15,723 matches
-
lunca Dunării două pâraie cu nume slave: Jijila și Sorniac. Ținând seama de toponimul atât de apropiat de hidronimul antic, s-ar putea ca unul dintre aceste pâraie să reprezinte Gabranus-ul din hotărnicie, ce și-a pierdut numele antic. Limba latină a completat hidronimia minoră. Cuvintele cu origine latină de uz curent, legate de ape, sunt numeroase în limba română. Completăm acum o mențiune sumară dată în capitolul II. Fântână (lat. fontana) desemnează, mai ales în Oltenia, un izvor, ca în
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și Sorniac. Ținând seama de toponimul atât de apropiat de hidronimul antic, s-ar putea ca unul dintre aceste pâraie să reprezinte Gabranus-ul din hotărnicie, ce și-a pierdut numele antic. Limba latină a completat hidronimia minoră. Cuvintele cu origine latină de uz curent, legate de ape, sunt numeroase în limba română. Completăm acum o mențiune sumară dată în capitolul II. Fântână (lat. fontana) desemnează, mai ales în Oltenia, un izvor, ca în latină; în alte regiuni, s-a generalizat și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
în latină; în alte regiuni, s-a generalizat și pentru sensul de puț (lat. puteum), care la origine însemna, ca și în limba română, o sursă de apă săpată. Un loc mai adânc în pârâu este desemnat prin "doaie", de la latinul dolia, iar "căldare", pentru o vale lungă cu "dorne", lacuri cu apă adâncă, de la latinul caldaria. "Oală" este un vârtej de apă, o bulboană, de la latinul olae, iar o vale rotundă, puțin adâncă, "strachină", de la latinescul catinum, ce a dat
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
care la origine însemna, ca și în limba română, o sursă de apă săpată. Un loc mai adânc în pârâu este desemnat prin "doaie", de la latinul dolia, iar "căldare", pentru o vale lungă cu "dorne", lacuri cu apă adâncă, de la latinul caldaria. "Oală" este un vârtej de apă, o bulboană, de la latinul olae, iar o vale rotundă, puțin adâncă, "strachină", de la latinescul catinum, ce a dat cățîn - farfurie. Tot din latină vine și cuvântul "chei" din clavem și "vad" din vadum
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de apă săpată. Un loc mai adânc în pârâu este desemnat prin "doaie", de la latinul dolia, iar "căldare", pentru o vale lungă cu "dorne", lacuri cu apă adâncă, de la latinul caldaria. "Oală" este un vârtej de apă, o bulboană, de la latinul olae, iar o vale rotundă, puțin adâncă, "strachină", de la latinescul catinum, ce a dat cățîn - farfurie. Tot din latină vine și cuvântul "chei" din clavem și "vad" din vadum. Pentru "grind", popular "adausătură", avem latinul adauctus, iar în Țara Făgărașului
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
o vale lungă cu "dorne", lacuri cu apă adâncă, de la latinul caldaria. "Oală" este un vârtej de apă, o bulboană, de la latinul olae, iar o vale rotundă, puțin adâncă, "strachină", de la latinescul catinum, ce a dat cățîn - farfurie. Tot din latină vine și cuvântul "chei" din clavem și "vad" din vadum. Pentru "grind", popular "adausătură", avem latinul adauctus, iar în Țara Făgărașului, unde se irigă pășunile cu pomi prin derivare, "abături" sau "bătătoare" sunt mici canale abătute, de la latinul abductum sau
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de apă, o bulboană, de la latinul olae, iar o vale rotundă, puțin adâncă, "strachină", de la latinescul catinum, ce a dat cățîn - farfurie. Tot din latină vine și cuvântul "chei" din clavem și "vad" din vadum. Pentru "grind", popular "adausătură", avem latinul adauctus, iar în Țara Făgărașului, unde se irigă pășunile cu pomi prin derivare, "abături" sau "bătătoare" sunt mici canale abătute, de la latinul abductum sau abitus. Am menționat mai înainte evoluția interesantă ce a avut cuvântul latin rivus, atât în limba
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Tot din latină vine și cuvântul "chei" din clavem și "vad" din vadum. Pentru "grind", popular "adausătură", avem latinul adauctus, iar în Țara Făgărașului, unde se irigă pășunile cu pomi prin derivare, "abături" sau "bătătoare" sunt mici canale abătute, de la latinul abductum sau abitus. Am menționat mai înainte evoluția interesantă ce a avut cuvântul latin rivus, atât în limba italiană cât și în română. Pe lângă sensul de curs mic de apă a avut și pe acela de "canal", de curs artificial
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
grind", popular "adausătură", avem latinul adauctus, iar în Țara Făgărașului, unde se irigă pășunile cu pomi prin derivare, "abături" sau "bătătoare" sunt mici canale abătute, de la latinul abductum sau abitus. Am menționat mai înainte evoluția interesantă ce a avut cuvântul latin rivus, atât în limba italiană cât și în română. Pe lângă sensul de curs mic de apă a avut și pe acela de "canal", de curs artificial pentru utilizări diverse și în comun, de către mai mulți beneficiari. De aci, din cauza litigiilor
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Vodovajnița - traducerea slavă a Apei Mari) este o astfel de derivație spre Câmpul Mare al Ulpiei Traiane, pentru mori și irigații, funcționând din vremea lui Hadrian, conform unei inscripții găsite în zonă59. Sunt numeroase hidronimele de ape mici de origine latină, cu mare răspândire pe tot teritoriul spațiului carpato-dunăreano-pontic. Să cităm cîteva: Limpedea (lat. limpidus), Tulburea (lat. turbulus), Apa Neagră (lat. nigra), valea Albă, Alba (lat. album), Balta Verde (lat. viridis), Amaradia, Amara (lat. amarus), Lacu Sărat, Sărata (lat. sal), Apa
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Amaradia, Amara (lat. amarus), Lacu Sărat, Sărata (lat. sal), Apa Caldă (lat. calida), Recea (lat. recens), Repedea (lat. rapida). Runcul este un nume de pârâu, nu numai de așezare, întîlnit în mai multe locuri și toponimul respectiv. Ele au origine latină - roncare, operație de defrișare ce a însoțit pe scară mare instalarea administrației romane în Dacia. Defrișarea care, făcută și după alte procedee, poartă numele tot de origine latină, curătura, arsura sau secătura. Cu nume de origine latină sunt denumite și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
așezare, întîlnit în mai multe locuri și toponimul respectiv. Ele au origine latină - roncare, operație de defrișare ce a însoțit pe scară mare instalarea administrației romane în Dacia. Defrișarea care, făcută și după alte procedee, poartă numele tot de origine latină, curătura, arsura sau secătura. Cu nume de origine latină sunt denumite și câteva cursuri de apă mai importante. Este cazul Almașului (lat. almus - frumos, plăcut), afluent al Bistriței nemțene în Moldova și al unui afluent al Someșului transilvan. Același nume
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Ele au origine latină - roncare, operație de defrișare ce a însoțit pe scară mare instalarea administrației romane în Dacia. Defrișarea care, făcută și după alte procedee, poartă numele tot de origine latină, curătura, arsura sau secătura. Cu nume de origine latină sunt denumite și câteva cursuri de apă mai importante. Este cazul Almașului (lat. almus - frumos, plăcut), afluent al Bistriței nemțene în Moldova și al unui afluent al Someșului transilvan. Același nume îl poartă o regiune din Banat, pe râul Nera
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
pluvia, în legătură cu ploaia), arătând caracterul pluvial al regimului său și Apa Chioarului, al cărei nume se referă la limpezimea sa (lat. clarus). În Țara Almașului, din Banatul carașovean, curge pe sub versantul sudic al Semenicului râul Nera, cu nume derivat din latinul nigra; spre izvoare are un mic afluent - Nerganița. Este în discuție originea numelui Lotrului; se varsă în Olt, lângă castrul roman de la Arutela (Alutela). În limba latină avem pentru "tîlhar" expresia latro. Acest cuvânt apare într-o inscripție romană găsită
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
carașovean, curge pe sub versantul sudic al Semenicului râul Nera, cu nume derivat din latinul nigra; spre izvoare are un mic afluent - Nerganița. Este în discuție originea numelui Lotrului; se varsă în Olt, lângă castrul roman de la Arutela (Alutela). În limba latină avem pentru "tîlhar" expresia latro. Acest cuvânt apare într-o inscripție romană găsită lângă Herculane, menționând pedepsirea unor astfel de loturi, ce uciseseră un funcționar roman din Orșova (Dierna). De fapt, într-o țară recent cucerită, erau niște haiduci autohtoni
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
ce uciseseră un funcționar roman din Orșova (Dierna). De fapt, într-o țară recent cucerită, erau niște haiduci autohtoni, ce se opuneau administrației străine. În marginea nordică a Craiovei, Jiul primește, pe stânga sa, afluentul Amaradia. Are în numele său rădăcina latină amarus, care înseamnă și amar la gust, ceea ce nu poate fi cazul, dar și caracterul de "calamitos". Ceea ce se putea aplica acestui pârâu destul de puternic, în condițiile unor ploi torențiale. Între cele 5 râulețe dobrogene folosite ca repere în hotărnicia
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
cazul, dar și caracterul de "calamitos". Ceea ce se putea aplica acestui pârâu destul de puternic, în condițiile unor ploi torențiale. Între cele 5 râulețe dobrogene folosite ca repere în hotărnicia lui Laberius Maximus, amintită și mai înainte, două au sensuri evident latine: Picusculus (lat. picus = ciocănitoare) și Turgiculus (lat. turgeo = a se umfla, cu regim torențial). Și pentru alte două se pot face, mai puțin nete, astfel de apropieri: pentru Sanpaeus, cu latinul sanus = sănătos și pentru Calabaeus cu latinul calamus = trestie
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Maximus, amintită și mai înainte, două au sensuri evident latine: Picusculus (lat. picus = ciocănitoare) și Turgiculus (lat. turgeo = a se umfla, cu regim torențial). Și pentru alte două se pot face, mai puțin nete, astfel de apropieri: pentru Sanpaeus, cu latinul sanus = sănătos și pentru Calabaeus cu latinul calamus = trestie; acesta din urmă a fost identificat de unii cercetători cu Casimcea, un pârâu destul de puternic și care - spre vărsare în Lacul Tașaul, are o luncă mlăștinoasă. S-a arătat mai înainte
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
sensuri evident latine: Picusculus (lat. picus = ciocănitoare) și Turgiculus (lat. turgeo = a se umfla, cu regim torențial). Și pentru alte două se pot face, mai puțin nete, astfel de apropieri: pentru Sanpaeus, cu latinul sanus = sănătos și pentru Calabaeus cu latinul calamus = trestie; acesta din urmă a fost identificat de unii cercetători cu Casimcea, un pârâu destul de puternic și care - spre vărsare în Lacul Tașaul, are o luncă mlăștinoasă. S-a arătat mai înainte că al cincilea, Gabranus, a fost considerat
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Milcov, Bârlad (nume legat de acel al Berladnicilor, formațiune statală medievală); - în Transilvania: Tîrnava; - în Dobrogea: cu rezonanță slavă avem - ca afluenți ai Mării: Telița, Taița, Slava. Dar în Dobrogea, sub o denumire slavă se poate ascunde o veche denumire latină. Așa este cazul cu pârâul Camena, din așezarea din centrul Dobrogei având același nume, nume slav însemnînd "piatră". De fapt aci s-a găsit o inscripție romană, aflată acum în inventarul Muzeului din Constanța, care ne spune că țăranii din
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
cursuri de apă, de obicei pornindu-se de la cuvinte legate de ape din aceste limbi, precum Pârâul Căltăbăului, venind din germana sașilor de la kalt = rece, Bach = pârâu, sau Rior de la Rohr = trestie, sau Mărghile, de la Mergel = turbărie (și acesta de la latinul vorax, - iginis = prăpastie) și, în fine, din ungară - sebeș = iute. *** Este interesant de văzut mai de aproape mecanismul unor astfel de influențe și preluări complexe. Astfel, pe Bistrița moldoveană, hidronim evident slav pentru cursul principal, avem un afluent cu nume
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
prăpastie) și, în fine, din ungară - sebeș = iute. *** Este interesant de văzut mai de aproape mecanismul unor astfel de influențe și preluări complexe. Astfel, pe Bistrița moldoveană, hidronim evident slav pentru cursul principal, avem un afluent cu nume tot atât de evident latin - Limpedea, care este de fapt o traducere a hidronimului principal. La fel pe Bistrița năsăudeană, unde afluentul Repedea are o origine evident latină, de asemenea o traducere a numelui cursului principal. Iar de-a lungul Frumoasei (lat. formosa) în coborârea
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Astfel, pe Bistrița moldoveană, hidronim evident slav pentru cursul principal, avem un afluent cu nume tot atât de evident latin - Limpedea, care este de fapt o traducere a hidronimului principal. La fel pe Bistrița năsăudeană, unde afluentul Repedea are o origine evident latină, de asemenea o traducere a numelui cursului principal. Iar de-a lungul Frumoasei (lat. formosa) în coborârea sa către albia Mureșului, venind din muntele ce adăpostește cetatea dacică de la Căpîlna, avem de-a face cu trei hidronime: la adăpostul muntelui
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
ce adăpostește cetatea dacică de la Căpîlna, avem de-a face cu trei hidronime: la adăpostul muntelui este Frumoasa, minunata Frumoasă a lui Sadoveanu, care apoi trece în Bistra, pentru a se vărsa în Mureș sub numele de Sebeș. Deci de la latin la slav, și apoi la ungar, regăsind prin traducere același sens în Bistra și Sebeș, ca și între Frumoasa și afluentul său Dobra. Conlocuitorii unguri, fie - ca în acest caz - au tradus, fie au adaptat la fonetica limbii lor numirile
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
spațiu Carpato-Dunăreano-Pontic se verifică faptul că marile cursuri de apă nu-și schimbă numele, cel mult și-l traduc cu păstrarea sensului originar, peste milenii. Dar în cazul acestui spațiu, și în cadrul hidronimiei minore, substratul traco-dacic a supraviețuit, o dată cu altoiul latin aplicat și în hidronimie, vechi de două milenii, în această zonă a Europei aflată în calea atâtor migrații și influențe. Datorită, desigur, structurii deosebite și privilegiate a unui cadru natural propice perenității. Anexa 1 Cum s-a unit în epoca
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]