4,886 matches
-
Amicii mei, se’nțelege, nu contestau „adevărul meu”, dar ca mai totdeauna - și, mi-este teamă și azi! -, excesul de argumente și de patimă îmi făcea poziția discutabilă. Or, tocmai acest „exces” de credință, acest patos - în opoziție cu flegmatismul ironic al prietenilor mei munteni! - mă colorau atunci, ca și acum, ca pe un nordic: cineva care trăiește - cel puțin în problema națională -, un adevăr cu prea mare însuflețire, cu o vioiciune deplasată, absolutizându-l cumva. Dar „nordic” eu mă trădez
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care trebuie șoptită și la urechea generalului triumfător și la cea a unui biet paria persecutat. Există vreo traiectorie națională sau individuală care să nu poată fi ilustrată, la scara unei vieți sau a mai multor veacuri, prin această zicere ironică a unui țăran bătrân în care condensez întreaga mea filosofie asupra istoriei (dacă formularea nu sună cam prea emfatic)? Dar câte ocolișuri complicate în mod inutil pentru a se ajunge aici! Vânzătorii de cruciulițe, medalioane și mătănii zăbovesc până târziu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
capăt sacrificărilor din măcelării, bălților de sânge fetid provenind de la tăierea mieilor și a oilor (tradiție care a supraviețuit pe scară mai mică, în preajma Paștelui, la samaritenii de pe muntele Garizim), păgânii victorioși i-au redat involuntar lui Iahve idealitatea lui ironică și aniconică. Haideți, e timpul să plecați din templul-abator! Acum Cartea este aceea care vă va ține loc de "locație", ea este infinit mai accesibilă, și mai e și portabilă. Puteți merge oriunde cu ea! Diaspora! Comentarii! Talmudul! Erați piatră
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cobori spre izvoarele subterane ale unui fluviu imaginar care-i mai mult sau mai puțin înnămolit la suprafață. 7. Unui prieten libanez asasinat Dragă Samir Kassir, " În zilele noastre nu e prea bine să fii arab". Am savurat acest început ironic și deloc incisiv, apoi am abandonat cartea pe care mi-ai dat-o la despărțire, cu gândul aiurea, ca să fiu sincer până la capăt. Dacă ar fi să luăm în seamă toate clipirile farurilor în noapte, chemările îndepărtate ale unor locuri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
crearea statului Israel. (n. trad.) * Irgun, organizația militară sionistă care a organizat inițial imigrația evreilor în Palestina. (n. trad.) * Emile Coué (1857-1926), farmacist și psihoterapeut francez. Metoda inițiată de el viza atingerea echilibrului organic și psihic prin autosugestie. Aici, refereință ironică. (n. trad.) * Folleville, numele unor serbări contemporane cu iz medieval; aici ironie la adresa stilului publicitar ieftin. (n. trad.) * Le Boeuf sur le toit, numele unei opera muzicale (1919) a lui Darius Milhaud, după o idée de J. Cocteau. (n. trad
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Stanley, Sir Henry Morton (1841-1904), ziarist și explorator britanic. 4. Petre Andrei (1891-1940)profesor la Universitatea din Iași, fost ministru. Victimă a mișcării legionare. 5. Alfons Castaldi (1874-1942) compozitor, fost profesor de muzică la Liceul Național din Iași. 6. Sintagma ironică "duduca de la Vaslui" circula curent în cadrul "amicilor" de la Viața românescă". O întâlnim, scriptic, la G. Ibrăileanu. PARTEA a V-a 1. Milița Petrașcu (1892-1976), sculptoriță. 2. Gherghița, comună în județul Prahova, pe râul Prahova. 3. Barbu Lăzăreanu (1881-1957), gazetar, istoric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trupului de țesuturile perisabile și refacerea lor sub puterea regeneratoare a apei vii baptismale. Osatura „nu reprezintă o moarte statică, o stare definitivă, ci o moarte dinamică (...) vestitoare și instrument al unei noi forme de viață. Scheletul, cu surâsul lui ironic și cu alura lui gânditoare, simbolizează cunoașterea aceluia care a trecut pragul necunoscutului, pătrunzând prin moarte taina tărâmului de dincolo”. El este reacoperit prin botezul care acordă recunoașterea totală a ființei inițiate și de aceea textul insistă asupra cufundării în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de vulnerabilitate familială (într-un basm din antologia Pop-Reteganul sunt orfani) fiind o caracteristică a imaginarului tradițional românesc. Diavolul este mereu păcălit și ridiculizat chiar cu sadism în poveștile noastre, ceea ce trădează o dominantă psiho-cognitivă puternică, cauzatoare de atitudini neînfricate, ironice și satirice în fața răului vulnerabilizat. Darurile miraculoase definesc cinci tipuri de capacități supranaturale: puterea invincibilă, invizibilitatea ce conferă libertate totală, deplasarea instantanee și prin orice mediu, bogăția absolută și protecția desăvârșită. Puterea eroului vine din paloșul, sabia, buzduganul, bâta, toiagul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
solicitasem o scurtă audiență, despre plecare vorbisem cu fostul meu conferențiar de la facultate, la recepția de la Ambasada U.R.S.S. În jurul orelor 12, eram primit de ministrul Totu, care avea o anumită simpatie față de mine. Mă primi cu zâmbetul lui puțin ironic. Ce se întâmplă, Sbârnă, nu mai vrei să te faci latino-american? Eu, da, conjunctura îmi este potrivnică sau, cum afirma cu vreo două ore în urmă tovarășul B., prostia mea m-a pus în această situație critică. Tu te iei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
grafomanii, care au descoperit în postmodernism, ca joc de cuvinte, rețeta facilă a succesului. În orice caz, a fi postmodern nu este o judecată de valoare, ci o opțiune de a scrie într-un program estetic ce mizează pe atitudinea ironică față de realitate și reciclarea parodică a tradiției. Cred însă că postmodernismul nu este cu nimic mai legitim decât alte programe în care scriitori, "vechi" sau "noi", continuă să producă opere de valoare. Spunea Napoleon că fiecare soldat (scriitor român) poartă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
preț, ardelenii tot caută nordul, ca să stabilească unde e Clujul, pe când moldovenii se dau bine pe lângă bucătărie...! Într-o cronică sportivă, făcând referire la nu știu ce meci de fotbal și la nu știu ce fotbalist moldovean ratangiu, Fănuș Neagu făcea o remarcă vesel/ ironică/ supărată spunând: Cine a mai văzut poet oltean și fotbalist moldovean...". Crezi că există vreo urmă de adevăr în ceea ce spunea Fănuș Neagu? Se poate vorbi de vreo urmă de segregare? Crezi că e vreo relație între locul nașterii și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
diferența dintre poezie, eseu și proză, că mie, de o vreme, mi se cam șterg diferențele...! După părerea ta, Homer a fost (mai mult) poet sau (mai mult) prozator? Dragă prietene, fiecare dintre întrebări fie ea insinuantă, gravă, pe jumătate ironică sau direct provocatoare ar merita un răspuns distinct și detaliat (adică pe măsură). Dar, la drept vorbind, atacând poate inima taurului, cum să te faci ceva anume? Nu-i vorbă, de la un moment dat ar putea fi și o chestiune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
zi, pe motiv că dicționarul a fost gândit cu zeci de ani în urmă, știindu-se cât de ușor este acum să aduci la zi, dacă vrei, o informație. Sau dacă se scrie o istorie, aceasta musai trebuie să fie ironică, orientată ori spre polemică, ori spre diagnostice ciudate, afirmații jignitoare care nu fac casă bună cu seriozitatea când este vorba de o istorie a unui fapt de cultură de amploare cum este literatura. Cât privește "dezideologizarea" literaturii, cred că este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
demonstrez că această generație există și se manifestă, chiar dacă vârfurile ei, dintr-un motiv sau altul, lipsesc. O antologie de ansamblu le va cuprinde. De asemenea, controversa existenței acestei generații a pornit și din sânul ei. Unii, într-un ton ironic, și-au dat chiar demisia din rândul ei, continuând, desigur, să facă parte, să-și scrie cărțile. Optzeciștii au fost nevoiți, pentru că așa era rețeta atunci, să iasă în grup, ca apoi să se desprindă și să devină individualități puternice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prohab" este singura veritabilă. Sunt încrezător că este ca un fel de "pojar" de care, sper, vor scăpa cât de curând. Dacă scriu altfel decât în anii '80? Sigur. Experimentez mai puțin, sunt mai decantat, mai accentuat emoțional, dar, la fel de ironic și autoironic, mai tehnic, cu anumite subtilități, pe care le refuzam atunci etc. "Furia" tinerilor este binevenită și argumentează că vor să-și facă vizibilă prezența. Dacă nu vor rămâne la acest nivel și vor afla calea de a-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
așa?), nu mi-l dădeau întreg, observam ba că dispărea o strofă, ba alta. Tăiau de obicei strofa cu versurile Avem casă și mașină/ Și doi ari de grădină, pe care cenzorii le percepeau ca fiind critice, sau cel puțin ironice, la adresa sistemului comunist, ce luase oamenilor aproape totul, dar cel mai des îmi tăiau strofa la care te referi și tu: Lumea asta aiurită/ Stă pe-un tron de dinamită/ Nu se naște un copil/ Făr' o tonă de trotil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
biliard și amândoi stând în picioare, el începu să strige și să mă acuze de a fi vizitat ilicit pe prizonierii din lagărul St. Frères, de a fi incitat contra statului german. Înțelesei îndată zăpăceala lui și, cu un surâs ironic: „Nu e adevărat. N-am fost la lagăr“. „Dar ești d-na Didina Cantacuzino?“ „Nu.“ „Cine ești?“ „Doamna Cantacuzino.“ „Ești prin cipesă?“ „Tot atât ca și celelalte.“ „Mai este vreuna pe această stradă?“ „Nu știu“. (Didina locuia într-a doua
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de pictură naivă, deși în paralel lucram și în vechea manieră, derutând sau poate chiar bucurând pe unii, care-și doreau în sinea lor să scape de un potențial concurent sau s-o dau în bară cu pictura naivă. Zâmbetele ironice ale colegilor de atelier nu m-au descurajat, am continuat să muncesc paralel la tablourile mele. Pe măsură ce lucrările căpătau contur și finalitate, Doru Bucur a realizat în sinea lui și chiar și-a călcat pe mândrie apreciind calitatea lucrărilor m-
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
nu neapărat critice... „Așa mai merge“, mi-a oprit Arghezi chinuita perorație,schițând parcă și un zâmbet, după care m-a lăsat în plata Domnului, nemaiîntrebându-mă nimic. Fapt este că în acea împrejurare, luat repede și țintuit de privirea ironică a poetului, m-am lepădat, nu ca Petru, de trei ori, ci numai o dată, de profesiunea pe care tocmai începusem s-o practic, de bine de rău. Nu am mințit totuși în ce privește plăcerea cititului, care o întrecea, cum o întrece
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Pucheni, aceasta având un capăt în zona Pieței Rahova, iar celălalt pierzându-i-se în câmp (astfel era în urmă cu trei decenii, azi nu mai știu). „Delicată“ strada Naipu nu putea fi decât în reprezentarea lui Nichita Stănescu (totuși ironică), altfel comportându-se destul de nedelicat cu cei care o frecventau, vara înăbușindu-i cu norii de praf ridicați de cea mai slabă adiere, primăvara și toamna înnămolindu-i în noroaie inexpugnabile, iar iarna îngropându-i sub nămeții care blocau intrările
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în culori austere, cămăși albe și lavalieră, oriunde apărea, Teodor Manea atrăgea atenția și le dădea celor din jur sentimentul că aveau de-a face cu un om important. Sau, altfel zicând, cu un stâlp al societății, nu în accepția ironică în care a folosit Ibsen această sintagmă, ci în aceea proprie: cineva pe care societatea se putea sprijini. Teodor Manea era un om care emana autoritate în chip natural, cam în felul în care-o făcea Zaharia Stancu, spre a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în rai, se gândește cum să îndure loviturile decât să caute răzbunare 21. Principele, de asemenea, este consecvent în indiferență față de religia creștină. În capitolul 19, Machiavelli compară papalitatea cu sultanatul mamelucilor din Egiptul musulman. În capitolul 6, în remarci ironice despre Moise, Machiavelli sugerează că autorul Pentateuhului nu era agentul lui Dumnezeu, ci un lider înzestrat cu "virtutea spiritului", asemenea prinților păgâni Cirus, Romulus, Tezeu (care, ca și Moise, se născuseră în împrejurări speciale). Deși nu pare să fi fost
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
scrise în deplină cunoștință a faptului că conținutul lor ar putea fi citit de funcționari ai magistraturii sau de alti guvernanți din Florența. Această descoperire poate să redimensioneze lectură multor părți ale textului, care acum pot fi citite în cheie ironică. Acest fapt demonstrează că la nivelul anumitor sectoare ale regimului florentin Machiavelli se bucură în continuare de încredere în perioada "exilului" sau și că psihologic, pentru același Machiavelli, aceasta folosire a curierilor oficiali putea servi pentru justificarea speranțele sale într-
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
sau nu pe placul celui căruia îi era dedicată. Facio în schimb a susținut că rolul istoricului este de a crea "monumente" pentru a comemora fapte mari și personalități, învăluind problemele delicate în perifraze sau în tăcere politicoasa. În mod ironic, Facio s-a dovedit a fi un istoric mai bun decât acesta, în valoroasă și mult-citita Rerum gestarum Alfonsi regis libri [Istoria regelui Alfonso] (1563), în zece cărți, care s-a bucurat de considerație printre contemporani și a continuat să
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
61) sugerează importantă pasajului diodoran pentru heterodoxia secolului al XVI-lea. 30 Potrivit lui Ginzburg (1980, p. 153), aceasta a doua viziune ar reapărea mult timp după mărturia lui Menocchio morarul. 31 Diodorus Siculus, 1.94.2 (1933, p. 321). Comentariul ironic al lui Machiavelli asupra lui Moise în Principele, c. 6 (2005, p. 55) merită să fie citit în lumina acestui pasaj, ca și pasajul despre Numa în Discourses 1.11 (Machiavelli, 2001, pp. 78-79). 32 Rahe (2008) studiază punctele în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]