6,119 matches
-
latentă a câte unei întâmplări oarecare. Suntem inadecvați, oblici, afoni și orbi. Trăim stins, pe o nesfârșită tangentă la real, inapți să distingem între esențial și accesoriu, între ce e important și ce nu, între circumstanța decisivă și accidentul colateral. Interlocutorul optim e în fața noastră și nu-l recunoaștem, bucuria vindecătoare ne stă în preajmă și n-o recunoaștem, drama transfiguratoare trece pe lângă noi și n-o recunoaștem. Suntem înconjurați de semne pe care nu le recunoaștem ca semne, de apeluri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
unei valorificări integrale a potențialului individual, a nimbului lui de universalitate. „Specialistul“ de azi slujește, infailibil, zeul aspru și glacial al competenței. E un „știutor“, un „expert“ al discursului despre discursuri. Are tot atâta nevoie de biografie proprie și de interlocutor, pe cât de puțină nevoie are căută torul de înțelepciune de jargonul lui. E exponentul acru al unei minorități fascinate de micile ei dexterități analitice. Cine parcurge însă marile texte ale Antichității privind grija de sine simte, la un moment dat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pedagogia modernă, de la Rousseau la Maria Montessori, a schimbat lumea în care trăim? Dezbaterea include, printre altele, un dialog între Daniel Cohn-Bendit și Bernhard Bueb. Cel dintâi - expert al revoltei, celălalt - expert al disciplinei. La un moment dat, cei doi interlocutori ating tema bunelor maniere. „Ce va să zică bune maniere?“ se repede, provocator, Cohn Bendit. „Există - răspunde Bueb - o estetică moștenită a comportamentului, pe care o prețuim și care a fost mereu confirmată.“ „Ce a fost confirmat?“ atacă, în continuare, Cohn-Bendit. „Politețea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vicios al nevoii de putere. „Uitați-vă la mine!“ pare să spună câte un gazetar. „Uitați-vă cum mi ți-l tăvălesc pe ministrul X, cum mă bat pe burtă cu Y, cum zic și fac ce vreau, indiferent de interlocutor!“ „Show-master“-ul se poartă ca un diriginte de internat cu elevii săi, ca un dascăl pompos cu omul de pe stradă, ca un judecător de instrucție cu delincventul mărunt. E rău, obraznic, sigur de sine, un soi de caporal baletând țanțoș
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
exprimării. Nu mă gândesc numai la cunoașterea aproximativă a limbii materne, la inabilitatea de a construi un discurs, sau de a susține o dezbatere civilizată. Mă gândesc, mai ales, la incapacitatea de a găsi tonul și lim bajul potrivit, în funcție de interlocutori și circumstanțe. E ceea ce se numea cândva „darul limbilor“, înzestrarea (și preocuparea) de a vorbi fiecăruia pe limba lui. S-ar zice, la prima vedere, că propun un exercițiu de ipocrizie. Dar nu despre o retorică șmecher-cameleonică e vorba, ci
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
au tendința să vorbească tare. Fie răstit (la nervi), fie surescitat (la veselie), fie pur și simplu tare, din proastă creștere sau din convingerea că ce are de spus interesează pe toată lumea, românul cultivă tonul ridicat. Pare să creadă că interlocutorul - orice interlocutor - e, prin definiție, cineva tare de ureche. De aceea, strada, cârciuma, mallul, toate locurile publice au, la noi, ceva de iarmaroc pestriț. Ceea ce, în orașele „normale“ din alte părți, este zumzetul discret al ambianței urbane, la noi e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să vorbească tare. Fie răstit (la nervi), fie surescitat (la veselie), fie pur și simplu tare, din proastă creștere sau din convingerea că ce are de spus interesează pe toată lumea, românul cultivă tonul ridicat. Pare să creadă că interlocutorul - orice interlocutor - e, prin definiție, cineva tare de ureche. De aceea, strada, cârciuma, mallul, toate locurile publice au, la noi, ceva de iarmaroc pestriț. Ceea ce, în orașele „normale“ din alte părți, este zumzetul discret al ambianței urbane, la noi e zgomot de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
evitând cu grijă orice comu nicare reală, orice conținut explicit. Surâ suri reci, subînțelesuri fără nici un înțeles, coreografie mecanică. 9. Vorbitorul incontinent. Odată pornit, cade într-un soi de transă. Nu mai percepe nimic din lumea înconjurătoare, își dizolvă, torențial, interlocutorul, clămpăne precipitat, ridică glasul, se ridică în picioare, gesticulează spasmodic, se înveselește imprevizibil și se înfurie devastator. (Subspecie: stilul fluvial, cumulativ, cu intercalări infinite, divagații, derapaje, deliruri.) 10. Vorbitorul informal. Tutuie, americănește, pe toată lumea, e „interactiv“, pantomimic, matter-of-fact. Băiat de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
degrabă reduse ale casei, de la sculptură mică la maiolică și gravură, de la monede și conglomerate minerale până la mobilier și o amplă bibliotecă, ea nu are nimic din opacitatea de vitrină a unei vanitoase investiții: e o prezență afabilă, comunicativă, un interlocutor. „Am învățat ceva de la fiecare piesă a colecției mele“ - spune, la un moment dat, „proprietarul“. În realitate, te miști în spațiul existențial al cuiva care nu are simțul proprietății. În jurul lui nu sunt „exponate“, ci instrumente de lucru și parteneri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e, din principiu, în afara discuției: e monumental, îndreptățit, încântat de sine. O a doua sentință (după cea a lui Valéry) vine de la Montaigne: Trăim sub această „probă“ de peste douăzeci de ani, dar mai ales în ultimii patru. Nu mai există interlocutori, ci doar „adepți“. Taberele de pe scenă sunt radicale, se excomunică reciproc, jură, cu ardoare, pe opțiunea proprie și se tăvălesc reciproc, pe viață și pe moarte, în dejecții. Băsescieni neostoiți și anti-băsescieni crânceni își arată colții cu enorme grimase de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
De fapt, e un fel de a nu spune nimic determinat. În loc să taci, sau să admiți că nu pricepi, sau că te plictisești de moarte, spui „interesant“ și ai scăpat. (Există un celebru „analist“, puțin sâsâit, care spune „interesant“ de îndată ce interlocutorul său deschide gura. „Tocmai am venit de la Cluj“ - zice invitatul. „Interesant!“ - comentează gazda, cu apropo. „Săptămâna trecută mi s-a născut un fiu.“ „Interesant!“ „Kosovo a devenit independent.“ „Interesant!“ Până la urmă, analistul se recomandă ca fiind mult mai „interesant“ decât
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
său deschide gura. „Tocmai am venit de la Cluj“ - zice invitatul. „Interesant!“ - comentează gazda, cu apropo. „Săptămâna trecută mi s-a născut un fiu.“ „Interesant!“ „Kosovo a devenit independent.“ „Interesant!“ Până la urmă, analistul se recomandă ca fiind mult mai „interesant“ decât interlocutorul său, de vreme ce sub orice banalitate descoperă un abis.) „Drăguț“ e jucăria unui anumit tip de feminitate. El trebuie să arate că cea (cel) care îl rostește e o fire delicată, emotivă, gata să guste, cu ochii umezi, fleacuri „dulci“, gesturi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
taj aniversar, o încercare de actualizare. Ce știm azi și ce rămâne valabil la capătul a șapte sprezece ani de experiență? Când e bine să ai dileme? 1. Când participi la un dialog. Dialogul nu e posibil când unul din interlocutori adoptă tonul peremp toriu al deșteptului suveran. Nu poți discuta cu cineva care crede în indiscutabilul opiniei sale. Cine nu are în vocabularul său uzual expresii de tipul „cred că“, „poate“, „o să mă mai gândesc“ nu e pregătit să intre
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în acest sens valoarea negativă pe care indienii din cele două Americi o atribuie ecoului în miturile lor. Acesta apare sub forma unui duh rău ce-i scoate din sărite pe cei care îi pun întrebări, repetîndu-le cu obstinație. Cînd interlocutorul se supără, Ecoul îl snopește în bătaie și-l lasă schilod ori îl leagă fedeleș cu mațe de om, din care are coșuri pline. Alte tradiții îi atribuie bătrînei pe nume Ecou puterea de a pricinui crampe, ceea ce este de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Munte Athos George Căbaș Descriere: Sfântul Munte Athos este un dar al lui Dumnezeu pentru întreaga Ortodoxie și nu în ultimă instanță pentru întreaga omenire. Autorul, care a fost în mai multe rânduri pelerin prin acest rai pământesc, are ca interlocutori în aceste convorbiri duhovnicești stareți, arhimandriți, ieromonahi și monahi. Dezvăluie experiențe duhovnicești despre viața Ortodoxiei de azi. Aceste mărturii apar într-o lume care prin purtarea ei grăbește înfrângerea răului și triumful veșnic al Adevărului. 12. Soț ideal, soție ideală
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
bine că azi nu e „adormirea“ aceleiași, căci de lucruri de acest gen, adormire, Înălțare,... fug ca dracu’ de tămâie, căci miros a plecare din această lume terestră, implicit din centrul de greutate al preocupărilor mele, inclusiv radiofonice și, chiar dacă interlocutorul mă provoacă la altceva, aplic astfel chestia cu „caștravetele“, adică revin tot la ce știu... Și, dacă am negat o părere, s’o Înlocuiesc cu alta; ca și Natura, am oroare de vid. Anume, există „voci“ care spun că acest
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
La Radio nu știi niciodată cu ce ai să te Întâlnești. Și așa, textul monologului programat a devenit un dialog, care a redundat câteva aspecte, dar a stârnit altele noi. Poate că un astfel de dialog nu e Întâmplător: ambii interlocutori sunt și iubitori, dar și slujbași ai unor pisici: Gabriela a unei birmaneze, eu al unui european, „de streașină“, cum spune franțuzul, unul care depășește bine pragul de 1%... Poate ne Încuscrim... iar răspunsul, peste microfonul dintre noi, al blondei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În consecință, vrem nu vrem. Iată de ce avem atâta nevoie de vitamina C, nimic altceva decât un sistem redox celular esențial. Ce spune viului acest neviu? Două feluri de mesaje: Unul se traduce printr’un fel de captivitate, neviul obligând „interlocutorul“ viu la urmarea unei direcții anume În manifestarea lui. Asta o fac metalele și materialele evident cristaline. Celălalt e generozitatea Întrupată În indiferență, neviul lăsând Întreaga libertate manifestării viului. Așa fac piatra, lutul, lemnul, ba și bitumul cu care babiloneenii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Piramidal(„“) Eram dator cu ceva detalii Încă dintr’unul din primele capitole ale „Pro Naturii“. Iată că aceeași gazdă, Radioul ieșean, Îmi prilejuiește achitarea de aceeași datorie. Și iarăși reconstitui o discuție radiofonică după concisele Însemnări făcute cu acel prilej. Interlocutorul, redactorul Aurel Brumă, m’a „zădărât“ de astă dată asupra unui subiect controversat, efectul de piramidă, silindu-mă să expun câteva din observațiile mele experimentale. Prezența unui corp Într’un câmp fundamental, probabil de natură electromagnetică, așa cum o arată niște
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
căldura verii care sunt; noroc că’n cabina de emisie e o răcoare plăcută, plătită Însă scump prin aer condiționat; poate am să mă leg și de asta... Greu de intuit, dar musai repede, căci sunt În direct, ce iscodește interlocutorul, un fel de anchetator de fapt. Deocamdată aruncă o nadă... apoasă (rachiul va urma, desigur, mai târziu). Păi bețivul a urât Întotdeauna apa din vin, mai ales pe aceea adăugată la „botezul“ oficiat de cârciumar. Că François Villon i-a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
căci „tot pățitu-i priceput“, mai precis „cine s’a opărit cu borșul, suflă și’n iaurt“; și cum detaliez, fixând În același timp În scris cele spuse, constat: de fapt, tot anul, am Încasat doar leafa pe 8 luni... Dar interlocutorul meu pare fericit de „pleașca“ ce mi-a picat, deși eu sunt Încă circumspect: prea multe speranțe mi se infirmă tot mai mult, și nu numai din punct de vedere material. Motiv pentru care „evadez“ Într’o perorație asupra esenței
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de la „promo“. Cu ce să Încep decât cu ecologia? Fie ea una cu ghilimele, fie ea un soi de paradox, adică a drege un artificialism printr’altul. Și mă Întreb În fața bine cunoscutului microfon, „uitând“ de prezența - de pisică atentă - interlocutorului de dincolo: scopul spuselor mele. Dorim Îmbunătățirea calității vieții, a uneia devenită tot mai artificială, tot mai stressantă, care ne văduvește de un element esențial, energia liberă. Aceea care, rămânând tot fizica putere dezvoltată În unitatea de timp, devine inteligentă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
anterioara jumătate de secol de migrare prin Siret, Baia, Suceava Însăși... Poate a fost, istoria Moldovei, o căutare a unui genius locus, aflat, În sfârșit, la Iași. Nu mă acuzați de patriotism local: nici eu, și niciunul dintre cei doi interlocutori ai mei, nu suntem ieșeni, dar am fost atrași, ca mulți alții, de spiritul locului. Jumătate de melodie - e deja ora 18,58 -, căci urmează buletinul de știri. Încă nu pun punct: un text atât de lung Își justifică dimensiunea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vechile urme, acelea lăsate când cu Întâlnirea de la Casa Tineretului (v. Vorbe de clacă, episodul 13), căci am bătucit destul toloaca atunci. Ca să am astăzi surpriza unui „promo“ de dimineață, pentru „Universul cunoașterii“: era vorba de oarece info-energetică, cu doi interlocutori fizicieni și unul biolog... Așa că „lupul“ a ciulit urechile la 11 și jumătate, mai abitir decât de obicei. Motiv ca să Încerce reconstituirea celor spuse atunci, „sărate și pipărate“ poate cam mult cu „âââ...“-uri și pauze menite alegerii termenului potrivit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cinismul, dar asta s’ar traduce prin „sunt liberă“, mai ales dacă are și voaletă... Am văzut și bărbați divorțați. Tot domni și atât au rămas. Dar arătați-mi pe una, destul de tânără pentru domnișoară, care să nu-și corecteze interlocutorul: divorțată... Adică, În traducere, tot liberă... Și astfel m’am lămurit de tot de ce prietenii mei bipezi sunt cu toții doar domni, iar Între prietenele mele tot bipede chiar eu greșesc adesea, riscând o coadă de mătură pe spinare, căci nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]