5,217 matches
-
maestrul său − singurii teoreticieni greci ai politicului, după cum îi numește Finley (179) − nu sunt explicitate sensul și importanța acordate de cetate legitimității și nici nu este precizat dacă ea ar impune o anumită obligație politică sau un comportament politic; totuși, legitimitatea ar fi subînțeleasă în sistemul de argumentare al fiecăruia (mai pronunțat la Stagirit, pentru că aplică judecăți normative la practicile și credințele timpului său și chiar la realități statale, cu toate că acestea din urmă se modificaseră dramatic în perioada șederii sale în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de altfel, la prăbușirea regimului democrat moștenit de la Pericle). Vom vedea însă că această interpretare a lui Finley este amendabilă dacă analizăm politicul prin prisma simbolisticii și a rolului ceremonialului public, eveniment central al vieții în comun în cetatea antică. Legitimitatea, dacă nu a fost dezbătută pe măsura importanței sale nici în filosofia greacă, nici în cea romană, era în schimb atent urmărită de comunitate și clamată în ritualul glorificării (chiar în funus imaginarium). În teoria și practica puterii s-au
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
În căutarea unei genealogii (posibile) a imaginarului medieval al puterii, capătă o mare relevanță, spre exemplu, textele care au opus atitudini iconoclaste și iconolatre față de reprezentarea figurală a lui Iisus și a Fecioarei, dar care au inclus totodată și rediscutarea legitimității basileului și a drepturilor sale de guvernare (spre diferență de antichitate). Din acest motiv, al centralității temei puterii (laice și spirituale) în texte, imagini și ceremonialuri publice, reprezentarea ei se impune în imaginar ca factor principal de sistematizare a memoriei
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pentru momentul ritualic respectiv 18. Noțiunea s-a îmbogățit în lumea romană datorită contextelor în care au fost utilizate obiectele denumite. Pentru că reprezenta descendența nobilă a augustului, suita de imagines avea rolul de a atesta, la finalul existenței sale terestre, legitimitatea cu care el ocupase o funcție publică și, mai ales, cu care urma să dețină un loc în patrimoniul memorial; totodată, fiind o componentă ritualică, asigura comunitatea că defunctul este preluat și însoțit în lumea i-reală de strămoșii săi
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a fastului ceremonial − cu atât mai mult cu cât Roma însăși traversa o perioadă de criză instituțională, după mutarea reședinței imperiale în orient. În doar trei decenii, ea ajunge un oraș cu funcții politice reduse în raport cu Constantinopolul și cu o legitimitate confuză; de fapt, dacă citim odată cu Gilbert Dagron istoria secolului IV, în mod intenționat lăsată să fie ambiguă, în favoarea capitalei din orient (Naissance d'une capitale). Este adevărat, mărturisește istoria, că împărații aveau obiceiul să locuiască în afara cetății pe perioade
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și stabilea consecratio, în urma unor discursuri aprobate unanim; urmau ceremonialurile, apoi intervenea din nou legislatorul, tot discursiv, pentru a închide perioada și pentru a decreta divinizarea împăratului). Mausoleul (privat), mărturia indiscutabilă a recunoașterii de către comunitate a meritelor împăratului și a legitimității actului de a-i memora destinul, avea însă propria valoare, sacrală, dar mai curând patrimonială; corelată cu cea eroică, a defunctului, recunoscută triumfal, nu se confunda în niciun fel cu a templului dedicat vieții spirituale a cetății. În schimb, în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
să se împletească unul cu celălalt și să egaleze, în plan ceremonial, ceea ce, în plan juridic, însemna Senatus Populusque Romanus (SPQR). Pe parcursul domniilor, instituția imperială își aproprie întregul calendar al sărbătorilor (natalis Vrbis, natalis principis, dies imperii), ceea ce îi conferă legitimitate în organizarea vieții spirituale a cetății, pentru ca ea să-și reconfirme periodic valorile definitorii. Instituția imperială s-a infiltrat în acest fel în inima manifestărilor populare, pentru că una dintre responsabilitățile ei - refondarea triumfală a cetății și a imperiului - coincidea cu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
însemna prin extensie și amintirea despre înaintași, rememorarea trecutului comun, într-un cadru urban prin excelență glorificator. Printre condițiile utilizării măștilor de ceară în cadrul ritualului funerar se numărau atât "înrudirea", reală sau simbolică, a strămoșilor cu împăratul omagiat, cât și legitimitatea pe care o puteau acorda glorificării. Chiar chipul augustului va intra în rândul acestor imagines, iar sufletul său supraviețuitor va ajunge în rândul spiritelor ocrotitoare ale cetății, de îndată ce corpul va dispărea în foc sau rămășițele îi vor fi depuse în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
gândirii; și icoana la fel, tocmai pentru că fonda chiar posibilitatea de a gândi. Pentru el, problema desemnată de oíkonomía era inseparabilă de cea a imaginii și de gestionarea ei. Laitmotiv-ul textelor sale în care apără legitimitatea iconică este: "Cine refuză icoana, refuză totalitatea oikonomiei". Termenul de oíkonomía nu reprezintă obiectul unui discurs nou și specific crizei iconoclaste, ci susține totalitatea edificiului pentru care icoana este angajarea finală, în chip spiritual, intelectual și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
invizibil și vizibil, sacru și material, lege divină și canon ecclesial sau coduri laice. Cum demonstrația conduce la faptul că planul Întrupării și planul diseminării creștinismului sunt indisolubil legate de imaginea divinului, în discursul iconodul este atacată și demontată tocmai legitimitatea basileilor iconoclaști și politica lor anti-oíkonomía divină. Într-o comunitate creștină, puterea nu putea fi recunoscută fără o doctrină prin care să se poată obține adeziunea comunității la dispozitivul ei instituțional. A crede și a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ales în cel mai strălucit reprezentant al "Junimii", dl Maiorescu, a cărui activitate, până la 1880, nu e decât continuarea acestei critice a adaptării culturii străine. " Din momentul în care se recunoaște că suntem în tranzițiune, din acel moment se recunoaște legitimitatea criticei și se osândește lenevirea, care așteaptă binele în viitor fără nici o luptă..."1 . " Cine însă fără critică poate păși cu siguranță? ă...î ...Critica, fie și amară, numai să fie dreaptă, este un element neapărat al susținerii și propășirii
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
alte cuvinte, când, formîndu-se o cultură românească, Eminescu și Caragiale au fost posibili, și critica, din jandarm al culturii, ca mai înainte, devine analistă, literară 1. 1 Totuși A. Russo a fost predecesor și aici. Avem de la dânsul și mărturisirea legitimității unei critici literare, când zice că prin critică înțelege nu numai critica contra pedanteriei, ci și "critică sănătoasă ce răspândește bunul" ("Romînia literară", 515), și arătarea însușirilor ce trebuie să posedeze un critic: știință, judecată nepărtinitoare, cunoștința lucrurilor, a lumii
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
un refuz de a te supune acesteia. Pentru a nu se sinucide, omul trebuie să știe cum să sufere. Suferința, însă, putea fi înțeleasă numai din perspectivă religioasă. Meynard era de părere că existența lui Dumnezeu era argumentul suprem împotriva legitimității suicidului, și că scopul vieții era nu de a găsi fericire, ci de a căuta purificare prin suferință. Suferința nu trebuia nici să fie acceptată, și nici nu trebuia să te resemnezi ei, ci mai degrabă ea trebuia să fie
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
ale acțiunii politice. Pentru a lăsa fiecăruia o sferă privată de decizie sau de alegere, trebuie mai întâi ca toți sau majoritatea să vrea să locuiască împreună și să recunoască același sistem de idei ca fiind adevărat, aceeași formulă de legitimitate valabilă. Înainte ca societatea să poată să fie liberă, ea trebuie să fie13. Această convingere a lui Aron, că bunurile politice sunt lucruri greu de produs și care trebuie măcar să fie mai înainte vrute, fondează un scepticism destul de clar în ce privește
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
binevoitor. Cursul a fost ținut în aprilie 1978. În ce măsură descrierea propusă e valabilă pentru democrațiile liberale contemporane? Ceea ce am spus sugerează că în multe moduri Aron vorbește despre noi. Fie că este vorba despre libertatea detașată de orice criteriu, de legitimitatea democratică general recunoscută, de absența unei noțiuni acceptate a virtuții sau a bunului comun, ne recunoaștem în ele. Ceea ce, în descrierea lui Aron, ne duce la o epocă dispărută este evocarea refuzului "anarhic" al societății ca atare, al instituțiilor și
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
despre o societate bună. În măsura în care ei consideră că societatea actuală, pentru că ea presupune în mod particular proprietatea individuală asupra mijloacelor de producție, este ca atare injustă, acești membri ai societății se simt ca atare privați de libertate pentru că nu recunosc legitimitatea sistemului de putere nici ordinea economică și socială în ansamblul ei. Aș spune că, pe bună dreptate, conștiința libertății nu se separă de conștiința legitimității societății, și că aceasta depinde în mare parte de sentimentele pe care le provoacă gradul
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
injustă, acești membri ai societății se simt ca atare privați de libertate pentru că nu recunosc legitimitatea sistemului de putere nici ordinea economică și socială în ansamblul ei. Aș spune că, pe bună dreptate, conștiința libertății nu se separă de conștiința legitimității societății, și că aceasta depinde în mare parte de sentimentele pe care le provoacă gradul de inegalitate și sistemul de autoritate. Este deci greu de știut dacă și în care circumstanțe, oamenii încearcă sentimentul de a fi liberi într-o
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
individuală a capitalului; ei se simt prin aceasta mai puțin oprimați de o organizare a muncii în ochii lor legitimă sau acceptabilă decât cei care trăiesc într-o societate în care o parte importantă a populației refuză explicit să accepte legitimitatea sistemului și, în consecință, autoritatea celor care îi comandă. În fine, am lăsat la o parte intenționat și în întregime, o altă problemă care ar avea nevoie de cel puțin un alt curs: cea a libertății colectivității. Or, se înțelege
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
cu câteva săptămâni în urmă, spunea și el că societatea trebuie să acorde o totală libertate indivizilor în măsura în care modul lor de viață, chiar dacă este șocant, nu face rău celorlalți. Și în acest sens, Mill imagina libertatea în esență ca posibilitatea, legitimitatea individului de a trăi după cum îi place, destrăbălat dacă vrea, avar dacă dorește, odios cu cei apropiați dacă așa are el chef; astfel de conduite reclamă cenzura morală, însă nu o intervenție a autorităților publice. Astăzi, libertatea se definește în
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
definește în societățile noastre prin refularea principiului de realitate și eliberarea principiului de plăcere, eliberarea eros-ului. De unde, mi se pare, ceea ce numim criza morală a democrațiilor liberale. De fapt, toate regimurile trebuie să se definească mai întâi printr-o legitimitate, apoi printr-un ideal. Cât despre legitimitate, cred că democrațiile noastre aproape au reușit. Cred că, în particular, grație comparației cu experiența sovietică, procedurile electorale și libertățile personale sunt considerate drept ceva esențial de către occidentali, inclusiv de către imensa majoritate a
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
de realitate și eliberarea principiului de plăcere, eliberarea eros-ului. De unde, mi se pare, ceea ce numim criza morală a democrațiilor liberale. De fapt, toate regimurile trebuie să se definească mai întâi printr-o legitimitate, apoi printr-un ideal. Cât despre legitimitate, cred că democrațiile noastre aproape au reușit. Cred că, în particular, grație comparației cu experiența sovietică, procedurile electorale și libertățile personale sunt considerate drept ceva esențial de către occidentali, inclusiv de către imensa majoritate a francezilor, oricare ar fi, de altfel, opțiunile
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
de a-și alege calea. Împărtășesc acest ideal. Particip la acest mod de gândire al societății în care trăiesc. Dar în calitate de observator al societăților în istoriei, mă întreb: este oare posibil să dai stabilitate regimurilor democratice ale căror principiu de legitimitate îl constituie alegerea și al căror ideal este dreptul sau libertatea pentru fiecare de a alege nu numai calea sa în viață, ceea ce este drept, dar și concepția sa despre bine și rău? Fapt este că astăzi, mi se pare
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
că acest fel de scepticism care stă la baza liberalismului este punctul final necesar al dezvoltării civilizației noastre. Nu putem să nu punem întrebări, cu atât mai mult cu cât, față de societățile noastre, există altele care au un principiu de legitimitate diferit și care încearcă să propovăduiască, în același timp, principiul lor de legitimitate și reprezentarea lor despre societatea bună și despre omul virtuos. În rest, nu sunt sigur că această îndoctrinare așa cum putem să o întâlnim în altă parte reușește
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
necesar al dezvoltării civilizației noastre. Nu putem să nu punem întrebări, cu atât mai mult cu cât, față de societățile noastre, există altele care au un principiu de legitimitate diferit și care încearcă să propovăduiască, în același timp, principiul lor de legitimitate și reprezentarea lor despre societatea bună și despre omul virtuos. În rest, nu sunt sigur că această îndoctrinare așa cum putem să o întâlnim în altă parte reușește cu adevărat. Constat doar și mă mulțumesc să fixez punctul în care am
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
În 1917-1918 face parte dintr-o echipă de universitari trimiși în Franța pentru a face cunoscută situația teritoriilor românești aflate sub ocupație străină, ține numeroase conferințe, scrie articole în ziarul „La Roumanie” de la Paris, precum și un studiu menit să demonstreze legitimitatea apartenenței Dobrogei la România - La Roumanie transdanubienne (La Dobroudja) (1918). O dare de seamă amănunțită despre această misiune apare sub titlul Propaganda românească în străinătate (1920). Continuă să publice numeroase articole politice, culturale, literare, de istorie sau critică a artei
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]