7,197 matches
-
în registrul tematic tradițional al liricii. Pe de altă parte, poetul nu „imită” existentul, ci inventează noi realități, raporturi inedite, ce violentează ecuațiile știute ale imaginii (și deci ordinea impusă de logica realului), face să interfereze planul percepției directe cu imaginarul, aproximează o stare de spirit prin mișcarea aparent arbitrară a sintaxei textuale. Când scrie, de pildă, în Pneu: „Parc săpat în inel, amurg / Surâsul îl porți ca pe un alpenstock, / Strigătele urcă la cer ca apa în țevi, // Vântul face
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de referință se schimbă rapid de la un vers la altul, fiecare imagine devine un fel de nucleu generativ al altor asocieri, astfel încât poemul întreg propune o suită de relee iradiante care-și propagă la nesfârșit undele, asigurând perpetua mișcare a imaginarului și conferind textului o dinamică aparte. „Obiectul” se pulverizează astfel spre toate orizonturile, își descoperă înrudiri insolite și ecouri în tot ce există: extremă a unei atitudini romantice, afirmare și - mai mult decât atât - provocare a universalei analogii, cu o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
genezei textului liric. Eliberarea de „formulă” e garantată aici tocmai de dezmărginirea spațiului asociativ: orice aspect al obiectului e considerat apt să dea naștere unui soi de câmp magnetic, în stare să atragă în jurul său nenumărate alte fragmente de real/imaginar, orice cuvânt poate avea această putere coagulantă sau, dimpotrivă, dezintegratoare. Poemul este - cum îl va defini Voronca nu peste multă vreme - o „alunecare într-o cale lactee de imagini”, „o succesiune de hazarduri”, „aventură totală”, „perpetuă mișcare”. Până și rima
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în ordinea impusă de calendare”, „orice zi e numerotată în arhivele nemișcării”), cu frustrarea de „vis” într-o lume prozaic pozitivistă, cu neliniștile și incertitudinile sale, - dar și cu posibilele ei compensații în ordinea autenticității trăirii, cu supapele sale spre imaginar, cu descoperirile unor noi „miracole” zilnice, la îndemâna omului acestui veac. Ulise trasează astfel de la început mai multe filoane ale viziunii, ce se întretaie și suprapun, își fac ecou, într-o alcătuire rapsodică: spectacolul orașului modern generează în egală măsură entuziasmul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
anticamere ale veșniciei”) sunt alte asemenea motive, adesea abia schițate, în jurul cărora se desfășoară asediul imaginilor. Căci ceea ce se impune în primul rând și în acest amplu poem nu este atât stabilitatea unei anume geometrii ideatice sau plastice, cât dinamica imaginarului ca expresie a unor stări de alertă a spiritului, provocate în egală măsură de impactul cu o realitate dată, exterioară, și cu una a cuvintelor. „Obiectul”-reper e doar cel care declanșează un primum movens al procesului asociativ, un fel
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
limbajului, - cum se poate ușor observa din felul în care se construiește textul. În linii mari, tehnica simultaneistă remarcată și în Ulise se păstrează, cu amintita succesiune a perspectivelor asupra unor spații discontinue ale „realului” și permanenta intersectare a nivelelor imaginarului. Între punctele de „comutare” a unghiului de vedere, unul sau altul dintre elementele caracteristice pentru „definiția” lirică a secvenței respective se transformă, la rândul său, în nucleu generativ al unei întregi serii de imagini, ca tot atâtea „variațiuni”. Odată epuizat
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
rețele imagistice, încât poemul se prezintă, de cele mai multe ori, ca succesiune de „relee” ce-și transmit unul altuia undele de energie. Spațiul de reverberație al poemului se amplifică astfel enorm, atât în sensul îmbogățirii viziunii „panoramice”, care atrage în sfera imaginarului nocturn un număr impresionant de „obiecte”, cât și al unei „radiografieri” a detaliului, plasat sub cele mai diverse lumini, supus unei anume analize spectrale, obligat să intre într-un amplu sistem de relații insolite, printr-o extindere la limită a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ca în Brățara nopților, unde libertatea asociativă nu cunoaște, practic, nici o îngrădire. Pe de altă parte, însăși „mecanica” textului, prin care un termen al ecuației metaforice atrage... automat după sine o nouă înlănțuire metaforică, orientează spre același procedeu. După cum predominanța imaginarului nocturn și culoarea onirică a unor imagini, introducerea frecventă a visului în spațiul asociativ îl situează pe autorul Brățării nopților în aceeași arie de rezonanță. Cu toate acestea, scrisul lui Voronca nu atinge decât rareori, în modul de construcție al
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
prin actul simili-magic al rostirii poetice. Tema profundă - și care unifică subteran fluxul aparent atât de despletit al discursului - am identificat-o tocmai în acest dialog sui generis între poem și univers, în permanentă punere în ecuație a „realului” cu „imaginarul”, a obiectului (sau stării de spirit) cu cuvântul, într-o situație de vase comunicante: unul crește din celălalt, nivelele comunică osmotic, se egalizează și se confundă, se provoacă reciproc la o mișcare de translație și echivalare, propusă privirii ca spectacol
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
grație permanentizată, absolută disponibilitate imaginativă, concretizată în emisia continuă a verbului imnic. Există mereu un prea-plin în această poezie saturată de imagini și totuși aptă, în fiecare punct al său, de noi adaosuri, într-un proces de expansiune „imperialistă” a imaginarului, niciodată satisfăcut de teritoriile cucerite, lărgindu-și necontenit frontierele. Însă aici - ca mai înainte în Colomba - „atlasul” deschis mereu la alte pagini al poeziei — Când eu-ți leg glasul Ca o brățară Deschid atlasul La altă țară Aceeași te află
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
avangardă, mobilul tensional care alimentează subtextual demersul „poetizant” este tocmai amenințarea stagnării spirituale, a cantonării în tiparele comode ale unei existențe în care filonul liric riscă să secătuiască. Poemul devine atunci un soi de compensație, o încercare de resuscitare a imaginarului încătușat, o invitație la descoperirea „minunilor” de fiecare zi, a insolitului și surprizei disimulate de evenimentele aparent neutre, printre care se pierde, insensibil, omul comun. Textele din Act de prezență pot fi definite astfel ca o suită de poeme despre
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
comune, descrise uneori la modul „reportericesc” (v. Pe cine căutați? sau Obrazul de cretă), o fantezie în permanentă stare de productivitate vine să scoată obiectele din tiparele lor „normale”, le introduce într-un lanț relațional insolit, într-o dinamică a imaginarului vizând metamorfoza, în sensul restructurării lumii ca realitate originară, sărbătoresc-paradisiacă: “înțelegere generoasă și împărtășire din marea respirație a începutului” (Pe cine căutați?). În tradiție rimbaldiană, Poetul e un vizionar și un iluminat. Ca și autorul Anotimpului în infern, el se
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în timpul concentrat emblematic al unei zile (între „dimineață” și „seară”) un număr de evenimente cu valoare simbolică, organizate în serii figurative izomorfe și contrastante, cu o mișcare epico-descriptivă circulară, textul capătă acel caracter de „construcție închisă”, definitoriu pentru poem. Dinamica imaginarului evidențiază în acest spațiu ceva din mecanismul însuși al „poemoterapiei” (e titlul altui text din Act de prezență), al acelui „tratament” aparte prin care se încearcă ridicarea „realului” la înălțimea imaginației libere, a unei „gratuități” sărbătorești. Periplul citadin al „personajului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
exprima o nostalgie de „altceva”: „scânteia revelatoare” se poate produce în realitate imediată, între obiecte și cuvinte familiare, capabile să-și facă auzit, „din împletirea de rotițe tictacul revelator”. E vorba mai degrabă aici de o remodelare a realului prin imaginar, încât „călătoria”, „plecările”, evaziunea în genere înseamnă de fapt abandonarea perspectivei consacrate, convenționalizate asupra lucrurilor, fie și a celor mai umile: o exhatologie feerică, o necesară re-haotizare a lumii, pentru a face posibilă o nouă geneză, întemeiată pe puterea magică
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
indică o apropiere importantă de poetica suprarealistă, trimițând, de pildă, spre universul de imponderabilitate și diafanități al unui Paul Eluard, dar având în față și modelul teoretic conturat de un André Breton despre „suprarealitate”, ca spațiu în care realul și imaginarul, înaltul și adâncul, trecutul și viitorul încetează să mai fie percepute contradictoriu. Tot către propozițiile din manifestele lui Breton trimit și cultivarea vastei rețele de analogii, cultul imaginii, al relațiilor insolite dintre obiecte distanțate de convenția realistă. În prelungirea unor
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
expresie reperele fundamentale ale viziunii sale lirice, confirmând acel excelent „simț al plasticei cuvântului”, despre care vorbise încă G. Călinescu, în pagini în care ferventa aspirație a comuniunii universale sub semnul „miracolului” poetic capătă, nu o dată, reliefuri memorabile. CONFIGURĂRI ALE IMAGINARULUI Aproape totul argumentează, cum am văzut, atât în programul teoretic cât și în practica poeziei lui Ilarie Voronca, în favoarea situării demersului său sub semnul a ceea ce am putea numi o poetică a metamorfozelor. Recapitulând sumar datele esențiale observăm că acesta
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
raporturilor mai mult sau mai puțin admise, o respirație neîntreruptă într-o atmosferă alta decât aceea a principiilor și regulamentelor incontestabil arbitrare?” Ele definesc însă, dincolo de transparența conceptuală a manifestelor, o formă mentis caracteristică poetului, un model generator al structurilor imaginarului, ce poate fi identificat deopotrivă la nivelul configurării „cosmosului” specific, al conturării eului liric, al unei anume dinamici a limbajului. Fără să prefigureze prea mult din spectaculoasa evoluție avangardistă a lui Voronca, Restriști-le debutului trasau totuși o schiță semnificativă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
itinerarii mereu reluate („preumblări”, „plimbări bolnave”, „rătăciri”), cu „panorame”, „cheiuri stinse”, „parcuri vechi” ș.a., orientate, în ultimă instanță, spre un orizont al evaziunii eliberatoare. Or, în ciuda însemnatelor deosebiri de „stil”, ceva din aceste inițiale tipare va rămâne productiv în coagularea imaginarului poetic al avangardistului. Poetul „integralist” sau cel tentat de „miraculosul” produs de „lumina imaginii” de factură suprarealistă, continuă să-și conceapă universul ca suită de itinerarii, ca desfășurare a unor parcursuri revelatoare, ce-și iau drept termen de opoziție, manifest
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
un moment de „cumințire” a scrisului său, când dorința unei anumite recunoașteri „oficiale” și a unei integrări mai evidente în societatea scriitorilor se manifestă din ce în ce mai clar. * Larg depășite de reveriile mișcării și deschiderii, ale transparenței și osmozei lucrurilor și ființelor, imaginarul așa-zicând negativ al poetului se restrânge la câteva toposuri caracteristice amintitei obsesii a „imuabilului care ne înconjoară”. În mod firesc, acestea comunică între ele, realizând un izomorfism semnificativ pentru expresia elegiacă a recluziunii, izolării, solitudinii sau alienării, ori pentru
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în ecuația imaginilor ce modelează spațiul poetic, a drumului, căii ferate, arterelor, coridorului, vapoarelor, pasului în aceeași poezie, cu reveniri semnificative în majoritatea textelor, e un indicator important pentru aproximarea a ceea ce credem a fi una din „figurile” centrale ale imaginarului lui Voronca: itinerariul. Lumea poetului e concepută, se vede limpede, ca o suită de trasee dinamice, deschise către toate orizonturile, străbătând peisajele cele mai diverse, promițând și permițând cvasipermanetizarea statutului de descoperitor-inventator al poetului. Figură, așadar, foarte productivă în libertatea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Și pentru universul-vitrină, și pentru replica lui tipografică ilustrările sunt la îndemână, între cele două nivele de reprezentare apărând nu o dată semnificative interferențe. În Invitație la bal, de pildă, o singură poezie concentrează câteva din acest repere de bază ale imaginarului spațial: „Ca jurnale vitrinele s-au deschis în cartier”, „Pupila ca o panoplie alunecând”, „Tapetat peisaj ultim amurg în dicționar”. „Și virează foileton acest concert urban”, „Pomii îți dăruie cărți poștale autumnale”. Dar astfel de imagini apar peste tot în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
din pură plăcere, adăugând dinamismului epocii mașiniste o notă de prospețime elementară. Jocul și dansul, balul, carnavalul, baletul, saltul acrobatic, clovneria, spectacolul sportiv etc., cu recuzita corespondentă, sunt termeni ce intră foarte adesea în ecuația imaginii, ilustrând registrul dinamic al imaginarului. Îi regăsim dimpotrivă în modelarea spațiului exterior (în ultimă instanță universul întreg e văzut ca o imensă scenă) și în aproximarea unor stări de spirit individualizate, în structurarea decorului sau în stilizarea gesticulației. Titlul micului volum din 1931 spune deja
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ceea ce francezul numește loisirs, ca o degajare de apăsările existenței de fiecare zi, creează acea atmosferă destinsă, specifică momentelor festive, de răgaz, - spațiu și timp al “îngăduinței” de a-ți descoperi propria libertate și plenitudine de a fi. Or, cristalizările imaginarului lui Voronca, funciarmente subordonate privirii spectatorului, arată că ele nu sunt decât cazuri particulare ale mai generalei perspective asupra unui cosmos festiv, impulsionată de ceea ce am putea numi voință de sărbătoare, apelul la transfigurarea sărbătorească a tuturor lucrurilor. Obsesia deschiderii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Unde sunt clapele din care pipăitul să deștepte răspunsul RĂSPUNSUL ca o melodie încuiată în lemnul de abanos al flautului. Aceleiași scheme dinamice i se subordonează nenumărate alte secvențe ale operei, argumentând astfel în favoarea unei „figuri” de relativă stabilitate a imaginarului lui Voronca. „Privirea e un arcuș, deșteaptă viorile depărtărilor”, „Se dilată ca o pupilă râsul izbește în cremene zorile /.../ Se deșteaptă o pasăre sub frunte”, „Sângele tău e-n trâmbițele vinelor chiotul / Care va deștepta cocoșul sălbatec și pantera”, „tictacul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
universului ca spectacol dinamic, plin de vitalitate și culoare. Ceea ce se pierde la nivelul asocierilor izolate, se compensează în mare parte prin multiplicarea lor în serii de aproximativă echivalență. Caracterul „descriptiv”, „impresionist” al discursului „integralist”, deschis reportericește spre pulsul realului / imaginar facilitează o astfel de compensație. Trimiterea la tehnicile barocului se poate face din nou, căci, - cum scrie Dolores Toma - „Barocul ș...ț pe de o parte face similitudinea mai inconsistentă și deci mai insolită, pe de altă parte multiplică numărul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]