4,649 matches
-
dar sub raportul transpunerii spiritului intrinsec în alt limbaj, o operă originală, prezentând afectări și istericale la modul oriental. Dar întîi de toate Negruzzi e un mare prozator, fără invenție, mărginit la anecdotă și memorii. Cea dintâi nuvelă, Zoe, cu intrigă violent romantică, izbește plăcut ochiul prin arta de ilustrator, atent la învălmășirea de tonuri și la contrastele acestei răspântii între Occident și Orient. Cât despre structura prozei, înainte de orice comparație, trebuie să se releve că Hermiona Asachi tradusese în 1839
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se poate mai cromatică: "Un frumos landou de Viena venea înhămat de patru telegari roibi. Vezeteul în vechi costum rusesc, cu barba lungă, îi mâna cu hățuri coperite cu ținte de argint, păzind un aer grav vrednic de un magistrat." Intriga sentimentală cade pe plan secundar. Esențial e stilul wertherian al melancoliei: "Mă simțeam foarte trist. Voiam să plâng și nu puteam. Am deschis fereastra. Ceriul era turburat; nori groși se primblau ca niște munți pe el..." Umoarea sumbră a eroului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ce au aicea locul - Ascunși în hârca morților - Umblau să stingă focul. O flacără misterică Dă palidă lumină; Iar stâlpii în biserică Păreau că se înclină. O babă ce oroarele Uscaseră în lume Tot răscolea vulvoarele, Șoptind încet un nume. Intriga poemului e bizară și în definitiv de ordin secundar. Remarcabilă e la un moment dat, când Mihnea bea dintr-o hârcă, o mișcare haotică, o sarabandă de duhuri, adică o "danse macabre", notată cu mare simț al sonurilor hîrjiite și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lac. Ochiul vesel întîlnește, pe colnice-nverzitoare, Turnuri nalte și pagode unde cântă vechiul bonz, Și auzul se resimte de vibrări asurzitoare, De răsunetul metalic al tam-tamului de bronz. Deși poetul nu se poate abține de a nu lega o mică intrigă amoroasă, absolut puerilă, între un mandarin și o mandarină, încheierea e de o fineță caligrafică neîntrecută: Dar el stă în trândăvie pe-un dragon de porcelană, La minunile frumoase ce-i zâmbesc, nesimțitor, Soarbe ceaiul aromatic din o tasă diafană
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pătrunzător, omul își dezvăluie unica lui istorie, după care recade în muțenie, căci toată existența lui elementară s-a consumat într-o singură ardere. Autorul nu inventează fapte: colindă pustietățile vânând și pescuind. Câteva nuvele și romane din tinerețe cu intrigă orășenească întăresc această stare de lucruri. În Floare ofilită, roman dedicat "micilor funcționari de provincie", Tincuța suferă nu de viața monotonă a orășelului, ci fiindcă bărbatul ei nu vine exact la masă. Însemnările lui Neculai Manea ne pune înainte un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
îngrășată cu unt", "căprioară friptă" scăldată în "zama fripturii îmbunătățită cu piper", "clătite cu smântână îndulcită", însă, spre canonire, fără vin, ceea ce i s-a părut cerșetorului o tragedie grozavă acoperind toate evenimentele politice. Frații Jderi și Izvorul-Alb au o intrigă ceva mai vie, timpul istoric fiind domnia lui Ștefan cel Mare. Cu toate acestea, interesul artistic e de altă natură. Suntem într-o eră idilică, de o fericire mitică, în care voievodul, ca un semizeu, călăuzește noroadele cu puteri în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Sânziene evoacă o Sciție mai apropiată, constituită de urmașii pecenegilor. Aceștia călăresc pe cai nepotcoviți, fac focul cu amnare și iubesc pădurea. Un francez venit să exploateze lemnul se vede boicotat de către toată lumea. Baltagul e un roman al transhumanței cu intrigă antropologică. Acum suntem în Dacia, în teritoriul muntenesc al oierilor. Un cioban a fost ucis, și nevasta care-i știe drumurile calendaristice îi dă de urme și prinde pe ucigaș. Fundamental și remarcabil este aici simțul automatismului vieții țărănești de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sunt bine născuți sau degenerați, sănătoși ori bolnavi. Boala îndeosebi e climatul în care trăiesc personagiile, și locul predilect de desfășurare - sanatoriul. Congestia cerebrală, neurastenia, septicemia, tuberculoza, cancerul, ulcerul stomacal, anemia pernicioasă, iată câteva din maladiile în jurul cărora se încheagă intrigile. Cel mai bun roman rămâne Concert din muzică de Bach, tablou al unei societăți în mers spre perfecția aristocratică, deocamdată numai în faza snobismului, ai cărei exponenți tipici sunt prințul Maxențiu și Elena. Maxențiu, tuberculos, suferă de o dramă foarte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
autorului e de a stinge melodramatismul firesc al unor eroi de revoluție, de a scoate efecte de umanitate din faptul diurn și din valoarea intrinsecă a evenimentelor. Mai ales complexitatea oamenilor Revoluției, amestecul de fanatism și frică, de ingenuitate și intrigă, de milă și ferocitate, este cu atenție studiată. Danton e un burghez bonom, soț bun, politician ferm, fără șovăiri sentimentale, disprețuind formalismele și paperaseria, suflet suav în intimitate, tată de familie fără puritanism, care trece în chipul cel mai firesc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de bigoterie iese la suprafață, Smaragda se acuză de păcate mortale, devine rece, austeră, procreatoare și prudă și pune în subordine toată familia în frunte cu Iorgu Răutu. Subiectul este excelent, mai mult balzacian decât rusesc. Volumele II, III, cu intriga factice, menită a scoate în evidență educația democratică a eroului, sunt mai puțin atrăgătoare. În schimb volumul IV ne pune în fața unui extraordinar prozator al geologicului. În zugrăvirea aglomerărilor umane siberiene, a coloniilor de surghiuniți, a societății locale, Stere are
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
subiect istoric, majoritatea în versuri albe, sunt reconstituiri de felul celei din Răzvan și Vidra de B.P. Hasdeu, expuneri de momente ale vieții unui erou (Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu ș.a.), complicate frecvent prin introducerea unei intrigi secundare de natură sentimentală. Temele sunt lupta pentru neatârnare, apărarea pământului străbun, slujirea neamului până la jertfa de sine. Tipică pentru întreaga dramaturgie istorică de sursă națională, rezumativă într-un fel, e „tragedia antică în trei acte” Răzbunarea pământului. O țară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
fratele Matei de Acquasparta, care a ocupat și el oficiul de ministru pentru puțin timp, fiindcă a fost ales cardinal al Curiei Romane. Cel de-al paisprezecelea a fost fratele Raimond din provincia de Provența, care, după câțiva ani, în urma intrigilor urzite de unii, a fost demis de papa Bonifaciu. Cel de-al cincisprezecelea a fost fratele Ioan din Morrovalle, care ulterior a fost numit cardinal al Sfintei Biserici Romane. Cel de-al șaisprezecelea a fost fratele Gonsalvo, doctor în teologie
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nou. Capcana nr. 37tc " Capcana nr. 37" Atunci când nu Înțelegi că În toate organizațiile se formează diferite grupuritc " Atunci când nu Înțelegi că În toate organizațiile se formează diferite grupuri" „Pedeapsa celor care se cred prea deștepți ca să se bage În intrigi de culise este că ajung să fie conduși de oameni mai Înceți la minte.” Platon Mă aflam la un interviu care, la vremea aceea, mi-ar fi oferit oportunitatea primei mele slujbe ca manager. Discuția a decurs foarte bine și
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
în cazul unei opoziții fățișe, Augustus putea să se răzbune mai dur. Dacă Ovidiu ar fi făcut parte dintr-un cerc antiaugustan, n-ar fi spus că delictul aliquid vidi a fost săvârșit din imprudență, pozând ca victimă a unor intrigi de palat. Știm că în anul 4 p. Chr., Augustus l-a adoptat pe nepotul său, Agrippa Postumus, fiul lui Agrippa și al Iuliei Maior, ca moștenitor. Dar Augustus l-a exilat pe violentul Agrippa 24 la Sorrento și, apoi
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
25. În opinia lui Nardi 26, versiunea lui Ripert ar fi fost "expusă anterior de alți scriitori francezi și italieni, dintre aceștia de către un concetățean de-al lui Ovidiu, de sulmonezul Francesco Ercolani, care susținuse că Ovidiu fusese victima unei intrigi de curte și a urii Liviei"27. Ripert afirmă 28 că explicația sa a fost preluată de criticul englez Owen. În realitate, soluția lui Owen29 e ceva mai complicată, deoarece recurge la elemente politice și, de aceea, va fi expusă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
exilul poetului a fost determinat de vreun motiv politic; dintre aceștia îi cităm din nou pe Cocchia, C. Nardi, V. Capruzzi. Aceștia ajung la o asemenea concluzie pe baza unor afirmații ovidiene care ar dezvălui "natura sa deloc înclinată spre intrigi politice". Veridicitatea afirmațiilor ovidiene va fi pusă în lumină în cele ce urmează. Că aceste formulări nu sunt absolute, ne-o demonstrează chiar existența soluțiilor politice propuse de diverși cercetători. J. Huber 30 se numără printre primii care au atribuit
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ni se pare mai probabilă. Din motivele expuse de noi în acest lung capitol, credem că fapta la care a asistat Ovidiu trebuie să se fi întâmplat chiar în casa lui Paulus sau este strâns legată de el... De altfel intriga opoziției, mai mult sau mai puțin fățișă, a cărei conducător secret era Paulus Fabius Maximus era probabil foarte complexă și variată. Se pare că asemenea opozanți erau și în casa imperială: Marcia, soția lui Fabius; soacra Fabiei, Atia minor, matertera
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
amor Care cu privirea-ți ca o altă rază Către cer din ochii-ți ia al său zbor?!” Dragostea devine din nou o temă pentru discursul moral În Visul, istoria alegorizată a unei căsnicii sfișiate de demonul geloziei și de intrigi ticăloase: „Ura-i Îmi era pace și dragostea-i osîndă, Rece-ntr-a ei mînie și foc cînd era blîndă; Ce-amestec și Într-Însa și-n mine volbora!” Se zice că În vis toate imaginile sînt euforice, atunci, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alt neajuns, O, nemulțămitoare! Te-a rănit și te-a pătruns, Să te faci vînzătoare? Ah! ludo! Dalila! De interes orbită, Vai! amar seamă vei da, Aspidă otrăvită!” Tema dușmanilor de pizmă este tipic trubadurescă. Totdeauna este cineva care bagă intrigă, vorbește de rău pe cîntărețul erou și provoacă o ruptură vremelnică Între subiectul și obiectul erotic. Pann se apără În stilul său de cei care născocesc „defaime” și-l ponegresc fără scrupule: e gata să-și desfacă pieptul și să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
moartea în suflet", deprins încă din copilărie să accepte viața "fără iluzie", ca pe o "scurtă traiectorie dintre cele două neante definitive". Și asta deoarece comportamentul personajului nu suferă alterări spectaculoase sub influența unor împrejurări exterioare: apariția bolii nu constituie "intriga" cărții ca și Întâmplări în irealitatea imediată, schimbând ce e de schimbat, Bizu se înscrie în categoria prozei de idei și de viziune, fără miză propriu-zis "epică". Altfel spus, "logica" romanului lovinescian este deductivă și finalistă, nu inductivă și cauzalistă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
unui conflict ireconciliabil și, cu voia autorului, melodramatic. După cum ne așteptam, Bizu trebuia să joace în melodramă rolul inocentului-victimă, al inadaptatului social, dar și al amantului mistic și pur, îndrăgostit de femeia ideală. Pentru a completa triunghiul și a dezvolta intriga, era necesară intrarea în scenă atât a femeii de care eroul să se îndrăgostească, cât și a personajului negativ, "ticălosul" cu gânduri rele. 1.7. Cherchez la femme Timid și lipsit de ambiție cum îl știm, Bizu caută mai întâi
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pe umăr și-l felicită mereu pentru diploma obținută la... Charlottenburg, și nu la Hohenheim (confuzia e voită, cu intenția de a diminua importanța acreditării academice ca atare). Deși aparent inofensiv, Lică joacă în plan narativ rolul de agent al intrigii, iar la nivelul întregului ciclu romanesc el este eroul negativ prin excelență, rivalul și persecutorul ascuns sub masca binefăcătorului (alt truc specific melodramei), care încearcă să-l manipuleze pe Bizu, modelându-i din umbră destinul. De pildă, atunci când Bizu se
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
epică a unor acțiuni încurcate și chiar tenebroase (s. n.)"50. Într-adevăr, ca elemente de noutate tehnică se cuvin semnalate atât relativizarea perspectivei narative (episoadele sunt, am văzut, "depozitate în memoria fiecăruia"), cât și atribuirea unui rol mult mai însemnat intrigii în angrenajul romanesc. Drept consecință firească, dispar notațiile cu caracter reflexiv, de confesiune intimă și jurnal de idei, interesul focalizându-se de aici încolo asupra psihologiei feminine (Bizu încetează să mai fie personajul central), privită însă panoramic, din exterior, ca
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
serie a eroului lovinescian cu suflet "facsimilat". Criticul explică "înnoirea tehnică" în termenii utilizați de Lovinescu însuși ("cel dintâi, Bizu, ținea mai mult de confesia ușor poetizată, cel de-al doilea de analiza pur cerebrală, ultimul ființând exclusiv pe ingeniozitatea intrigii"), motivând de ce Diana lasă impresia "unei regizate comedii, în jurul lui (Bizu, n.n.), cu scheme de oameni, cu năluci de fapte și cu neverosimil de naive încercări de mistificare. Căci toată comedia țesută împrejurul noii ipostaze a lui Bizu, de persoană
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
deturnează, abil, scenariul previzibil al narațiunii după model realist, confiscându-i lui Lică dreptul la profunzime sau măcar la verosimilitate, pentru a-l distribui chiar din următorul capitol în vechiul său rol (cerut de logica melodramei), de simplu agent al intrigii, personaj negativ, fără alte nuanțe. Ca atare, după trecătorul moment de reverie inexplicabilă, comportamentul personajului redevine stereotip dovadă dialogul cu Bizu, derulat în aceeași manieră, de tachinerie amicală și de familiaritate vulgară, ce îi va fi adus de altfel lui
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]