5,756 matches
-
și dădu să plece, dar Grosvenor îl opri: - După părerea dumitale, pe ce se bazează popularitatea lui Kent ca șef? McCann rămase pe gânduri câteva clipe, apoi răspunse: - E uman. Adică are preferințe și antipatii. Se enervează, e iute la mânie, face greșeli, deși pretinde că e infailibil. Arde de nerăbdare să ajungă director. Când nava se va întoarce pe Pământ, se va face mult caz de șeful expediției. Fiecare dintre noi are câte ceva din Kent. Da, e un om... - Bag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu răceală. Ceilalți sunt niște amatori care se mențin la suprafața lucrurilor. Această remarcă păru să-i înghețe pe mai toți cei prezenți. Câțiva dădură să protesteze, dar preferară să tacă, deși se vedea cât de colo că fierb de mânie. În cele din urmă, tot căpitanul Leeth vorbi, pe un ton potolit: - Domnule Grosvenor, nu pot fi de acord cu afirmațiile dumitale, care mi se par neîntemeiate. - Ei bine, acum știm ce părere are despre noi domnul Grosvenor! exclamă Kent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
popi pe acasă ? Dacă vrei să-nveți la popa unguresc, Partidul o să te scoată de la școală și o să te lase la popă! Nu vreau, am mormăit, pentru că una ca asta chiar că nu-mi plăcea. CÎnd i-a mai trecut mînia, tata m-a Întrebat ce ne Învățase de fapt preotul maghiar. — Despre niște roșii... — Cum?! — Paradicsom, am devenit eu mai explicit. Răspunsul meu a stîrnit un hohot uriaș de rîs. Supărarea alor mei, chiar Îngrijorarea lor s-a risipit cît
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sub grinzile de la șură. S-a trezit Însă Într-o după amiază cu finanțul În curte: — Unde ai ascuns tutunul? — Care? — Las’ că-ți arăt eu care, făcu regățeanul și se duse În tins la grinzile cu pricina. Negru de mînie și dîndu-și seama că cineva din sat Îl vîn duse, gîndindu-se că iar Își va pierde agoniseala, Gheorghe a apucat un topor care stătea din Întîmplare uitat pe jos. L-a ridicat deasupra capului. Noroc de la Dumnezeu că Trușcă a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de Cel pe care unii, considerându-se la rândul lor creștini, ba chiar și ortodocși, citind Biblia, L-au descoperit astfel: „Gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre. Și căile Mele nu sunt căile voastre./ Nu voi vărsa asupra voastră mânia Mea, pentru că sunt milostiv și nu Mă voi mânia pe veci, zice Domnul.“ (Isaia 55: 8; Ieremia 3:12Ă. Sigur că nu are rost să insist cu exemplele: nu sunt nici teolog, nu vreau nici să mă folosesc de imensitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
cabluri ce le am drept nervi Nu-s bine izolate, curentează Pe la unghere dacă nu le-observi. Șunci lâncede, brânzeturi violente, Miresme ce de impudoare le incrimini, Oh, un bufet întreg de sentimente S-a împuțit neconsumat de nimeni. Seara mânia-mi intră pân’la stea. Și-n timp ce spirturi ustură s-o spele, Ce chelfăneli grozave de motani Se-ncing pe-acoperișurile mele!!! VERBA WOLANd Arta buchinismului și moartea unei librării Ruxandra CESEREANU Îmi închipui, uneori, buchiniști glumeți, bătrâiori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
circumscriși de, Înhățați de scopuri nevrotice minore, fleacuri, indivizi precum Sammler erau doar cu un stadiu mai avansați, stârniți nu de scopuri, ci de consum estetic al mediului Înconjurător. Chiar de erau insultați, Îndurerați, undeva sângerând, neexprimând pe larg nici o mânie, nici strigând de tristețe, ci traducând durerea din inimă În observații delicate, chiar pătrunzătoare. Particule În vântul strălucitor, zvârlite spre centrul orașului, acționau ca șmirghelul pe față. Soarele lumina de parcă nu exista moarte. Vreme de un Întreg minut, În timp ce autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un foșnet șoptit ca murmurul mării; cu toate că le vorbise de atâtea ori înainte și o făcea și acum, cu o doză de cinism, știind că era o pierdere de vreme, vocea lui căpătă o notă de poruncă și chiar de mânie când își aminti cât de frumoase arătau în bătaia soarelui acele câmpuri cu plante tinere și viguroase. Necazul era că în fiecare an, noapte de noapte, mâini negre smulgeau știuleții de pe tulpini, saci întregi de știuleți, și niciodată nu-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
cu mânere de argint, primite de măria sa de la craiul Poloniei. - Alexandru! Ce cauți aici? Aș fi venit eu În câteva minute ca să te scot la călărie! Dacă nici astăzi nu ieșim cu caii, Erina o să bată din picior, semn de mânie năprasnică pe capul nostru! Îi e dor de herghelia de la Murgești... - Alege o spadă! spuse Alexandru, luând una din spadele care așteptau pe o masă de lângă intrare. - N-avem timp de joacă, Alexandru! Abia am terminat o oră de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
esențiale. Cuceritorii aveau acum șansa de a domina lumea. Pietro ordonase atacul, deși nu mai era nevoie. Luptătorii scutului și spadei se prăvăliseră asupra spahiilor fără nici o strategie, pradă furiei și răzbunării. Erau, cu toții, niște fiare descătușate. Peste toată această mânie se ridicase strigătul gâtuit al arcașului Simion, cel care văzuse cu ochii lui moartea lui Oană: -Viața noastră pentru moartea căpitanului!!! Cei patru sute cincizeci de luptători răspunseră, mulți cu ochii În lacrimi: -Viața noastră pentru moartea căpitanului!!! Pietro nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
blocheze accesul spre fluviu. - Fără prizonieri!! se auzi strigătul lui Ion Moț, care simțea că dincolo de moartea lui Oană și a lui Lacrămă nu mai poate fi decât o răzbunare fără sfârșit. Ucide! - Ucide! se auziră alte strigăte clocotind de mânie. Nu mai erau folosite arcurile, nu mai erau folosite lănciile, nu mai erau folosite scuturile. Nu era decât o incredibilă șarjă la sabie, care lăsa În urmă doar cadavre Însângerate. Nici un spahiu nu ajunse la malul Dunării. Ienicerii Încercaseră zadarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-și putuse relua, Încă, Îndatoririle de comandant al flancului de est al Ordinului Apărătorilor. Voievodul lăsă tăcerea să se aștearnă asupra Sfatului până când ea se transformă, Încet, În neliniște. Spre uimirea tuturor, chipul lui nu trăda nici surpriza și nici mânia. Unii boieri se gândiră că, poate, măria sa se gândise din timp să accepte condițiile unei solii a lui Mahomed, dacă aceasta va veni vreodată. Căci Moldova se afla, de astă dată, În fața unei urgii cum niciodată nu văzuse vreuna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Toți cei din jurul lor fuseseră prea ocupați ca să le dea atenție, dar Îi păziseră cu strășnicie. Acum, În sfîrșit, sultanul se va Întoarce și spre problemele lăsate pentru mai târziu. Biruise. După Înfrângerea de la Vaslui, după luni de suferință și mânie Înăbușită, după alte luni de pregătiri și de marșuri de-a lungul imperiului, În sfârșit, aici, la Valea Albă, biruise. Soseau, rând pe rând, corpuri de spahii și de ieniceri trimise să asigure spatele sultanului, În vreme ce el urca spre Suceava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tinere pentru haremuri și spintecau cu iataganele bărbații, dacă Încercau să se opună. Țara de Sus era, toată, un vaier mut. Voievodul văzuse totul, iar Alexandru nu-l Întrebase nimic, prinzând doar, cu coada ochiului, fragmente dintr-un portret al mâniei. Maxilarele Încleștate, ochii aproape ieșiți din orbite, obrazul alb, fără sânge, mâna dreaptă strângând convulsiv mânerul sabiei. Erau amândoi flămânzi și murdari. Cu o seară Înainte Alexandru o luase Înainte, spre un cătun alcătuit din câteva case risipite pe versantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de paie. Dealul Ilișeștilor deveni, În doar câteva minute, un loc al masacrului. „Sunt nemuritor!” gândi, brusc, Jurj. Era o revelație. O imensă lumină care Înlătura toate grijile și toate primejdiile. Nu exista nici o primejdie. Exista doar el, forța lui, mânia lui, brațul lui. Și știu că, În acea zi sfântă, anume aleasă de voievod, erau, cu toții, nemuritori. * - Ce se aude, Erina? E o bătălie aici, aproape... O simt până În podul palmei, de parcă m-aș bate chiar eu... Erina privi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să decidă. El decidea totul. Înmormântarea. Locul. Ceremonia. Urmările. Iertarea. Sau răzbunarea. Anda era cel care putea porunci ca albastrul liniștii eterne să stingă furia oamenilor. Așa se Întâmpla de obicei. Fratele de sânge al celui ucis oprea revărsarea de mânie și reinstaura pacea. Dar gestul Marelui Maestru Întârzia. Bătrânul Uzjun privi În ochii lui. Și Înțelese. Dar continuă să aștepte. Instinctiv, mâna lui dreaptă prinse mânerul iataganului. Știa. Andà nu va urma tradiția iertării. Alexandru privi și el, uimit, transformarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ea are nevoie de mine. Nu s-au mai oprit. și-au continuat drumul prin orașul tăcut. 10 De Îndată ce Margaret a ieșit pe ușă, Adam a rămas iarăși singur. Singurătatea nu-i era prielnică. Pricepuse asta În cursul săp tă mânii din urmă, de-a lungul nesfârșitei traversări a insulelor, apoi străbătând Marele Drum Poștal care mătură de la un capăt la altul imensitatea Javei. Mult prea puține fuseseră atunci momentele când avusese ocazia să rămână de unul singur. Atât pe vasul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o săgeată. Când plângi În zbor, păstrează o lacrimă fierbinte de va mai fi să-ți curgă o lacrimă vreodată. Când e senin pe mare și plasa Încărcată, În joc de curcubeie se zbat peștii În soare. În ochii ei mânia pare Încețoșată. Întoarce-te, i-ai spune, și ieși din Întristare“. Tu ți-ai dat seama că-i un dublu pantum? Hanawi folosește forma asta populară, tradițională, În feluri noi și jucăușe, schimbând-o pe ici-colo, dându-i o Înfățișare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în vârstă: biluțe împotriva moliilor și apă de colonie Uralt Lavendel. Respirația cu miros de țuică a pensionarului rămas văduv. Am cunoscut - mirosind, auzind, văzând și ajungând să simt - sărăcia și grijile familiilor de muncitori cu mulți copii, aroganța și mânia funcționarilor administrativi care înjurau într-o germană literară prețioasă și erau din principiu incapabili să plătească, nevoia femeilor singure de puțină trăncăneală la masa din bucătărie, tăcerea amenințătoare și certurile vechi și durabile dintre vecini. Toate aceste economii ale mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
citat rostit în șoaptă. Dar, atunci când din cauza lui s-a ordonat serviciu de pedeapsă și am fost târâți cu toții sub soarele arzător până când am căzut din picioare, au început să-l urască cu toții. Și eu am încercat să-mi stârnesc mânia. Era de așteptat să tăbărâm cu toții pe el. Asta am și făcut. Acum era rândul nostru să-l punem sub presiune. La el în dormitor era bătut chiar și de către aceia dintre băieți cărora mai înainte le făcuse cizmele lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fel de evlavie a făcut ca transpirația să ne țâșnească din pori. Führer-ul era salvat! Încă, sau din nou, te puteai baza pe providență. Au fost cântate amândouă imnurile. De trei ori s-a strigat Sieg Heil. Ne-a cuprins mânia, sau mai degrabă o furie lipsită de țel împotriva unor trădători încă anonimi. Cu toate că niciodată nu întâlnisem aristrocrați, nici la școală și cu atât mai puțin în prăvălia de coloniale a mamei, am încercat să-mi îndrept ura inoculată împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
într-o oală spațioasă, două ore bune, timp în care cuișoarele și frunzele de dafin, precum și o ceapă netăiată, urmau să-i dea un prim gust. Atunci când, spre sfârșitul anilor ‘60, așadar într-o vreme încărcată de proteste, în care mânia, supărarea, furia se găseau la un preț scăzut ca titluri cu litere de-o șchioapă și condimente, am scris o poezie lungă cu titlul Răcituri din cap de porc, am pus la fiert în ea, ce-i drept, mirodeniile tradiționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
litere de-o șchioapă și condimente, am scris o poezie lungă cu titlul Răcituri din cap de porc, am pus la fiert în ea, ce-i drept, mirodeniile tradiționale, dar am adăugat tot mereu și un „vârf de cuțit de mânie închegată, slinoasă, reziduală“ și nu am făcut economie de furie și obidă care, în vremuri de neputință față de puteri violente, s-au dus pe apa sâmbetei și le-au prilejuit astfel revoluționarilor numiți ulterior șaizecișioptiști pancarte roșii de furie. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
întors de la Roma și de sub ocrotirea mânăstirească. Spre spaima părinților, voia să devină călugăriță. Tata se văicărea, mama a căzut la pat. Eu beam mai mult decât s-ar fi cuvenit. Franz Witte a început să vorbească aiurea. Cuprins de mânie, Geldmacher s-a lovit cu capul de pereți reali și duri, umplându-se de sânge. În Coreea și nu mai știu unde era război. Noi eram cuprinși de nebunie și trăiam pe credit, în timp ce haita noilor îmbogățiți se umfla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
între ei, care, fără să fie dispuși să-l observe pe spectator, aruncau unul într-altul cu farfuriile tocmai spălate de mine sau încă murdare. Față de ajutorul lor din bucătărie erau întotdeauna amabili, chiar prietenoși, dar și atunci își tezaurizau mânia acumulată în timpul în care eu spălam vasele. Era evident că duelul lor avea nevoie de un martor, de care duceau adeseori lipsă. Uneori aruncau unul într-altul cu cuțite și furculițe. O dată a trebuit să pansez o tăietură pe dosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]