10,381 matches
-
tancuri și ale bătăliilor aeriene. Jim era dornic să se pregătească de balul costumat pentru Crăciun, dat În după-amiaza aceea de doctorul Lockwood, vicepreședintele Asociației Rezidenților Britanici. Urma să aibă loc o plimbare cu mașina pînă la Hungjao, dincolo de frontiera japoneză și apoi acrobați chinezi, iar după focurile de artificii alte jurnale informative. Jim avea Însă propriile motive să vrea să meargă la petrecerea doctorului Lockwood. Afară, dincolo de ușile sacristiei, șoferii chinezi așteptau lîngă Packard-urile și Buick-urile lor discutînd pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
luptîndu-se să se urce la bord cu boccelele și valizele lor, gata să riște atacul submarinelor germane care așteptau În estuarul rîului Yangtze. Multe focuri se Înălțau de pe acoperișurile blocurilor de birouri din cartierul financiar, urmărite prin binocluri de ofițerii japonezi, care stăteau pe cazematele lor din beton, de partea cealaltă a rîului, la Pootung. Pe Jim nu-l tulbura atît furia japonezilor, cît răbdarea lor. De Îndată ce ajunseră la casa lor din Amherst Avenue, Jim alergă sus să se schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o zi din greșeală, voalînd zeci de metri de film. Era greu să-ți imaginezi că acele mici gloanțe ar putea omorî pe cineva, mai ales pe durii organizatori ai sindicatelor comuniste. În contrast, pistoalele Mauser, purtate de ofițerii superiori japonezi erau mult mai impresionante decît cele Webley. Tocurile de lemn le atîrnau pînă la genunchi, aproape ca niște teci de pușcă. Jim Îl urmări pe sergentul japonez de la punctul de control, un bărbat mărunt dar voinic, care Își folosea pumnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
durii organizatori ai sindicatelor comuniste. În contrast, pistoalele Mauser, purtate de ofițerii superiori japonezi erau mult mai impresionante decît cele Webley. Tocurile de lemn le atîrnau pînă la genunchi, aproape ca niște teci de pușcă. Jim Îl urmări pe sergentul japonez de la punctul de control, un bărbat mărunt dar voinic, care Își folosea pumnii ca să-i dea Înapoi pe chinezi. Era aproape copleșit de țăranii care se luptau cu căruțele și ricșele lor. Jim ședea lîngă Yang, pe locul din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cunoștea bine, erau un popor rece și adesea crud, dar, În felul lor arogant de a fi, erau uniți, În timp ce fiecare japonez era singur. Toți aveau la ei fotografii cu lor identice, mici imagini formale, ca și cînd Întreaga armată japoneză fusese recrutată doar dintre clienții fotografiilor din pasaje. În călătoriile lui cu bicicleta prin Shanghai - excursii despre care părinții lui habar n-aveau - Jim petrecea ore În șir la punctele de control japoneze, reușind, din cînd În cînd, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
imagini formale, ca și cînd Întreaga armată japoneză fusese recrutată doar dintre clienții fotografiilor din pasaje. În călătoriile lui cu bicicleta prin Shanghai - excursii despre care părinții lui habar n-aveau - Jim petrecea ore În șir la punctele de control japoneze, reușind, din cînd În cînd, să se facă plăcut cîte unui soldat plictisit. Nici unul nu-i arăta vreodată arma sa, spre deosebire de soldații britanici din cazematele din saci de nisip Înșirate de-a lungul Bundului. În timp ce stăteau Întinși În hamacele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
despre o Anglie stranie și de neconceput. Dar dacă venea războiul, puteau ei oare să-i Învingă pe japonezi? Jim se Îndoia și știa că și tatăl său se Îndoia. În 1937, la Începutul războiului Împotriva Chinei, două sute de marinari japonezi veniseră În susul rîului și se instalaseră pe plajele pline de noroi negru de sub fabrica de bumbac a tatălui său, de la Pootung. Chiar În fața apartamentului părinților săi din hotelul Palace, fuseseră atacați de o divizie de trupe chineze comandată de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Își trecea baioneta puștii prin fața parbrizului, de parcă tăia o țesătură invizibilă. Jim știa că după aceea se va apleca prin geamul pasagerului, umplînd interiorul Packard-ului cu respirația lui obosită și cu acel miros amenințător pe care Îl aveau toți soldații japonezi. Atunci toată lumea stătea neclintită, deoarece pînă și cea mai mică mișcare putea provoca o pauză urmată de o pedeapsă violentă. Cu un an În urmă, cînd avea zece ani, Jim aproape că Îi provocase lui Yang un atac de cord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mișcare putea provoca o pauză urmată de o pedeapsă violentă. Cu un an În urmă, cînd avea zece ani, Jim aproape că Îi provocase lui Yang un atac de cord, cînd Îndreptase un Spitfire de metal spre fața unui caporal japonez și făcuse: — Ra-ta-ta-ta-ta... Timp de aproape un minut, caporalul se uitase la tatăl lui Jim, fără nici o expresie, dînd Încet din cap ca pentru sine. Tatăl lui era un om puternic din punct de vedere fizic, dar Jim știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vadă aeromodelul lui de lemn de plută; nu ca să i-l admire, ci doar ca să-i remarce existența. Acum, era mai mare și Îi plăcea să se considere copilotul Packard-ului. Pe JIm Îl interesaseră dintotdeauna avioanele, mai cu seamă bombardierele japoneze care, În 1937, devastaseră cartierele Shanghai-ului, Nantao și Hongkew. Stradă după stradă, casele chinezești fuseseră făcute una cu pămîntul, iar În Avenue Edward VII o singură bombă ucisese o mie de persoane, mai mult decît oricare altă bombă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aeroportul abandonat de la Hungjan. Deși japonezii controlau cîmpul din jurul orașului, forțele lor patrulau perimetrul Bazei Internaționale. Îi tolerau pe cei cîțiva americani și europeni care trăiau În districtele rurale și, de fapt, rareori se vedea pe acolo cîte un soldat japonez. CÎnd ajunseră, În sfîrșit, la casa izolată a doctorului Lockwood, Jim se simți ușurat, constatînd că petrecerea nu va fi una de succes. Pe alee erau doar o duzină de mașini, iar șoferii lor munceau din greu să curețe praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pun În mișcare. Lansă În vînt aeromodelul din lemn de plută și Îl prinse, cînd acesta se Întoarse la mîna lui. Deja se plictisise de acest model de planor. În locul În care se juca el acum, stătuseră piloți chinezi și japonezi În costumele lor de zbor, Își fixaseră ochelarii la ochi, Înainte de a porni cu toții la atac. Jim Înaintă prin iarba tot mai Înaltă, care Îi ajungea pînă la umăr. Miile de fire se Înfășurau În jurul pantalonilor lui de catifea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fire se Înfășurau În jurul pantalonilor lui de catifea și al cămășii de mătase, de parcă ar fi Încercat să identifice aviatorul În miniatură. Un șanț puțin adînc forma marginea sudică a aeroportului. În urzicile Înalte, zăcea fuselajul unui avion de luptă japonez cu un singur motor, doborît poate În timp ce Încercase să aterizeze pe pista de iarbă. Aripile, elicea și secțiunea cozii fuseseră smulse, dar cabina pilotului rămăsese intactă, iar metalul ruginit al scaunului și manetele erau albite de ploaie. Prin obloanele deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și pilotul acestuia prin cer. Metalul, cîndva lustruit, era acum aspru ca o piatră ponce maronie, ca și corpul ruginit al navelor U, adăpostite În golful de sub forturile germane de la Tsigntao. Dar, În ciuda stratului de rugină, acest avion de luptă japonez Încă aparținea cerului. De luni de zile, Jim Încerca să găsească un mod de a-l covinge pe tatăl lui să-l ia În Amherst Avenue. Noaptea ar fi putut sta aproape de patul lui, luminat de filmele de actualități care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
capota motorului, se cățără peste parbriz și lăsă pe scaunul de metal. Fără parașuta care Îi asigura pilotului un fel de pernă, stătea pe podeaua cabinei, Într-o scobitură de metal. Se uită la tabloul de bord Însemnat cu ideogramele japoneze, la manșele elegante și la pîrghia trenului de aterizare. Sub tabloul de bord putea vedea legăturile mitralierelor montate pe capota parbrizului și reductorul de viteză care mergea spre arborele elicei. O atmosferă de forță plutea deasupra cabinei, singura nostalgie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acum? Jim se prefăcu, preț de cîteva clipe că manevrează aparatele, ca și cum gestul acesta de empatie ar fi putut invoca spiritul aviatorului mort de mult. Sub unul dintre cadranele aburite, o bandă metalică, avînd pe ea un șir de caractere japoneze, fusese prinsă la bord. Era o listă de indicații pentru pilot. Jim jupui banda de pe niturile mîncate, apoi se ridică și o strecură În buzunarul pantalonilor săi de catifea. Ieși din cabină și se cățără pe capota motorului. Brațele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
departe, prins În sîrma unei tranșee vechi. HÎrtia de pe aripi era ruptă, dar scheletul din lemn de plută era Încă intact. Era gata să sară de pe cazemată, cînd observă un chip care se uita la el din tranșee. Un soldat japonez, Înarmat pînă-n dinți, stătea pe vine lîngă zidul dărîmat, cu pușca, banduliera și salteaua Întinse În fața lui, ca pentru a le inspecta. Nu avea mai mult de optsprezece ani, cu o față liniștită, În formă de lună; Îl privea fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
liniștită, În formă de lună; Îl privea fix pe Jim, fără să fie surprins de apariția acestui băiețaș european cu pantalonii lui albaștri de catifea și cămașa de mătase. Jim privi mai departe de-a lungul tranșeei. Alți doi soldați japonezi ședeau pe un butuc de lemn care ieșea din pămînt, ținîndu-și puștile Între genunchi. Tranșeele erau pline de oameni Înarmați. La cincizeci de metri mai departe, un alt pluton stătea pe vine, sub parapetul unei cazemate de pămînt, fumînd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un alt pluton stătea pe vine, sub parapetul unei cazemate de pămînt, fumînd și citindu-și scrisorile. Dincolo de ei, erau alte grupuri de soldați, capetele lor abia Îțindu-se dintre urzici și trestiile de zahăr sălbatice. O Întreagă companie de soldați japonezi se odihnea pe acest vechi cîmp de luptă, de parcă și-ar fi Întregit rîndurile cu morții altui război, fantome ale foștilor camarazi ridicați din mormînt și Înzestrați cu uniforme și rații proaspete. Își fumau țigările, clipind În lumina nefamiliară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a soarelui, cu fețele Întoarse spre zgîrie-norii din centrul Shanghai-ului, ale căror firme de neon străluceau dincolo de orezării. Jim privi Înapoi spre fuselajul avionului de luptă, așteptîndu-se să-l vadă pe pilotul mort stînd În cabina lui. Un sergent japonez mergea prin iarba Înaltă dintre cazemată și avion. Picioarele lui puternice lăsau În urmă un fel de dîră gălbuie. Își termină mucul de țigară, trăgînd În plămîni ultimul fum. Deși sergentul Îl ignora, Jim știa că hotărîse deja ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fum. Deși sergentul Îl ignora, Jim știa că hotărîse deja ce avea să facă În privința acestui băiețel. — Jamie...! Toată lumea te așteptă... avem o surpriză pentru tine... Tatăl lui Jim Îl striga. Stătea În mijlocul aerodromului, dar putea vedea sutele de soldați japonezi În tranșee. Avea ochelarii la ochi și Își aruncase banda de pe ochi și jacheta de la costumul de pirat. Deși de-abia mai răsufla de atîta alergătură de la casa doctorului Lockwood, se chinui să rămînă nemișcat, ca să nu-i tulbure pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jamie, e timpul pentru jocurile de artificii... Tatăl lui mergea liniștit prin iarbă. — Trebuie să plecăm acum... Jim coborî de pe acoperișul cazematei. — Avionul meu e acolo jos. Cred că aș putea să-l iau. Tatăl lui Îl urmărea pe sergentul japonez, care umbla de-a lungul parapetului tranșeelor. Jim vedea că tatăl lui făcea eforturi ca să vorbească. Fața lui era la fel de Încordată și palidă ca atunci cînd sindicaliștii de la fabrica de bumbac Îl amenințaseră cu moartea. Totuși, se mai gîndea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să se Întoarcă pe străzile orașului, departe de jurnalele de actualități și de nesfîrșitele lor imagini de război. După cină, stînd culcat În dormitorul lui de la etajul zece al hotelului Palace, Jim Încercă să rămînă treaz. Ascultă zgomotul unui hidroavion japonez care aterizase pe rîu la baza aeriană navală Nantao. Se gîndi la avionul de luptă doborît de pe aerodromul Hungjao și la pilotul japonez al cărui scaun Îl ocupase În după-amiaza aceea. Nu cumva spiritul aviatorului mort pătrunsese În el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dormitorul lui de la etajul zece al hotelului Palace, Jim Încercă să rămînă treaz. Ascultă zgomotul unui hidroavion japonez care aterizase pe rîu la baza aeriană navală Nantao. Se gîndi la avionul de luptă doborît de pe aerodromul Hungjao și la pilotul japonez al cărui scaun Îl ocupase În după-amiaza aceea. Nu cumva spiritul aviatorului mort pătrunsese În el și japonezii aveau să intre În război de aceeași parte cu britanicii? Jim visă războiul care avea să vină, visă un film de actualități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fluviu. Chiar și În lumina difuză, observă că monitorul italian Emilio Carlotta, care fusese oprit lîngă Grădina Publică de pe Bund, și, În mod provocator, chiar În fața consulatului britanic, ridicase ancora În cursul nopții. Locul lui fusese luat de către o canonieră japoneză, un vas turtit, cu tunuri murdare și cu modele seci de camuflaj pe coș și pe suprastructură. Rugina se scurgea prin orificiile ancorei, de ambele părți ale carcasei. Obloanele de oțel erau lăsate peste ferestrele de pe punte și saci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]