5,195 matches
-
Și era mai confortabil să te trezești acolo decât pe podea. În cele câteva momente care urmară, în camera tronului se desfășurară o serie de evenimente. Bagheta energizată de pe tron se aprinse și o flacără țâșni din ea. Flacăra se izbi de tavan cu un pocnet. Alături de Gosseyn, Patru scoase un țipăt de spaimă. Și la stânga sa și în spate se auzeau icneli care nu puteau veni decât de la curteni. În fața lor, tronul rămăsese fără ocupantul lui. Băiatul împărat dispăruse. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
putea să câștige al patrulea joc. După un moment de ezitare se decise să-l câștige. Reacția băiatului la victoria adversarului său fu... ei bine, acesta se porni să țopăie. O rupse la fugă în partea mai lărgită a camerei, izbind mese, scaune. Ceva mai târziu, năvălea pe o ușă frumoasă, albastră, aflată într-un colț, țipând: - Mamă, mamă, m-a bătut la scroob! Urmă o pauză. Apoi ușa se deschise și apăru o femeie tânără. Sau, cel puțin, Gosseyn presupuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
mult de o oră, spuse ea. Și adăugă: Lecția, vreau să spun. Ea era Doamna Supremă a acestui loc, așa că felul în care numise perioada de timp nu avea nici o semnificație pentru Gosseyn; nu făcu nici o conexiune personală. Ceea ce-l izbi încă o dată fu perfecta utilizare a limbii engleze. Dar nici acest mister nu intenționa să-l discute cu ea. Asta era treaba oamenilor de știință. Pe mai târziu. Iarăși, judecând după cele ce auzise, deduse că tatăl băiatului murise probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
să te căsătorești cu mine și să-ncerci să faci pentru el ceea ce nimeni altcineva nu pare că poate face? Un gând foarte îndepărtat plutea în mintea lui Gosseyn. Era un gând pe care-l mai avusese, dar acum îl izbi în mod deosebit: În momentul acesta, sunt peste măsură de surprins. Simt că am fost surprins cu garda descoperită, așa cum n-ar trebui să fie surprins vreodată cineva care a fost instruit după Semantica Generală." Adevărul era că nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
său alter-ego. Pentru că, pe neașteptate, veni gândul: "Hei, Trei, ia stai puțin! Hai să discutăm!" Probabil din cauza gândului celuilalt Gosseyn care-l solicitase, și cu ușa care se deschisese chiar în momentul acela, și lumina dintr-o încăpere care-i izbi ochii și-n care - imediat - văzu niște ființe ciudate, în două picioare, care-l fixau cu niște ochi rotunzi, negri, fără pleoape,... fu un moment de confuzie... Suficient pentru a declanșa o reacție. 20 Sosi gol, încă stând întins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
putea, ei fiecare în parte, să facă pentru a se simți mai bine în noua situație. Era așa de concentrat încercând să analizeze ce s-ar putea întâmpla încât nu lăsase să pătrundă alte gânduri până ce, spre uimirea sa, îl izbi țipătul unui mesaj mental: "...domnule Gosseyn Trei - era vocea lui Gosseyn Doi - am primit gândurile tale, începând de-acum trei minute; și încă ești așa de concentrat asupra noii tale situații încât nu le-ai primit pe-ale mele... Trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
în căutarea perfecțiunii: muncitorul cu rulmentul; țăranul cu tractorul pe câmp; inginerul cu casca tuflită pe cap. Capodopera profesorului rămânea minciuna. Nici degetul înmuiat în vaselină, nici rotația precisă a vilbrochenului, nici bătaia cu sticle de bere de-un litru (izbite peste umeri seara, la vestiar, în uralele schimbului doi) nu puteau egala gestul profesorului de-a deschide gura și-a minți. Trebuia artă, dexteritate și-o privire de pramatie inocentă, ca să iasă pasiența; profesorul se bucura de toate, iar aspirantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu se-oprea aici. Trebuia să trăiesc perpetuu, cu adrenalina împinsă la limită, descărcată rafală după rafală în frica altora, așa că avioanele nu-mi mai ajungeau. Studiam acum trenuri care deraiau, înfigându-se-n mlaștini sau case, autobuze cu școlari izbite de marfare, șlepuri lovind capete de pod, vapoare care se scufundau în ocean în timp ce pasagerii moțăiau. Mă așezam la Eschede lângă tipul din ICE 884, cu bara de metal încins desprinsă din boghiu, țâșnind la 282 km/h prin podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
capul de tavan, la opt și la patru mii de metri; a doua oară, tavanul ar fi ajuns sub picioare. În „American Airlines 10“ aș fi prins aterizarea pe furtună de la Little Rock, Texas, înainte să alunecăm și să ne izbim cu toții de pasarelă; era noapte, ploua cu găleata, vârtejuri grele, cum numai la televizor vezi. Cu „Swissair 111“ aș fi căzut calm, discret, pe întuneric, în timp ce doar cabina ardea, cu ușile-nchise; piloții ar fi stat deja de 15 minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mele nu apăsam eu, ci altcineva? Ce urmări putea să iradieze toată povestea asta neprevăzută? Dacă bataia ușoară a unei aripi, în nu știu ce amintire a mea (sau a altuia) mișca violent aerul din fața lui JAL 123, smulgându-i fuselajul și izbindu-l de Muntele Hokkaido? O deplasare infimă a unui gând: 520 de morți. Nimeni n-ar fi sesizat modificările infime de trafic, ai fi putut să te trezești dimineața, să treci liniștit prin bibliotecă și să nu vezi nici o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care le scotea din spital. Dacă i-ai fi dus pe oamenii ăștia la preot, ar fi avut ce să-i spună. Unele momente sclipeau cu mai multă intensitate din fragmentele de poveste din care erau desfăcute. Îmi simțeam sexul izbindu-se de pantalon doar când mă gândeam la ele. Durerea și satisfacția se-amestecau răutăcios, voluptatea pulsa în creier ca și cum chiar aș fi ajuns acolo, spectator invizibil, dar activ, al evenimentelor. O descopeream pe Maria așezată în patru labe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a proptit-o în gură. Cum stătea primarul așa, cuminte ca un copil mic, alt bandit a apărut din spate și toată lumea l-a auzit spunând: „Pe dumnealui îl scutim de-obligația de-a mai respira.“ După care l-a izbit cu un pistol în cap și primarul s-a întins ascultător pe podeaua de lemn, cu fața în jos, fără chef de conversație. Femeile au vrut să țipe, dar degeaba: în curte dăduse buzna deja o camionetă, cu motorul ambalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în direcția opusă circulației noastre, stătea parcat în afara șoselei un autoturism mic, marca Trabant, care oprise regulamentar la somația miliției antemergătoare. Jeepul prezidențial se afla la jumătatea pantei (în urcare), noi urmându-l îndeaproape. Deodată, apare un camion care, după ce izbește Trabantul, spulberându-l de nu i s-a mai găsit nici numărul, virează în stânga, intrând în plin în mașina din fața noastră. Deși impactul a fost deosebit de puternic, jeepul nu a putut fi dezmembrat. Din fericire, mașina fiind robustă, ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pereți, pe ecrane fotosensibile. Stăteai cot la cot cu-o grămadă de oameni privind în pământ sau vorbind la telefoane mobile. Lumea nu te băga în seamă, trebuia doar să te ferești de bătrâni și femeile cu căruțuri. Ăștia te izbeau direct, fără un cuvânt; drepturile lor erau inscripționate pe jumătate din locurile trenului, cu abțibilduri rotunde și clare. Desigur, desenele fuseseră ușor alterate cu trecerea anilor, dar nimeni n-ar fi putut spune dacă fenomenul se datora uzurii materialului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
miliției, aceasta semnalizase ceva. Și-a continuat mersul scoțând capul pe geam, exact când o altă mașină a circulației făcea semne disperate. În aceeași fracțiune de secundă, a lovit Trabantul și, speriat, a tras instinctiv de volan în direcția opusă, izbind Jeep-ul în care călătorea Maurer.“ „N-a văzut moneda...“, am comentat. „Da, nu i s-a mișcat la timp moneda.“, a recunoscut inginerul, după care a mai cerut o cafea. Era evident că ale lui veneau curate. Sau căpătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pluteam pentru o clipă în aer, suspendat între piatra cubică și blocurile vecinilor, le vedeam pe-amândouă, apoi plopii de la depou, zidul proaspăt spart, cerul mișcându-se, după care imponderabilitatea înceta: mă întindeam pe burtă, cu mâinile julite și fața izbită de bordură. Nu izbucnea nici un zgomot, scena părea sufocată în propria ei mirare: o fracțiune de secundă de liniște, după care sângele începea să-mi curgă pe nas, gura se deschidea incredibil de larg și-mi auzeam urletele de plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fel. De fapt, lipsea totul; parcă și camera pierduse ceva: nici unghiurile, nici consistența pereților nu mai păreau aceleași. Brusc, m-au trecut transpirațiile. Am fugit pe culoar și-am împins cu umerii ușa lui Mihnea. A sărit cât colo, izbindu-se de perete. Toate hainele erau răvășite pe jos. Dulapul spart, noptierele răsturnate. Patul vraiște, cu așternuturile atârnând. Un cablu electric sucit pe pernă. Niște bucăți de cauciuc sub picioare. În baie, nimeni. Valijoara cu role zăcea în mijlocul camerei, despicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dintre ideile principale ale politicii titulesciene. În acest sens președintele Consiliului Francez, Louis Barthou, declara în Parlamentul României la 21 iunie 1934: “Teritoriul vostru este doar al vostru. Cine ar vrea să ia un centimetru pătrat din el s-ar izbi de rezistența voastră. Dar, concetățeni ai României, rezistența voastră n-ar fi singura; aveți alături de voi glasul, ajutorul și inima 28 25 Franței. Cel care va pronunța împotriva voastră, împotriva unității voastre naționale, împotriva frontierelor voastre legitime, cuvântul revizuire nuși
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
dintre ideile principale ale politicii titulesciene. În acest sens președintele Consiliului Francez, Louis Barthou, declara în Parlamentul României la 21 iunie 1934: “Teritoriul vostru este doar al vostru. Cine ar vrea să ia un centimetru pătrat din el s-ar izbi de rezistența voastră. Dar, concetățeni ai României, rezistența voastră n-ar fi singura; aveți alături de voi glasul, ajutorul și inima 28 25 Franței. Cel care va pronunța împotriva voastră, împotriva unității voastre naționale, împotriva frontierelor voastre legitime, cuvântul revizuire nuși
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
inspector general al învățământului primar în următoarea decadă. Nu doar substanța educației morale trebuie să ia accente mai pregnant istorice în detrimentul celor religioase, dar și iconografia sălilor de clasă se cuvine a fi istoricizată. Inspectorul se declară de-a dreptul izbit de constatarea că "maĭ pe toțĭ pĕrețiĭ sălilor [de clasă] ve'ĭ înșirate tablourĭ cu scenariul Vechiuluĭ Testament; nicĭ o urmă de hârtióră represintând chipul vreunuĭ Domn, saŭ vreun subiect din trecutul istoric al patrieĭ" (Michailescu, 1888, p. 86). Religia
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
impresionează atât de neplăcut. — Dar, nenorocit ce sunteți, măcar v-a spus ceva când v-a pus să-l citiți? Măcar v-a zis să-mi transmiteți vreun răspuns? — Da, desigur. Atunci spuneți, spuneți, la naiba!... Și Ganea își mai izbi o dată de trotuar piciorul drept, încălțat cu galoș. — De îndată ce am citit biletul, mi-a spus că umblați s-o prindeți cu vorba; că vreți s-o compromiteți în așa fel, încât să căpătați de la ea o speranță, pentru ca, sprijinindu-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
singur scop, pentru a stoarce voturile țării legale. Se înțelege că fiece alegător [î ]și are interesele sale materiale. De fiecare din aceste interese atârnă câte un fir al mașinii administrative. De-o zice alegătorul nu, curentul electric al mașinii izbește în acel interes și-i ucide sâmburele vital, de-o zice da, [î ]și poate vedea în liniște de treabă. Nu putem aștepta însă de la oameni - și oameni suntem toți - ca, pentru un interes general care nu poate fi priceput
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
din politică, din precupețirea și specula sentimentelor și aspirațiilor naționale o meserie și o negustorie de toată ziua. Îndealtmintrelea noi nu găsim deloc atât de straniu ca publicitatea, fie ziaristică, fie parlamentară, să ia de motiv tocmai fenomenele; căci fenomenele izbesc vederea, nu cauzele ascunse. Decreșterea populației române din țară și creșterea elementelor străine e un fenomen; el rănește vederea patriotului adevărat, el e lesne de înțeles pentru orice cetățean, el ne strigă să căutăm cauzele ascunse ale lui și să
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a face un pas în străinătate. Cu toate astea ei știu limbile clasice, mai multe limbi moderne, au înghițit cu ardoare ceea ce le-a venit în mână din științele naturale. E firesc ca asemenea naturi energice să fie {EminescuOpXII 108} izbite de spectacolul încurajării sistematice a nulităților, să le apuce un fel de desperare de viitorul societății în care trăiesc și să-și deschiză perspectiva unei reforme prin răsturnarea radicală a tot ce există. D. Carp, în a noastră părere, face
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
într-o agitațiune și într-o așteptare foarte alarmantă. Cinci sau șase curieri, cari sosiră mai deodată la Gatschina, nu aflară acolo pe marele duce; el plecase câteva verste mai departe, să vadă o moară ce se zidea. Știrea îl izbi ca și cum ar fi fost foarte bună sau foarte rea, deoarece extremele se ating și se aseamănă: câteodată nu poate cineva distinge bine efectele. El [î ]și veni iute în fire din tulburarea sa și puse mai multe întrebări curierilor, dete
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]