5,217 matches
-
familia "Cervidae") este un mamifer erbivor din categoria rumegătoare, paricopitate (Artiodactyla). Familia "Cervidae" cuprinde circa 49 de specii, din care se mai pot aminti căprioara, renul și elanul. Caracteristice pentru cerb sunt coarnele ramificate care, de obicei, cresc numai la masculi și culoarea brun-roșcată, cu un accentuat dimorfism sexual. ii masculi sunt mai mari decât ciutele (femelele) și, spre deosebire de acestea, prezintă coarne caduce. Ca ordin de mărime, masculii au greutăți cuprinse între 180 - 300 kg, iar ciutele între 80 - 150 kg
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
Artiodactyla). Familia "Cervidae" cuprinde circa 49 de specii, din care se mai pot aminti căprioara, renul și elanul. Caracteristice pentru cerb sunt coarnele ramificate care, de obicei, cresc numai la masculi și culoarea brun-roșcată, cu un accentuat dimorfism sexual. ii masculi sunt mai mari decât ciutele (femelele) și, spre deosebire de acestea, prezintă coarne caduce. Ca ordin de mărime, masculii au greutăți cuprinse între 180 - 300 kg, iar ciutele între 80 - 150 kg. Masculii pierd coarnele la începutul fiecărei luni martie, fenomen care
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
elanul. Caracteristice pentru cerb sunt coarnele ramificate care, de obicei, cresc numai la masculi și culoarea brun-roșcată, cu un accentuat dimorfism sexual. ii masculi sunt mai mari decât ciutele (femelele) și, spre deosebire de acestea, prezintă coarne caduce. Ca ordin de mărime, masculii au greutăți cuprinse între 180 - 300 kg, iar ciutele între 80 - 150 kg. Masculii pierd coarnele la începutul fiecărei luni martie, fenomen care se întinde, în funcție de vârsta și vigurozitatea fiecăruia dintre cerbi, chiar până în luna mai. La viței, atunci când împlinesc
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
și culoarea brun-roșcată, cu un accentuat dimorfism sexual. ii masculi sunt mai mari decât ciutele (femelele) și, spre deosebire de acestea, prezintă coarne caduce. Ca ordin de mărime, masculii au greutăți cuprinse între 180 - 300 kg, iar ciutele între 80 - 150 kg. Masculii pierd coarnele la începutul fiecărei luni martie, fenomen care se întinde, în funcție de vârsta și vigurozitatea fiecăruia dintre cerbi, chiar până în luna mai. La viței, atunci când împlinesc vârsta de 1 an, în luna mai, începe creșterea primului rând de coarne, creștere
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
ani, însă în natură cerbii ajung rar la această vârstă. La vârsta de 12-14 ani cerbii ajung la maturitate. Vârsta exemplarelor vii se apreciază în funcție de aspectul exterior și trofeu, iar cea a animalelor împușcate după uzura danturii. În perioada împerecherii masculul mugește, bocănește sau boncăluiește. Speriat, are un brahnit nazal, ca de altfel și femela. Cerbii au mirosul dezvoltat, auzul bun și văzul suficient de bun. Cerbul se adăpostește în zonele cu păduri întinse, care cuprind porțiuni de poieni sau luminișuri
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
dușmanul natural cel mai de temut al cerbului. Pagube mai reduse fac și râsul și ursul. Mai nou, câinii hoinari sălbăticiți tind să înlocuiască lupul, mai ales în prădarea vițeilor. Cerbul este sociabil de toamna până primăvara, perioadă în care masculii se grupează pe cârduri conduse de un cerb tânăr, iar femelele în cârduri separate de ciute, conduse de ciuta cea mai în vârstă. Doar cerbii foarte bătrâni sau foarte puternici trăiesc solitari. Împerecherea începe în luna septembrie, mai întâi în
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
miros specific, ușor de perceput chiar și de către om. Ciutele fată, de regulă, câte 1-2 viței, foarte rar 3, care își pot urma mama la 1-2 ore după naștere. Sezonul de vânătoare este cuprins între 1 septembrie - 15 decembrie pentru masculi, iar pentru ciute se termină mai târziu, la 15 februarie. Trofeul îl constituie coarnele cu craniu sau cu o parte din acesta. Trofeele neconvenționale sunt "perlele" (canini reduși), părul din coamă, „crucea Hubertus”. Vânătoarea se face cu carabină cu glonț
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
se face cu carabină cu glonț de la calibrul 7 mm în sus. Perioada optimă de vânătoare este perioada boncănitului. Metodele de vânătoare sunt la pândă și dibuitul, cu sau fără chemătoare (boncănitoare). Împușcarea „la goarnă” este interzisă de lege. Selecția masculilor se face după aspectul extern general al coarnelor, după criteriile stabilite în cazul tuturor cervidelor. http://www.waidmannsheil.ro/Cerbul%20comun.html
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
de 84 L la 3 mulsori, grăsime pură de 834 kg. Este o rasă precoce, prima fătare se realizează la 25 de luni, consumul pe 1L lapte fiind de 0,8-0,9 U.N., spor mediu zilnic(S.M.Z.) al masculilor îngrășați în sistem baby-beef este de 800-900g/zi cu un consum de 4-5 U.N. În cadrul rasei, se deosebesc două tipuri: european: mai dezvoltat, la care greutatea corporală este de 600-650 kg; tipul american: mai uscățiv, selecția făcându-se numai
Holstein (taurine) () [Corola-website/Science/313492_a_314821]
-
albine numărul de trântori pe care îi crește și îi tolerează este limitat și depinde de comportamentul coloniei ca un tot unitar. Numărul de trântori crescuți și tolerați într-o colonie de albine satisface necesarul biologic și fiziologic normal de masculi pentru a asigura împerecherea mătcilor pe cale naturală. Cantitatea larvelor de trântor existentă în condiții normale nu poate depăși în medie 8000 larve într-un întreg sezon apicol. Din întregul proces ontogenetic de dezvoltare a trântorilor, pentru cultura de apilarnil prezintă
Apilarnil () [Corola-website/Science/313807_a_315136]
-
cu orice, dar printre felurile preferate de mâncare se numără inima de vită (crudă, tăiată în bucăți pe care să le poată înghiți odată), sau inimă de vită uscată, care se găsește la magazine de specialitate și ouăle de furnică. Masculii sunt mai mici decât femelele. Ghearele din față ale masculilor sunt mai lungi decât ale femelelor. Anusul este de obicei sub nivelul carapacei la femelă, iar la mascul în afară. Coada este mai lungă la masculi. Masculii au o ușoară
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
inima de vită (crudă, tăiată în bucăți pe care să le poată înghiți odată), sau inimă de vită uscată, care se găsește la magazine de specialitate și ouăle de furnică. Masculii sunt mai mici decât femelele. Ghearele din față ale masculilor sunt mai lungi decât ale femelelor. Anusul este de obicei sub nivelul carapacei la femelă, iar la mascul în afară. Coada este mai lungă la masculi. Masculii au o ușoară concavitate pe partea de sub ele a carapacei (pe „burtă”) pentru
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
uscată, care se găsește la magazine de specialitate și ouăle de furnică. Masculii sunt mai mici decât femelele. Ghearele din față ale masculilor sunt mai lungi decât ale femelelor. Anusul este de obicei sub nivelul carapacei la femelă, iar la mascul în afară. Coada este mai lungă la masculi. Masculii au o ușoară concavitate pe partea de sub ele a carapacei (pe „burtă”) pentru a putea urca pe femelă la împerechere. Gheare mai lungi care sunt folosite la curtare și împerechere. Curtarea
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
și ouăle de furnică. Masculii sunt mai mici decât femelele. Ghearele din față ale masculilor sunt mai lungi decât ale femelelor. Anusul este de obicei sub nivelul carapacei la femelă, iar la mascul în afară. Coada este mai lungă la masculi. Masculii au o ușoară concavitate pe partea de sub ele a carapacei (pe „burtă”) pentru a putea urca pe femelă la împerechere. Gheare mai lungi care sunt folosite la curtare și împerechere. Curtarea implică un dans unic unde masculul se apropie
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
ouăle de furnică. Masculii sunt mai mici decât femelele. Ghearele din față ale masculilor sunt mai lungi decât ale femelelor. Anusul este de obicei sub nivelul carapacei la femelă, iar la mascul în afară. Coada este mai lungă la masculi. Masculii au o ușoară concavitate pe partea de sub ele a carapacei (pe „burtă”) pentru a putea urca pe femelă la împerechere. Gheare mai lungi care sunt folosite la curtare și împerechere. Curtarea implică un dans unic unde masculul se apropie de
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
lungă la masculi. Masculii au o ușoară concavitate pe partea de sub ele a carapacei (pe „burtă”) pentru a putea urca pe femelă la împerechere. Gheare mai lungi care sunt folosite la curtare și împerechere. Curtarea implică un dans unic unde masculul se apropie de femelă din față, își întinde membrele din față și vibrează ghearele lor pe capul sau gâtul femelei. Femela va continua să înoate spre el în timp ce masculul continuă acest lucru până când femela este receptivă și coboară spre fund
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
folosite la curtare și împerechere. Curtarea implică un dans unic unde masculul se apropie de femelă din față, își întinde membrele din față și vibrează ghearele lor pe capul sau gâtul femelei. Femela va continua să înoate spre el în timp ce masculul continuă acest lucru până când femela este receptivă și coboară spre fund pentru împerechere. Împerecherea se face de obicei din martie până în iulie. Femelele își lasă ouăle în găuri săpate de ele și pleacă. Țestoasele nou născute trebuie să aibă grijă
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
75 de zile, de obicei din iulie până în septembrie, dar pot petrece și lunile de iarnă până în primăvară. Puii de țestoasă ies din ou cu ajutorul unei caruncule care dispare la scurt timp după ce ies din ou. Maturitatea este atinsă la masculi la 3-5 ani iar la femele la 5-7 ani. Toate aceste observații sunt prezente doar când ajung la peste 6 cm lungime. Un test sigur se poate face cu ultrasunete, întrucât țestoasele își țin organele genitale în interior în afara momentului
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
de pene cu pielea de culoare portocalie. Pasărea secretar spre deosebire de celelate păsări răpitoare nu zboară ci aleargă rapid pe sol. Păsările trăiesc o viață nomadă în căutare de hrană, sunt monogame, numai în perioada cuibăritului au un teritoriu apărat de mascul. Arealul de răspândire al lor este în savanele din Africa la sud de Sahara. Păsările nu trăiesc în regiunile locuite de om, deoarece ouăle lor sunt luate de localnici din cuib. Perioada de împerechere are loc în perioada sezonului secetos
Pasăre secretar () [Corola-website/Science/314789_a_316118]
-
Arealul de răspândire al lor este în savanele din Africa la sud de Sahara. Păsările nu trăiesc în regiunile locuite de om, deoarece ouăle lor sunt luate de localnici din cuib. Perioada de împerechere are loc în perioada sezonului secetos, masculul atrage atenția femelei prin bătăi din aripi și zburlirea moțului de pene de pe cap. Femela depune în cuibul situat pe tufișuri, între 1 și 3 ouă albăstrui care sunt clocite timp de 45 de zile. Puii au mulți dușmani din
Pasăre secretar () [Corola-website/Science/314789_a_316118]
-
prepelița japoneză) este crescută pentru carne și îndeosebi pentru ouă, prescrise în alimentația dietetică. Prepelița trăiește în general în ținuturile cultivate din regiunile de deal și de câmpie. Coloritul corpului este brun-cafeniu cu striuri longitudinale de culoare deschisă și întunecată. Masculul are sub bărbie o pată de culoare cafenie închisă. Prepelița credește de regulă două generații de pui într-un an, cuibul este o gropiță în sol căptușită de femelă și ascunsă în ierburi care sunt aplecate de pasăre în boltă
Prepeliță () [Corola-website/Science/314458_a_315787]
-
asemănător, caracterizat prin gât, picioare și cioc lung. Gâtul în timpul zborului formează o buclă în formă de „S”. Acest lucru este ușurat de vertebra șasea cervicală, care este mai lungă. Păsările din această familie prezintă un dimorfism sexual destul de accentuat, masculii fiind mai mari ca femelele. Culoarea penajului păsărilor este diferită, de la alb, cenușiu până la negru. Zborul lor este caracterizat prin planare cu bătăi rare din aripi. Păsările se hrănesc în special cu animale mici acvatice, pești, amfibii, crustacei, moluște, reptile
Egretă () [Corola-website/Science/314479_a_315808]
-
general păsările clocesc în colonii, care la unele specii pot să fie uriașe. În delta Nilului numărul de păsări dintr-o colonie cu specii de stârc diferite pot să atingă cifra de 70.800 de perechi . În timpul perioadei de împerechere masculii fac un adevărat ritual pentru ademenirea femelei, cu gâtul și aripile întinse. Cuiburile sunt construite în arbori sau ascunse în stuf, ouăle fiind clocite de ambii parteneri. Puii nu eclozează toți o dată, și se întâmplă frecvent ca frații mai mari
Egretă () [Corola-website/Science/314479_a_315808]
-
2,5 - 10 cm până la 8 - 30 cm (inclusiv lungimea picioarelor). Cea mai mare de specii de tarantule este "Theraphosa blondi", din Venezuela și Brazilia (30 cm). Majoritatea speciilor de tarantule trăiesc în medie 2-5 ani până ajung la maturitate. Masculii după maturizare trăiesc un an, fără a avea loc năpârlirea. Femelele sunt mai longevive, pot atinge și vârsta de 30 de ani "(Brachypelma emilia)". Numele provine de la cuvintele grecești: θήρα (thèra) - "animal sălbatic, fiară" și φός (phos) - "lumina". Denumirea de
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
pentru a o omorî sau paraliza. Pedipalpi sunt alcătuiți din 6 articole. Articolul bazal, situate lângă orificiul bucal, posedă proeminențe care reprezintă plăcile chitinoase zimțate utilizate pentru a fărâmița hrana, numite coxe sau maxile. Pedipalpii au funcție tactilă, iar la masculi și de organ copulator. Masculii au organe filiere speciale în apropierea orificiului genital. Membrele locomotoare sunt formate din 7 articole, ultimul articol se termină cu gheare. Aceste gheare sunt folosite la deplasare pe suprafețe verticale. Opistosoma este acoperită cu o
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]