18,601 matches
-
invenție Îmi Împînzea sintaxa, iar zborurile mele metaforice Îmi aminteau de anunțurile băilor efervescente pentru picioare pe care obișnuiam să le citesc prin stațiile de tramvai. Eu Învinovățeam creionul și rîvneam la stiloul care avea să mă preschimbe Într-un maestru. Tata Îmi urmărea accidentatele progrese cu un amestec de mîndrie și Îngrijorare. — Cum Îți merge cu povestea, Daniel? Nu știu. Bănui că, dacă aș avea stiloul, ar fi cu totul altceva. În opinia tatălui meu, acel raționament nu-i putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
prin jurul Clarei cu un liturghier În mînă și cu o privire polițienească prin care arătau pe șleau că eu eram În plus, că prezența mea o stînjenea pe Clara și pe toată lumea Întreagă. Totuși, cel mai rău dintre toți era maestrul Neri, a cărui nefastă simfonie era tot neterminată. Era un ins ferchezuit, un filfizon din San Gervasio care, cu toate că Își dădea aere de Mozart, mie, așa cum tot picura briantină, Îmi amintea mai mult de Carlos Gardel. De geniu nu vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
prin preajmă cu partiturile lui și cu atitudinea arogantă, uitîndu-se la mine de parcă eram un biet ucenic nedorit și interpunînd tot felul de obstacole În calea prezenței mele. — Băiete, nu cumva trebuie să pleci să-ți faci lecțiile? Iar dumneavoastră, maestre, nu aveați de terminat o simfonie? În cele din urmă, uniți, mă dovedeau, iar eu mă Îndepărtam, Înfrînt și cu capul plecat, dorindu-mi să fi avut melița lui don Gustavo ca să-l fi pus la punct pe Încrezutul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Însă Îi părea rău că nu putea lua parte la cina de ziua mea. Domnul Barceló fusese nevoit să absenteze din oraș cîteva zile, pentru chestiuni de afaceri, iar Clara se văzuse obligată să-și schimbe ora de muzică cu maestrul Neri. Ea venise pentru că era după-amiaza ei liberă. — Clara nu poate veni fiindcă are oră de muzică? am Întrebat eu, uluit. Bernarda Își coborî privirea. Aproape că plîngea cînd Îmi Întinse un pachețel care conținea cadoul ei și mă sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Am Înaintat Încetișor spre ușă. Mi-am pus degetele pe clanță. Degetele Îmi tremurau. Ajunsesem prea tîrziu. Am Înghițit În sec și am deschis ușa. 9 Trupul gol al Clarei zăcea pe niște cearșafuri albe care străluceau ca mătasea. MÎinile maestrului Neri alunecau pe buzele ei, pe gît și pe piept. Ochii ei albi se ridicau spre tavan, Înfiorîndu-se sub asalturile cu care profesorul de muzică o penetra Între coapsele palide și tremurătoare. Aceleași mîini care Îmi citiseră chipul cu șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se ridicau spre tavan, Înfiorîndu-se sub asalturile cu care profesorul de muzică o penetra Între coapsele palide și tremurătoare. Aceleași mîini care Îmi citiseră chipul cu șase ani În urmă În Întunericul Ateneului strîngeau acum bucile lucind de sudoare ale maestrului, Înfigîndu-și În ele unghiile și trăgîndu-le spre sine cu o poftă animalică, disperată. Am simțit cum mi se taie răsuflarea. A trebuit să rămîn acolo, paralizat, vreme de aproape o jumătate de minut, pînă cînd privirea lui Neri, neîncrezătoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mult pe Antoni Fortuny ca fiul acela pe care diavolul i-l trimisese spre a-și bate joc de el. La zece ani, Julián anunță că voia să devină pictor, ca Velázquez, căci visa să abordeze pînzele pe care marele maestru nu mai apucase să le picteze În viață, susținea el, din pricină că era obligat să-i tot picteze pe debilii mintali din familia regală. Ca să nu lipsească nimic, lui Sophie, poate pentru a-și omorî singurătatea și a-și aminti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am aplaudat discursul cu solemnitate. — Fermín, dumneata ești un poet. — Nu, eu sînt cu Ortega și sînt un pragmatic, pentru că poezia minte, deși Într-un fel frumos, iar ceea ce spun eu e mai adevărat decît pîinea cu pătlăgele. Cum spunea maestrul, arată-mi un donjuan și-am să-ți arăt un bombonel mascat. Pe mine mă caracterizează permanența, perenitatea. Te iau drept martor că eu din Bernarda am să fac o femeie, dacă nu onorabilă, ceea ce deja este, cel puțin fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Europa. Așadar Veneția, cetate foarte modestă în comparație cu aceste vaste imperii, devine centrul lumii negustorilor. Venețienii fixează prețurile principalelor mărfuri, manipulează cursul monedei lor, acumulează profituri, fixează canoane estetice, arhitecturale, picturale și muzicale. Scriitori, filosofi, arhitecți - cărora Palladio le va fi maestru ceva mai târziu - vin să scrie și să teoretizeze aici, înainte de a-și răspândi ideile de-a lungul și de-a latul Europei. Catolic fiind, orașul se distanțează totuși de Roma și nu lasă să i se impună nici o morală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Secolul al XVIII-lea continuă să fie pentru Țările de Jos prima cvasidemocrație, un secol al triumfului, iar pentru rivalii lor, o perioadă de eșecuri. Cu cei aproximativ 300 000 de locuitori ai săi, Amsterdamul conduce cu o mână de maestru politica Europei. Flota sa maritimă controlează toate mările; bancherii săi dețin autoritatea asupra cursurilor de schimb; negustorii săi fixează prețurile tuturor produselor. Țara cea mai populată din Europa, Franța, suferă eșec după eșec, în ciuda aparentei sale puteri: eșec militar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și agent clasa a doua. Primii doi observă oamenii care trec pe stradă, nici unul dintre ei inocent, toți vinovați de ceva și se întreabă dacă acel bătrân cu aspect demn de a fi venerat, de exemplu, n-o fi marele maestru al ultimei ceremonii a întunericului, dacă acea fată care-și îmbrățișează iubitul n-o fi întruchiparea nemuritorului șarpe al răului, dacă acel bărbat care înaintează cu capul plecat nu s-o îndrepta spre grota necunoscută unde se distilează filtrele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cel care, în departamentul oficial al cifrării, a hotărât să-i acorde comisarului grotescul nume conspirativ de papagal-de-mare, fără îndoială, trebuie să fi fost vreun dușman personal, întrucât porecla cea mai justă și meritată ar fi cea de alehin, marele maestru de șah, din nefericire retras din categoria celor vii. Îndoiala ivită se risipi ca fumul și o certitudine solidă îi luă locul. A se observa cu ce sublimă artă combinatorică va dezvolta el atacurile care îl vor conduce, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Pentru a evita plictiseala monotonă a cinei în doi, pentru a le da servitorilor o seară liberă, pentru că nu aveau nici un motiv să refuze sau pentru că li se „datora“ o invitație. Erau cam prea mulți oaspeți pentru dimensiunile sufrageriei: un maestru al baroului cu soția lui, un funcționar guvernamental cu nevasta, sora dnei Strickland și soțul ei, colonelul MacAndrew, și soția unui parlamentar. Tocmai datorită faptului că parlamentarul constatase că nu poate lipsi din Camera Comunelor fusesem invitat eu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sa colegii lui de la cursurile acelea serale pe care le urmase la Londra, mi-a răspuns rânjind: — Li s-a părut că e o glumă. — Dar aici ai început să frecventezi un atelier de pictură? — Da. Nenorocitul a venit azi-dimineață - maestrul, știi - și când mi-a văzut desenul a ridicat pur și simplu din sprâncene și a trecut mai departe. Strickland chicoti. Nu părea deloc descurajat. Era total neafectat de opinia semenilor săi. Și tocmai asta m-a deconcertat cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
foarte delicat pentru artă, și a te plimba cu el prin galeriile de pictură era o rară încântare. Entuziasmul lui era sincer și spiritul critic foarte acut. Era catolic. Nu numai că știa să-i aprecieze cum trebuie pe vechii maeștri, dar manifesta înțelegere și pentru moderni. Era primul care descoperea talentele, și laudele lui erau de-a dreptul generoase. Cred că n-am cunoscut vreodată un om cu o judecată mai sigură ca a lui. Și era și mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
găsi mintea oamenilor mai pregătită pentru ele. Dar nu trebuie să uităm că în viața mea nu văzusem ceva de genul acela. În primul rând, m-a luat prin surprindere ceea ce părea să fie stângăcia tehnicii lui. Deprins cu desenele maeștrilor clasici, convins că Ingres este cel mai mare desenator al vremurilor moderne, mi s-a părut că Strickland desenează foarte prost. Habar n-aveam de simplificările la care țintea. Îmi aduc aminte o natură moartă, niște portocale pe o farfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
interminabil despre măreția lui Monet, Strickland a zis: „Îl prefer pe Winterhalter“, dar presupun că a spus-o doar ca să-l enerveze. Și a reușit. Sunt dezamăgit că nu izbutesc să reproduc nici un fel de extravaganță a opiniilor lui despre maeștrii clasici. Erau atâtea lucruri ciudate în caracterul lui încât simt că portretul ar fi complet dacă părerile sale ar fi fost scandaloase. Simt nevoia să-i atribui teorii fantastice în privința predecesorilor și cu o oarecare dezamăgire mărturisesc că îi trata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
personalitate multilaterală a sfârșitului de secol - pictor, gravor, desenator, tipograf, poet, prozator și militant socialist. Doamna e acolo? (fr.) Domnul e singur (fr.). Domnul nu-i politicos (fr.). Inima are rațiunile sale, pe care rațiunea nu le cunoaște (Blaise Pascal). Maestrul cutiei cu bomboane de ciocolată (fr.). Drăguța mea (fr.). Biata fată! (fr.) În plus, pe deasupra (fr.). Acest tablou, aflat anterior în posesia unui industriaș bogat din Lille, care a fugit din oraș la apropierea trupelor germane, este astăzi expus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Croce. Pe atunci, poetul era doar un copil, aflat la primele Încleștări cu arta cuvântului. Dar Își amintea bine nasul frânt și barba nerasă care Îi confereau acelui om aerul unui satir, ca și privirea lui pierdută În imagini tulburi. - Maestru al figurii moarte... de ce? Îl mai Întrebă Dante. Nu mai auzea nimic din larma din jur, captivat doar de acea Întrebare. - Știu eu cum l-a făcut, repetă bătrânul. Topit pe trupul iubitei sale moarte. Carne pierdută În loc de ceară... Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și m-am oprit pentru o vreme În mai multe orașe din Nord. În ultimul timp am predat la Toulouse. Surprinderea inițială a lui Dante se risipea pe măsură ce imaginea paternă a bărbatului Își recăpăta consistența În memoria lui. Arrigo fusese maestrul care Îl impresionase cel mai mult pe vremea aceea datorită lucidității cu care propovăduia tezele marilor filosofi ai antichității. - De ce nu m-ai căutat, maestre? Îl dojeni afectuos poetul. Te-aș fi Întâmpinat cu respectul pe care Îl meriți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se risipea pe măsură ce imaginea paternă a bărbatului Își recăpăta consistența În memoria lui. Arrigo fusese maestrul care Îl impresionase cel mai mult pe vremea aceea datorită lucidității cu care propovăduia tezele marilor filosofi ai antichității. - De ce nu m-ai căutat, maestre? Îl dojeni afectuos poetul. Te-aș fi Întâmpinat cu respectul pe care Îl meriți, cu toate mijloacele mele modeste. Arrigo zâmbi din nou și Îl bătu cordial pe umăr. - Îți mulțumesc, dar nu trebuie să vezi În mine un surghiunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
omnisciența. Iar omnisciența e atributul doar al lui Dumnezeu, precum arată Toma din Aquino și sfântul Bonaventura, printre mulți alții, replică poetul. Pe nesimțite, Își Încrucișase din nou mintea cu vechiul profesor, reluând un duel neîncheiat. - Mai există și alți maeștri care să ne lumineze bezna. Alții au căutat și caută lumina, pe lângă cei mari la care ai făcut trimitere. Despre unii am vorbit, pe vremea aceea. Despre alții, Însă, nu era prudent să o facem, nici măcar pe pământul Franței. - Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ridică ochii pentru a-l Întreba. - E o carte de preț, păgânule. Cum se intitulează? - E povestea unui vis. Kitab al Mi’raj. Involuntar, priorul strângea cu putere scrierea În mână, ca pentru a o reține. Cu ani În urmă, maestrul său Brunetto Îi vorbise despre volumul acela rar, Liber scalae Machometi. Călătoria lui Mahomed În Împărăția umbrelor, până la tronul lui Dumnezeu. Ar fi vrut să știe ce conținea. Iar acum era În mâinile lui, dar scris Într-un limbaj pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aflat de acolo, care să te aducă Încoace? Și ce a ajuns aici din Împărat, după moartea sa? Bernardo nu Îi răspunse imediat; căuta cuvintele cele mai potrivite. - Mainardino a scris ceva În legătură cu o comoară a Împăratului. Așa a zis maestrul meu: „Thesaurus Federici in Florentia ex oblivione resurgeat”, comoara lui Frederic va fi smulsă uitării la Florența. - Asta cauți dumneata? Bernardo scutură din cap cu hotărâre. - Nu bogăția o doresc eu. La capătul vieții, aurul e cea mai inutilă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la Florența. - Asta cauți dumneata? Bernardo scutură din cap cu hotărâre. - Nu bogăția o doresc eu. La capătul vieții, aurul e cea mai inutilă dintre materii. Dar aș vrea ca umila mea operă să răspundă la Întrebarea la care nici măcar maestrul meu nu a izbutit să ofere un răspuns. Însă vreau să Îl cer de la Arrigo da Jesi. Am aflat că și el se află În cetatea voastră. - De ce filosoful? Întrebă Dante uimit. - Apare În filele lui Mainardino. Arrigo a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]