6,869 matches
-
că, scăpată de cenzură, cartea era cu mult mai prețuită în viața literară decât astăzi. Dacă romanul Varvarienii ar fi apărut în 1979, când l-am încredințat editurii, el ar fi consacrat un prozator. Exigentul critic Al. Dobrescu, membru al juriului, era convins că apariția cărții m-ar fi plasat între primii cinci prozatori ai momentului. Nu a fost să fie. În 1998, cine să mai aibă nevoie de literatură? Nu mai vorbim de tiraje și de drepturile de autor. Romanul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fi vrut să aveți o altă meserie? Mai sunt și altele, dar premiile și titlurile nu înseamnă mare lucru pentru mine. Dimpotrivă, au un iz neconfortant, fiindcă știu cum se obțin, de regulă, toate acestea. Știu cum sunt selectați membrii juriilor și cum se duc bătălii în numele unor interese personale și de grup. Există, altminteri, în România, o adevărate molimă a premiilor și diplomelor, încât nu cred să se fi emis vreodată în istorie atâtea ca după 1989. De aici s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la rubrica Poșta redacției a regretatei doamne Constanța Buzea, apoi pagina Poemul cu scrisoare, din numărul 46 al aceleiași reviste, tot din 1997. Fiecare carte publicată a luat câte un premiu important în România. Prizonier în Ego Premiul special al Juriului la un Festival George Coșbuc, Metonimii de word-trotter Marele Premiu la Festivalul Național Tudor Arghezi, Primul Kaddish Marele Premiu al Festivalul Ad Visum, Viețile mele nesfinte, Îl văd pe Dumnezeu și nu mor Nominalizate la Premiul pentru Poezie al USR
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fiica artistului) a lăudat atât valoarea practică și de patrimoniu, cât și semnificațiile simbolice ale inițiativei noastre susținută de Muzeul din Târgoviște, împreună cu Uniunea Artiștilor Plastici și Ministerul Culturii, apreciind, cu osebire calitatea artistică ridicată a lucrărilor premiate de un juriu național al cărui președinte a fost în acel an criticul de artă Octavian Barbosa. Sprijinită financiar, prin strădaniile câtorva oameni care aleargă, fără preget, an de an, după stipendii și sponsorizări (cuantumul premiului se constituie în preț de achiziție!), Bienala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
În tinerețea mea am colindat prin diverse locuri din țară, participând în calitate de premiat sau invitat la diverse concursuri literare de poezie, proză sau critică literară și eseu. Ei bine, în deambulările astea am cunoscut, pe cât se putea, o seama de jurii (mai mult sau mai puțin, de fiecare dată, eteroclite), dar și o mulțime de tineri aspiranți la gloria literară (unii dintre ei, astăzi, scriitori importanți). Fără să-mi propun deliberat, am putut să înțeleg ceea ce era specific fiecărei manifestări de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să judec nivelul și spectrul destul de complex o chestiune foarte importantă al așteptărilor concurenților. Imediat după Revoluție, când am început să organizez la Târgoviște Concursul Național de Literatură "Moștenirea Văcăreștilor", am făcut automat recurs la această experiență. Președinte al multor jurii în toată țară și cunoscător că nimeni altul al specificului și căratelor unor astfel de manifestări, Laurențiu Ulici mi-a fost de mare folos, ajutându-mă dezinteresat, la cererea mea, acolo unde ezităm sau eram în impas. După îndelungi discuții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un regulament explicit, pentru cele patru secțiuni ale concursului (poezie, proză scurtă, eseu, teatru scurt); am stabilit de la 16 la 35 de ani limita de vârstă a concurenților, obligațiile organizatorilor privind condițiile de masă, cazare și transport. Am creat un juriu național de exemplară rectitudine, condus de Mircea Horia Simionescu și format în principal din reprezentanți Școlii prozatorilor târgovișteni (Costache Olăreanu, Alexandru George, Barbu Cioculescu), cărora am alipit, fie în calitate de membri, fie în calitate de invitați, pe un Teodor Vârgolici, Mircea Constantinescu, Cornel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Gheorghe Izbășescu, Al. Th. Ionescu, George Corneanu, Gheorghe Crăciun, Gheorghe Iova, Ioana Pârvulescu, Floarea Țuțuianu, Victor Scoradeț, Silviu Stănculescu, Ioana și George Geacăr, Mircea Draganescu, Doru Mareș, Victor Petrescu, Dumitru Ungureanu. Timp de 12 ediții, cu unele mișcări conjuncturale, acest juriu și grup scriitoricesc atașat Concursului au rămas neschimbate. Cu o foarte bună publicitate făcută prin serviciul de specialitate al Postului Național de Radio, Concursul a putut fi cunoscut în toată țară, până în cele mai îndepărtate ascunzișuri ale ei, de aproape
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de cultură în 2000, avea totuși una, pe care însă nu a știut să o păstreze... Fără să fiu deloc drastic, încăput pe mâna unor veleitari de periferie, animați mai curând de resentimente decât de generozitate și altruism, cu un juriu de mică literatură, condus de Mihai Cimpoi (istoric literar stimabil, dar necunoscător al svungului literaturii române actuale), după 2003, Concursul a degenerat într-un fel de serbare școlară, absolut fără niciun ecou. După părerea mea, nu poți construi un concurs
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
premii de interpretare eram încă adolescent. La 18 ani obțineam premiul III la primul concurs de interpretare a poeziei eminesciene, desfășurat la Botoșani. Era acolo câte un reprezentant al fiecărui județ din țară, unii cu mare experiență scenică, în fața unui juriu alcătuit din actori de prestigiu, printre care Ludovic Antal, un recitator excepțional. A fost certificarea faptului că aveam ce căuta în breasla interpreților, iar această convingere mi-a dat încrederea de a continua, plăcerea de a sui pe scenă, pasiunea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
numai trei personaje, "Noaptea la drumul mare" de Renato Lelli. În facultate, chiar în primul an, am jucat rolul profesorului din "Lecția" de Eugen Ionescu, obținând premiul I de interpretare la faza finală a Festivalului Național al Artei Studențești. Președinta juriului era marea doamnă a scenei românești, Dina Cocea, cu care am purtat apoi discuții extrem de onorante pentru tânărul ce se suise pe scenă. Doi ani mai târziu, la același festival, luam premiul III pentru regie cu scenariul "Chibritul", după Dumitru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pot să spun că o frumoasă amintire este de la Festivalul de poezie "Baladele Dunării", nu mai știu exact în ce an, 1980 și ceva. Știu că după câțiva ani ai luat tu Marele Premiu, deci spuneam că atunci, eram în juriu împreună cu Ioanid, într-o iarnă teribilă și după jurizare urma să susținem niște recitaluri poetice. Eu cu Ioanid am urcat pe scenă și am făcut un spectacol la două microfoane, atunci Ioanid a amintit că într-o anumită perioadă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în joaca noastră, să facem reviste literare-manuscris. Erau cel puțin 10 reviste literare scoase. Mă gândesc la acele vremuri și la cele de astăzi, fiind la îndemână Festivalul "Moștenirea Văcăreștilor" de la Târgoviște, din toamna anului '96, unde am fost președintele juriului. Am observat că unii concurenți și-au trimis manuscrisele trase la xerox, ceea ce ușurează enorm munca. Dacă noi am fi avut niște mașini de scris, ar fi fost extraordinar și am fi făcut mult mai multe lucruri, am fi fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
definiție meta‑ forică a antraxului, dincolo de ceea ce se definea greșit ca „război al civilizațiilor“, această nouă dezordine mon‑ dială ; inversul a ceea ce a prezis Frank Fukuyama. El este un altul dintre mentorii mei. Pentru cine nu știe, Profesorul este în juriul revistei de științe politice Romanian Journal of Political Science, fondată de SAR acum 15 ani, și este, de asemenea, unul din adviser-ii boardului Centrului de Cercetare din Berlin creat de mine. Eram împre‑ ună în acel an 2005, la Washington
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Engle și a soției sale, Hualing, de la Iowa, bursă de care au profitat zeci de scriitori români (chiar și T. Popovici!Ă, apoi În R.F. Germania și apoi, „definitiv”, la Paris. În anul următor, ’78, aflându-mă În capitala Franței, juriul Uniunii Scriitorilor, din care făceau parte printre alții Geo Dumitrescu și N. Manolescu, a oferit cele două premii de proză lui Șt. Bănulescu, pentru romanul Cartea de la Metopolis și lui N. Breban pentru Bunavestire. Mai bine de o lună, activiștii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și N. Manolescu, a oferit cele două premii de proză lui Șt. Bănulescu, pentru romanul Cartea de la Metopolis și lui N. Breban pentru Bunavestire. Mai bine de o lună, activiștii de la secția c.c. a partidului au făcut presiuni asupra juriului Uniunii Scriitorilor să renunțe la a doua nominalizare, dar, după cum se știe, nu au reușit, cei doi, Geo, fie iertat, Manolescu și colegii lor s-au ținut tare, iar soția mea - logodnica mea, pe atunci - Cristina a primit premiul În numele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lui Labiș și ne-am uimit mereu, Nichita, Matei și cu mine, de finețea extraordinară a gustului și intuițiilor sale literare. M-am bucurat, când am preluat conducerea României literare, să-i ofer cronica literară permanentă, iar ca membru al juriului premiilor Uniunii, am izbutit a-i acorda premiul Uniunii pentru remarcabila monografie despre Rebreanu, neegalată până azi. Raicu cu soția sa, Sonia, au fost printre ultimii care s-au expatriat și știu că au făcut-o cu o mare deșirare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
chioșc de ziare un exemplar al cotidianul Diario de Noticias, în care descopăr un articol de-o pagină, cu titlul „O inter-rail dos escritores”, semnat de Maria Joгo Caetano, consacrat Expresului Literar. Pe lângă datele generale ale proiectului, aflu că un juriu alcătuit din câteva personalități culturale de prestigiu, între care și cunoștința noastră de la Institutul Italian, Pedro Tamen, a selecta trei autori care să reprezinte Portugalia în Trenul Literaturii: Paulo Teixeira (poet), Ana Luisa Amaral (poetă, și ea, și autoare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
comunist”, a nega valoarea tuturor premiilor U. Scriitorilor într-o jumătate de secol de creație literară (cum o face o redactoare a României literare, infirmând nu numai pe eminenții critici, citați de mine mai sus, care au fost membri ai juriilor respective, dar și afirmând implicit că, spre deosebire de alte culturi înfeudate ideologiei comuniste, ungare, cehoslovace, poloneze sau rusești, România și creatorii ei au trăit cincizeci de ani de sterilitate, de incapacitate nu numai de creație, dar și de luptă pentru păstrarea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
asupra mea să preiau conducerea României literare că-mi veți respecta deciziile, oricare vor fi ele. Și-apoi, nu uitați: Lucian Raicu, printre altele, este autorul celei mai inteligente, mai pertinente monografii despre L. Rebreanu, și eu, fiind membru al juriului premiilor U. Scriitorilor, am făcut tot ce-mi stătea în putință ca această carte să obțină premiul pentru critică și istorie literară!... Și, într-adevăr, spre cinstea lui, D. Popescu nu „mi-a scos nici un material” și m-a lăsat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de la „municipiu” - pentru că nici unul nu e membru de partid! Apoi a arătat un exemplar din Francisca, ironizând cele câteva fraze de prezentare a lui Matei Călinescu ce mă așezau în filiația H.P. Bengescu și a lui Camil Petrescu. În ședința juriului pentru premiile Uniunii, Stancu însuși s-a opus ca Francisca să fie premiată - în acel an a primit premiul Uniunii Bănulescu, pentru Iarna bărbaților, și al doilea premiu pentru proză cred că nu s-a acordat; e drept că după
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
adjunct a început, de fapt, ceea ce unii numesc „cariera lui Breban”. În toamna lui ’67 am fost ales membru de partid, în ’68, tot toamna, romanul meu Animale bolnave a primit premiul de proză al U. Scriitorilor - oferit de un juriu care respinsese una din ultimele cărți cu adevărat bune a lui Preda, romanul Intrusul, iar anul ’68 a fost declarat aproape în unanimitate de critică drept anul romanului - o victorie și a mea, care „militasem” mai bine de un deceniu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
În această parte a lumii, acest spațiu de sensibilitate în care celălalt sex merge alături sau în față, și nu în spate, și cu chipul descoperit! Occident, îți mulțumesc că exiști! 6. Exaltarea drumului (rubrica mediologică). Vezi mai sus. Felicitările juriului încep de obicei cu "singura democrație din regiune", o calificare foarte aprecită pe coordonatele noastre geografice. Prefer să las la urmă acest refren foarte frecvent auzit. Pentru că a) nu e chiar singura: chiar alături de Israel, Libanul multitribal are din acest
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
carte despre prietenul lui, scriitorul cel mic, cartea a fost imediat recunoscută ca o carte mare. Când scriitorul cel mic a scris o carte despre prietenul lui, scriitorul cel mare, cartea a fost imediat recunoscută ca o carte mică. Un juriu, format numai din critici mari, răsplăti cu un premiu mare cartea scriitorului cel mare și cu un premiu mic cartea scriitorului cel mic. Cu banii luați de la aceste premii, scriitorul cel mare făcu o călătorie mare iar scriitorul cel mic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ar crea probleme României ca țară din blocul celor socialiste. Din delegația română făcea parte și Zaharia Stancu care, ulterior, și-a tradus romanul "Desculț" în nenumărate limbi, în speranța că a găsit rețeta de a intra el în vizorul juriului Nobel. Asta-i versiunea Nobel a poveștii românești cu capra vecinului, anticipând prin gestul lui Zaharia Stancu schimbarea din perioada postdecembristă: să moară vecinul și să-mi rămână mie capra. Poți face portretul robot al scriitorului român care va lua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]