CD-ul În calculator, nu-i cea mai potrivită muzică În momentele alea, dar ea dansează, se prostește, mie nu-mi prea vine să cred. - Ce-i cu tine? Ce ești așa fericită? Ți-a priit! - Nici nu știi, habar n-ai! N-a stat prea mult prin Portugalia. A reușit să vândă abonamentul la meciurile europenelor, s-a bronzat o vreme la Atlantic, apoi a trecut În Spania unde, Într-un sat de lângă Madrid, locuia fratele ei. - Plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
bună amantă din viața lui Cătă și care mă stârnise oarecum și pe mine? Oare senzualitatea asta o Împinsese să experimenteze? Dacă ar fi fost așa, legătura cu Andreea ar fi fost doar o aventură. Dar n-a fost așa. Habar n-am cum a fost de fapt. Leac mi-a povestit după câteva luni, susținând că-mi oferă varianta Andreei, că lucrurile se Întâmplaseră astfel: obligate să Împartă, În Spania, același pat, s-au trezit la un moment dat una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Chiar așa: cu o cagulă, e căciula lui decupată, o recunosc. De ce mi-era teamă n-am scăpat! Nu-mi vine să cred. Mă uit la Leac cum Își pocnește degetele, Îmi pare sumbru, sumbru și deplasat. Senatorul zâmbește camerei, habar n-are ce se Întâmplă În spatele lui. Apare și Andreea, unde-o fi fost, ține În mână câteva foi de hârtie, una i-o Întinde lui Leac, când se apleacă peste senator, ăstuia Îi lucesc ochii holbați În decolteu. Vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sociabil, într-un individ complet străin. Iar această instabilitatea emoțională l-a măcinat până în ziua când și-a tăiat venele cu un bisturiu uitat de infirmieră pe noptiera patului său. Cum revenise Marius la ea? Marcat, evident. Cât de mult? Habar nu avea. În timpul petrecut la masă, rememorase povestea anilor lor comuni. Obstacolele obișnuite ale începutului, fiorul transmis întregului corp atunci când degetele lor s-au învăluit în tandra îmbrățișare a ținerii de mână, primul sărut, intimitatea plină de poezie a serilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
robustă se dovedesc de un real folos, ajutându-l să părăsească micile defecțiuni care încep să-l supere din ce în ce mai puțin, chiar dacă încă se mișcă cu greutate, sprijinit într-un baston. Simte uneori amețeli, slăbiciuni, chiar dureri în locuri despre care habar nu avea că există, dar medicul îl asigură optimist că vor trece cât se poate de repede. Odată la 2-3 zile Smaranda apare la ușa rezervei unde este internat cu diferite bunătăți aduse special pentru el. După ce veghează să mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ajung la regiment. Mașina îți stă la dispoziție. Te duce șoferul nostru acasă așa cum am hotărât. Mulțumesc. Fac un duș rapid, în câteva minute mă bărbieresc și gata, plec. Când ne mai vedem? Marius ridică neputincios din umeri. Sincer vorbind, habar nu am. Mă întrebi ceva la care nu-ți pot răspunde. Timpul nostru, cel puțin al meu, nu mai depinde de mine. Înțeleg. Dar asta nu mă ajută să scap de sentimentul că parcă trăim doar pe jumătate. Marius se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ceva poate să transpire? Știți cum se spune...nu există secrete printre spioni și informații care nu pot fi divulgate. Totuși ar fi cam greu de dovedit amestecul germanilor în răpire, toată acțiunea a fost desfășurată de interlopi români care habar nu au de către cine au fost angajați. Înțeleg. Marius ezită un moment lung. Credeți că Smaranda mai este în viață? Cu siguranță. Are nevoie de ea, să afle tot ceea ce îl interesează. Un astfel de caz îl poate ridica în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lucru nefolositor. Calm, scoate surdina de la pistol. Sub ploaia de gloanțe, instinctele frontului funcționează, avertizându-l de greșeala atacatorilor. Ca să fie eficient, un foc de armă automată trebuie executat în serii scurte și dese. Spre satisfacția lui, tipii din față habar nu au de acest amănunt. Cu automatele setate la cadență maximă, trag fără întrerupere, părând ferm hotărâți să golească cât mai repede magazia armelor. La un moment dat vor trebui să alimenteze pistoalele-mitralieră și atunci, răstimpul de câteva secunde îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sunt venit cu gânduri pașnice. Ai puțină apă pentru el? Mult mai liniștit la auzul vocii prietenești, omul în sutană se apleacă asupra copilului. Apă, părinte...apă. Încearcă să se facă înțeles prin semne, dar este privit cu nedumerire. Cum habar nu are să vorbească ceha, caută prin memoria lui puțina latină rămasă de la școala confesională. Aqua...puero...puero 112! Repente, repente 113! Preotul suflecă poalele sutanei și aleargă către sacristie de unde revine la fel de repede cu o sticlă plină cu apă. Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Zamfirescu pentru minunata ciocolată de acolo. În definitiv să renască din nou la viață, la infinitele ei promisiuni și delicii. Dacă ar striga: "Hei, Fritz, ducă-se dracului războiul! De ce să ne omorâm unul pe altul?" adversarul ce va face? Habar nu are și nici nu vrea să riște. Ca umile personaje ale acestei nebunii colective, sunt condamnați să se vâneze în continuare ca niște animale. Se furișează atent pe lângă ziduri până în apropierea casei unde localizase lunetistul. Oboseala este uitată, rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
parte de un mormânt unde cineva îți va aduce flori și te va plânge. Cumva, cei dragi, te vor simți aproape. Nu mulți au șansa asta. El o știe cel mai bine. Întreaga lui familia fusese masacrată la Lidice 126. Habar nu avea nici măcar unde sunt îngropați. IV Scăpărat dintr-o zvâcnire a mâinii, chibritul aprinde țigara ascunsă în căușul palmelor și lumina pâlpâitoare a flăcării așterne pe chipul măsliniu umbre și lumini ce conferă o expresie aproape drăcească trăsăturilor ascuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
anihilează rapid. Cât durase totul? Exact 12 minute. Încet, încet, ninsoarea se potolește. Ieșită dintre nori, luna luminează cu raze reci corpurile a douăzeci și trei germani și doi români așa cum fuseseră surprinse de coasa morții. Aflate departe, familiile lor habar nu au că fratele, soțul sau copilul lor murise într-o obscură luptă corp la corp în munții Slovaciei. Probabil că atunci când lama baionetei intrase în carnea vie a celui iubit, nici nu tresăriseră, continuându-și liniștiți somnul. Ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]