4,313 matches
-
olyat, annyit, akkorát". Dacă verbul regent este "lát" „a vedea”, "hall" „a auzi”, "érez" „a simți” sau "gondol" „a crede, a gândi”, antecedentul poate fi "úgy", atipic pentru propoziția obiectivă. Cuvinte introductive: "aki, ami, ha, hogy, mint". Exemple: Modul predicatului: indicativ (exemplele de mai sus), imperativ: "A szüleim megengedték, hogy elutazzak" „Părinții mi-au permis să plec în călătorie”. Antecedente: Există câte un cuvânt introductiv al acestei subordonate specific fiecărui antecedent, dar se pot combina și antecedente cu cuvinte introductive nespecifice
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
Sicilia). Legea salică, regula de drept privat al francilor salieni, era inițial bazată în mare parte pe sistemul "Wergeld", dar de-a lungul modificărilor succesive, regele a impus din ce în ce mai mult pedeapsa potrivită, derivând spre un sistem de amenzi. Cu titlu indicativ, iată care era «tariful», în sols de aur, pentru ucidere, la vizigoți: Suma era diminuată la jumătate, dacă era vorba de o fată. La francii salieni, «tariful» era de 200 de sols de aur, indiferent dacă era vorba de un
Wergeld () [Corola-website/Science/321811_a_323140]
-
formele verbale compuse: Mai rar, participiul activ poate avea valoare preponderent adjectivala, fiind atribut: "iščezli gradovi" „orașe(le) dispărute”. Participiu pasiv au numai verbele tranzitive. Se formează de regulă la unele verbe din rădăcina infinitivului, la altele din cea a indicativului prezent, si cu sufixele "-n, -en, -jen, -ven" sau "-ț". Formă de participiu pasiv se acordă în gen, număr și caz, declinându-se că adjectivele, având la nominativ masculin singular desinența zero. Exemple: Participiul pasiv se folosește cu valoare preponderent
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
verbe auxiliare, putând fi folosite și adverbe de timp, în altele sunt mai puține, valorile lor reieșind cu ajutorul adverbelor și/sau din context. De exemplu limba franceză este mai bogată în forme verbale temporale decât limba română. Numai la modul indicativ, prima are 15 forme temporale, pe când a doua - zece forme. Alt exemplu, limba maghiară, are numai trei forme temporale la indicativ: prezent, trecut și viitor. Relația dintre timpul gramatical și timpul real nu este totdeauna univocă, adică una sau alta
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
durative, cum este imperfectul, și de timpuri momentane, cum este perfectul simplu și perfectul compus. Limba română are mai puține forme verbale temporale decât franceza, de exemplu, dar este mult mai bogată în astfel de forme decât, bunăoară, maghiara. Prezentul indicativ are următoarele valori: Prezentul conjunctiv poate exprima: Prezentul condițional-optativ exprimă: Prezentul prezumtiv: Prezentul infinitiv are valori temporale diferite după funcțiile sale sintactice: Imperfectul exprimă cel mai adesea o acțiune trecută durativă, simultană cu altă acțiune trecută. Această valoare poate fi
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
Are cele mai multe forme temporale (șapte). Observații: Observație: Desinențele sunt precedate de sufixul "-a-" la conjugarea I și a IV-a cu infinitivul în "-î", și sufixul "-ea-" la celelalte verbe. Observații: Elementele componente ale perfectului compus sunt formele de prezent indicativ ale verbului "a avea" specializate ca verb auxiliar și participiul invariabil al verbului de conjugat. Morfemul acestui timp este sufixul "-se-", la care se adaugă desinențele perfectului simplu. De exemplu, forma "cântasem" este alcătuită din: rădăcina "cânt" + sufixul perfectului simplu
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
registrul de limbă elevat, se constituie din formele de prezent indicativ specializate ca verb auxiliar ale verbului "a vrea" și infinitivul verbului de conjugat: În limba vorbită, unul din tipurile formale ale viitorului se alcătuiește din formele obișnuite ale prezentul indicativ al verbului "a avea" și formele de prezent conjunctiv ale verbului de conjugat: Formele de persoana a III-a ale acestui tip formal sunt rar folosite, iar cele de persoana I și a II-a plural și mai rar, dar
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
din viitorul de registru elevat al verbului auxiliar "a fi" și participiul invariabil al verbului de conjugat. La viitorul anterior, verbul auxiliar "a vrea" are încă o formă, mai puțin folosită: "oi, ăi, o, om, ăți, or". Verbul la modul indicativ poate fi predicatul multor tipuri de propoziții. Considerându-se propozițiile în sine, indicativul se poate găsi cu valoarea sa specifică în propozițiile reale enunțiative sau interogative, exclamative sau neexclamative, pozitive sau negative: "Vin", "Vii?", "Nu vin", "Nu vii?", "Nu vin
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
aceasta și Munții Giumalău. Pasul - aflat în aria geografică a județului Suceava, asigură legătura dintre Depresiunea Dornelor și Depresiunea Câmpulung, mai precis între orașele Vatra Dornei și Câmpulung Moldovenesc de-a lungul DN17 (șosea cu rang de drum european cu indicativele E58, E81). Paralel cu șoseaua - prin "Tunelul Mestecăniș" (1647 m lungime), trece calea ferată secundară 502. Cele mai apropiate stații de cale ferată sunt Mestecăniș, respectiv Valea Putnei. Aproape de vârful trecătorii, la doar o curbă distanță de vârful acesteia, se
Pasul Mestecăniș () [Corola-website/Science/325452_a_326781]
-
deciziile de producție, de distribuție, de stabilire a prețurilor, și investițiile sunt realizate de firme autonome pe baza intereselor individuale, mai degrabă decât în baza unui plan macroeconomic. Forme mai puțin extinse ale economiilor planificate includ pe cele ce folosesc indicative de planificare, în care statul are influență, subvenționează, garantează, taxează, dar nu obligă. Aceasta din urmă este uneori menționată ca "economie de piață planificată". Studii de caz:
Economie planificată () [Corola-website/Science/327478_a_328807]
-
în cazul scenelor care au fost filmate dar nu au fost incluse în montajul final. Dintre acestea, cea mai importantă este scena cu Luke Skywalker și prietenii săi de la Stația Tosche. De asemenea, diferă și anumite detalii, cum ar fi indicativele folosite de Rebeli în timpul asaltului Stelei Morții (de exemplu, Luke este "Albastru Cinci" în loc de "Roșu Cinci"). La un moment dat, Han Solo pomenește un prieten Corellian pe nume Toccnepil (Lippincot scris invers). Aceasta este o aluzie la Charles Lippincot, mintea
Războiul stelelor: Din aventurile lui Luke Skywalker () [Corola-website/Science/324716_a_326045]
-
dezvoltat de Jeremy Bentham, cunoscut sub numele de panoptic. Mai mult, viața este organizată pentru a promova o eficiență productivă maximă a sistemului, în conformitate cu teoriile lui F.W. Taylor. Oamenii mărșăluiesc laolaltă, purtând haine identice și sunt apelați pe baza indicativelor. Masculii au numere impare, precedate de consoane, în timp ce femeile au numere pare, precedate de vocale. D-503, un matematician, este inginerul șef al proiectului de construire al INTEGRALEI, o navă spațială care va duce "marea roată a logicii" pe alte
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
timpul simplu respectiv. Forma compusă exprimă o acțiune, un eveniment, existența, o stare, recepționarea pasivă a unei acțiuni exterioare, o transformare etc. anterior celui exprimat de forma simplă corespunzătoare sau altă formă compusă. Distribuția auxiliarelor depinde de diateză: La modul indicativ, în afară de formele numite timpuri, sunt și așa-numite „perifraze verbale” (viitorul apropiat, viitorul apropiat în trecut, trecutul recent și mai mult ca perfectul recent), care plasează acțiunea într-un moment apropiat de momentul vorbirii sau de un moment din trecut
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
se conjugă verbele "aller" și "venir" ca semiauxiliare, iar verbul cu sens deplin este la infinitiv. În cele ce urmează se prezintă modurile, timpurile și perifrazele verbale din franceză, prin intermediul unui verb activ și al unuia reflexiv. Infinitiv - prezent: - trecut: Indicativ - prezent: - timpuri trecute: - timpuri viitoare: Condițional: - prezent: - trecut forma I: - trecut forma a II-a (aceeași formă ca a subjonctivului mai mult ca perfect): Subjonctiv: - prezent: - trecut: - imperfect - mai mult ca perfect: Imperativ: - prezent: - trecut: Participiu: - prezent: - participiu trecut (vezi
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
numai la nevoie. Celelalte forme sunt mai mult sau mai puțin rar folosite sau nu există deloc în limba vorbită, unele sunt prezente în limba scrisă, mai ales în cea literară, altele sunt deja și acolo foarte rare. La modul indicativ, în mod curent se folosesc următoarele forme: Formare: rădăcina infinitivului + desinențe specifice (ultimele cinci verbe sunt neregulate): <nowiki>*</nowiki> Reamintim că unele desinențe sunt numai scrise, iar altele se și aud în vorbire. <nowiki>**</nowiki> Verbele de conjugarea a II
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
nowiki>**</nowiki> Verbele de conjugarea a II-a (infinitiv cu "-ir") au la plural, înaintea desinenței, un sufix specific, "-iss-". <nowiki>***</nowiki> Verbele de tipul "attendre" au la persoana a III-a singular desinența zero și în scris. În general, indicativul prezent francez are aceleași valori ca cel românesc. O diferență este că această formă se folosește în propozițiile subordonate circumstanțiale condiționale introduse prin conjuncția "si" inclusiv pentru exprimarea unei acțiuni viitoare. Exemplu: "Si tu finis tes études même dans dix
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
din trecut: "Solange venait de rentrer quand le facteur lui a apporté une lettre" „Solange tocmai se întorsese acasă când poștașul i-a adus o scrisoare”. Formare: infinitivul verbului (fără "e" la cele cu sufixul "-re") + desinențe care provin de la indicativul prezent al verbului "avoir": Mai multe verbe sunt neregulate la viitorul simplu, în sensul că infinitivul lor s-a deformat (de exemplu "avoir") sau că au la viitor altă rădăcină decât la infinitiv (de exemplu "être"), dar r-ul de la
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
aussi" „Louis va veni și el”. Nu este redundant să se folosească asociat cu el și un alt cuvânt care se referă la viitor: "Il viendra demain" „Va veni mâine”. În acest caz poate fi înlocuit în limba vorbită cu indicativul prezent: "Il vient demain" „Vine mâine”. Diferența dintre cele două exemple este că viitorul simplu prezintă acțiunea ca promisă, pe când prezentul exprimă cu mai multă certitudine că acțiunea va avea loc. Viitorul nu poate fi folosit pentru predicatul subordonatei condiționale
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
Diferența dintre cele două exemple este că viitorul simplu prezintă acțiunea ca promisă, pe când prezentul exprimă cu mai multă certitudine că acțiunea va avea loc. Viitorul nu poate fi folosit pentru predicatul subordonatei condiționale cu "si". În locul lui se folosește indicativul prezent (vezi mai sus Indicativul prezent). Formare: "avoir" sau "être" la viitorul simplu + participiul trecut: Viitorul anterior exprimă o acțiune situată în timp înaintea altei acțiuni, exprimată cu viitorul simplu sau cu modul imperativ: "Tu sortiras quand tu auras fini
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
este că viitorul simplu prezintă acțiunea ca promisă, pe când prezentul exprimă cu mai multă certitudine că acțiunea va avea loc. Viitorul nu poate fi folosit pentru predicatul subordonatei condiționale cu "si". În locul lui se folosește indicativul prezent (vezi mai sus Indicativul prezent). Formare: "avoir" sau "être" la viitorul simplu + participiul trecut: Viitorul anterior exprimă o acțiune situată în timp înaintea altei acțiuni, exprimată cu viitorul simplu sau cu modul imperativ: "Tu sortiras quand tu auras fini tes devoirs" „Vei ieși când
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
actuală) „Îi părea rău că încercarea sa a dat greș”. Formele temporale folosite curent la modul condițional sunt prezentul și trecutul numit forma I. Formare: rădăcina viitorului simplu, care este forma de infinitiv (fără "e" în cazul sufixului "-re") + desinențele indicativului imperfect. De aici rezultă că verbele care sunt neregulate la viitorul simplu sunt neregulate și la condiționalul prezent. Exemple: În general, valorile condiționalului prezent francez sunt aceleași ca ale celui românesc, cu unele deosebiri: Formare: "avoir" sau "être" la condițional
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
finanțat în cadrul Programului de Cooperare Regională Tacis (Program de Asistență Tehnică Comunității Europene de State Independente). Începând cu 2007 actvitatea INOGATE este finanțată de către Mecanismul European de vecinătate și parteneriat (European Neighbourhood and Partnership Instrument, ENPI) in cadrul programului regional indicativ ENPI-Est 2007-2010 și 2010-2013. EuropeAid sprijină programul prin activitățile ENPI și Mecanismul de cooperare și dezvoltare (Development Cooperation Instrument). INOGATE a fost creat în 1995 ca un mecanism al UE care se ocupă de asistență sistemelor de transport petrol si
INOGATE () [Corola-website/Science/331189_a_332518]
-
dispunea de un calibru mai mare (85 mm), și avea performanțe mai bune anti-blindaj. Pe de altă parte. acest tun era mult mai greu, rezultând o mobilitate redusă față de ZiS-3. Finlanda a capturat 12 unități și le-a utilizat sub indicativul "76 K 42". Autotunul românesc TACAM R-2 a fost construit prin instalarea unui tun ZiS-3 de captură, într-o cutie blindată cu trei laturi, pe șasiul unui tanc R-2. Soldații sovietici apreciau tunurile ZiS-3 datorită fiabilității, durabilității si preciziei lor
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
lit. „patru douăzeci”), "cinq vins" „o sută” (lit. „cinci douăzeci”) etc. Din acestea s-a păstrat în franceza standard din Franța "quatre-vingts" „optzeci”. În sistemul verbal s-au păstrat din latină formele de indicativ prezent, conjunctiv prezent, imperativ, indicativ imperfect, indicativ perfect (în gramatica francezei actuale perfectul simplu), conjunctivul mai mult ca perfect (care a dat subjonctivul imperfect în franceză), participiul prezent și participiul trecut. Apăruseră în schimb alte forme verbale încă în perioada anterioară, care se generalizează în franceza veche
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
din urmă poate avea subiect aparent, "ce", "cela" sau "ça". În acest caz, "îl" este înlocuit de "ce": "Que tu hésites, c’est normal". Modul predicatului unei subiective de dupa principala este determinat de ceea ce exprimă predicatul principalei. Se folosește modul indicativ sau condițional dacă predicatul principalei exprimă: Subjonctivul este cerut de verbele regente care exprimă: Predicatul subiectivei este în mod normal la subjonctiv dacă aceasta stă înaintea principalei: "Cela me pârâit évident que Dupont est coupable" „Îmi pare evident că Dupont
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]