4,697 matches
-
se manifeste și mai clar, dar și situația concretă m-a trezit din iluzie la realitate. Când traficul rutier e oprit din cauza ta, ești obligat să apelezi la simțul practic și nu mai ai timp să te pierzi În false melancolii hamletiene... Indiile galante cu Les Arts Florissants Medicamentul care mi-a Întărit tonusul vital s-a numit Indiile galante, opera magică În stil baroc a lui Rameau. Călătoria imaginară În căutarea dragostei pe tărâmuri exotice (Persia, Turcia, Peru și Indii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
paix, În care era angajat tot colectivul de soliști, dansatori, mimi, acrobați, alături de coriștii și muzicienii ansamblului Les Arts Florissants. Grațioasele zeițe ale teatrului baroc mi-au spulberat, cu bucuria și Încrederea lor În triumful dragostei, și ultimele rămășițe ale melancoliei. Ce ușurare! Am ieșit din depresie. Debut la Metropolitan Dată fiind atmosfera destul de convențională a lumii operei din New York (fapt paradoxal Într-un oraș atât de efervescent), nu e de mirare că primeam invitații să regizez ori din Europa, ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vorbă" și "Sunt lucruri cu care nu se glumește". Și se lasă o tăcere... Ștefan dă o raită încăperii, se oprește în dreptul mitropolitului Teoctist ce tot frământa niște mătănii. Sfinția ta nu-i în toate apele lui. Ce te apasă? Melancolia toamnei, au niscai cucernice daraveri duhovnicești? Mă gândesc c-or veni iar vrăjmașii ce n-au nimic sfânt. Jefuiesc sfintele altare, topesc aurul icoanelor, din clopote toarnă tunuri, pe călugări îi spânzură de barbă în livadă, pângăresc până și gropnițele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
complet în negru și parcă mai amar și mai îndepărtat ca de obicei: pe fondul marii pierderi suferite de literatura română, mizeria noastră intelectuală i se părea, desigur, mai tristă și mai puțin demnă de cruțare ca oricând; din mantia melancoliei sale obișnuite (o melancolie a profunzimii neînțelese, aș zice) armele ironiei și ale sarcasmului (totuși benign) fură scoase în acea zi de mai multe ori pentru a ne pedepsi neștiința. După terminarea colocviului, am rămas împreună cu câțiva colegi, la intrarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
parcă mai amar și mai îndepărtat ca de obicei: pe fondul marii pierderi suferite de literatura română, mizeria noastră intelectuală i se părea, desigur, mai tristă și mai puțin demnă de cruțare ca oricând; din mantia melancoliei sale obișnuite (o melancolie a profunzimii neînțelese, aș zice) armele ironiei și ale sarcasmului (totuși benign) fură scoase în acea zi de mai multe ori pentru a ne pedepsi neștiința. După terminarea colocviului, am rămas împreună cu câțiva colegi, la intrarea facultății, în stradă; pe când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de facultate, cu tinicheaua unei excluderi din UTM pe deasupra, în perspectivă „mina”, de nu cumva armata făcută „la trupă”. Aveam 22 de ani și câteva luni. Ca un făcut, în acele zile de profundă descurajare, cotropit de un fel de melancolie a dezastrului, am dat de aceste versuri din Don Carlos, spuse, evident, de protagonist: „Am douăzeci și trei de ani și n-am / Făcut nimica pentru nemurire”. Desigur, nu la „nemurire” mă gândeam eu, nu eram atât de ambițios. Aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
după plecarea oarecum precipitat-îngrijorată a musafirilor - am căzut la pat, doborât de o gripă devastatoare. Aproape că mi s-a părut firesc! Apoi am revăzut filmul „la bulgari”, „la ruși”, iar după revoluție și la noi. Acum, mă gândesc cu melancolie la vremea Căinței lui Tenghiz Abuladze. Sunt, recunosc, un nostalgic al ultimilor ani prerevoluționari. Când încercam, în același timp, sentimentul că dictatura e de neclintit și că totuși nu poate să nu cadă. Era vremea insuportabilului chiar de nesuportat, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
început să se manifeste în chip violent... * Cineva taie cu ferestrăul o scândură sub fereastra mea de la etajul doi. Zgomotul, atât de familiar și totuși de atâta vreme nemaiauzit, îmi ia lehamitea cu mâna, mă împrospătează, mă umple de o melancolie binefăcătoare. * Interrealitate, sau ce alt cuvânt corespunzător intertextualității să folosesc? Uitându-mă la televizor la un meci de fotbal din îndrăgitul campionat al Italiei și auzind, la un moment dat, o trompetă intonând din tribune, parcă de departe, oarecum stins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Hamlet. Keep cheerful e o maximă valabilă în orice împrejurare, mai presus de toate (above all). Tot lui Acterian îi ține Craig o dată următoarea scurtă dizertație, consemnată de ucenicul român în placheta Gordon Craig și ideea de teatru (București, 1936) : „Melancolia nu e tristețe... ; chipul lui Hamlet e luminos, chiar fericit ; tristețea nu apare în nici o trăsătură, poate părerea de rău ; Hamlet trebuie să semene cu Shelley și Blake. Nu e nimic paradoxal într-o astfel de interpretare. Un om de la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Șarpele și realmente frumoasă Nuntă în cer (care, deși schematică, nu are nici o lipsă de gust, e convingătoare și ca psihologie, și ca epică și, mai ales, reușește un personaj feminin plin de grație, autentic, emanând în chip firesc o melancolie sexuală delicat enigmatică) ; realmente frumoase sunt și Nopți la Serampore și Secretul doctorului Honigberger. (Formulez aici sumar aceste păreri strict personale, evident discutabile, fiindcă nu vreau să fac decât o trecere în revistă și nu critică literară.) Dintre nuvelele scrise
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
importă în primul rând, a lirismului său. Fără îndoială, e adevărat ; accentul viguros, ferm, energia vitală sunt incontestabile în patosul liric eminescian, principiul viril e prezent și operant, dar tocmai din cauza asta îi sunt imanente intuiția neantului și obsesiile funerare. Melancolia, aprehensiune și contemplare lucidă a morții, e un sentiment eminamente viril, propriu maturității superioare, cum îl vedem la Dürer, la Shakespeare, la Cervantes, la Baudelaire, la Eminescu. Concepția romantică despre iubire, de la trubaduri și Minnesängeri până la un Novalis și până la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se viețuiește, nu în aceea care se visează”, cum spune naratorul într-un loc. Aceasta e partea cea tare a cărții, cea pe care se întemeiază și din care ̀ și trage seva partea idealizată a hagialâcurilor imaginare străpunse de melancolie. Trivialitatea părții realiste dominată de Pirgu nu face numai un contrast izbitor cu cealaltă, a visului romantic, alcătuind cu ea o alternanță duală, ci îi împrumută acesteia ceva din propria ei rezistență. Realismul ei nu e totuși lipsit de o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lui are ceva de esență aforistică, nu departe de al unui Nietzsche sau al unui Lichtenberg, deși nu se exprimă în atare formă ; un stil rezumativ, transparent, strălucitor. Andrei Pleșu a scris, e drept, și o „carte unitară”, Pitoresc și melancolie, o carte foarte înrudită ca spirit cu Barocul lui Eugenio d’Ors. O carte de 262 de pagini, alertă și profundă, plină de o erudiție nu lipsită de voluptate livrescă și de umor, ca în Pseudokinegetikos, în Rabelais sau în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
remarcabil, că se risipește în articole comandate, nu știe să refuze solicitările ocazionale, se lasă acaparat în loc să se concentreze într-o lucrare proprie de mai lungă respirație, în care să-și dea măsura etc., etc.”. Sau, alții : „După Pitoresc și melancolie, așteptam de la el încă o carte serioasă, nu o simplă culegere...”. Acest gen de recriminări vine din aceeași prejudecată a ierarhizării pe categorii, de care vorbeam la început. Mai întâi, de ce „simplă culegere” ? Cei care pun chestiunea în felul acesta
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
autorilor dotați cu asemenea vervă și expresivitate nu li se prea face credit în privința capacității de muncă ingrată în arhive, a răbdării, migalei, efortului susținut, deși exemplul lui G. Călinescu infirmă zdrobitor această prejudecată. Orgia de erudiție din Pitoresc și melancolie uimește dar nu surprinde, fiind o formă hedonistă de histrionism cărturăresc. Dar iată-l pe Andrei Pleșu devotându-se cu abnegație unui travaliu nerăsplătitor, inatractiv, de cârtiță, un travaliu ce pretinde efectiv acea „jertfă de sine” de care pomenea în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mine, că nu suntem singuri și că dialogul autentic se fondează pe recunoașterea eșecului său - pe recunoașterea faptului că noi nu am spus niciodată tot și că totul rămâne de spus. E târziu și resimt deodată o mare lasitate - o melancolie contra căreia nu mă pot apăra decât mișcându-mi corpul meu de plumb într-o plimbare fără țel. Te strâng în brațe puternic, cu speranța unor zile mai bune: cu durere și tandrețe. Rămân șopârla ta îndrăgostită. René. 1 aprilie
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
văzut-o cu propriii mei ochi, am avut impresia că o văzusem pentru a doua oară. Meditațiile lui Marcus Aurelius au stat mereu pe noptiera mea, alături de manualul lui Epictet. Împăratul filozof m-a instruit de mult cu înalta lui melancolie: el avea tot, resimțind marele vid, invocând ajutorul filozofiei, ridicat precum calul său parcă împotriva mizantropiei, frica de moarte, sentimentul nimicniciei, deznădejdea, monotonia lungă a vieții, a fugii misterioase a timpului, și deasupra tuturor: neputința umană. M-au consolat mereu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aveam în inimile noastre și se putea comunica în veghea nopții. Septembrie O dimineață rece la Stockholm - a nins deja în nordul Suediei și se resimte peste tot. Către prânz a apărut soarele cu dinți. Este o duminică plină de melancolie, poate la fel cu acea duminică în care m-am născut, zi care-mi amintește mereu că trebuie să mă duc la slujbă ca orice copil născut duminica. Dar azi m-am hotărât să mă duc la Norrakyrkogården, să-i
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
structuri pe care numai geometria le poate exprima. Poate murind vom primi alte forme care nu amintesc deloc de cele ale vieții anterioare. Cu toate astea, „vita nova” pare misterios de bine integrată în structurile vieților anterioare. Ce aventură! Ce melancolie de a nu călători ca o frunză pe apele infinitului! Mă întreb dacă „aventura” aparține mai degrabă creatorului vieții decât creaturilor. El resimțind plăcerea de a se mișca prin corpuri infinit, metamorfozându-se după propria, inimaginabila lui fantezie. Existențele imaginate
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și albastru, pe care o țineam în mână, simțindu-i bătăile inimii. Cu Maciej (Zaremba) și Agneta (Pleijel) care s-au întors cu bine din Israel, la sărbătoarea evreilor, se inaugurează teatrul evreiesc - atmosferă cosmopolită, plină de culori, sentimente și melancolie care mă duc cu gândul la Teatrul evreiesc din București, unde mă duceam împreună cu dragul meu prieten Iosif Andronic. Andrei (Bart) a împlinit 71 de ani, i-am dat un disc de Bernstein și l-am invitat la restaurant. E.N.
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
adresând rugăciuni fierbinți soarelui. Eu însămi am visat că am pierdut un dinte și mă gândeam să-l înlocuiesc cu unul dintre dinții lui René, dinți de lapte păstrați și dăruiți mie de mama lui, într-o zi plină de melancolie. Andrei (Bart) mă sună, spunând că e cu un picior în mormânt. Cu toate astea are de gând să se însoare cu Agnes, soția lui Doru Davidovici, fratele poetei și prietenei mele Toia (Victoria Dragu), mort într-un accident al
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
septembrie. Dacă nu, atunci va fi pentru 21 septembrie. Te voi anunța printr-o telegramă, dând data exactă a sosirii mele. Nu știu ce se întâmplă cu mine, dar mă simt foarte des obosit, și oboseala la mine naște un fel de melancolie, tristețe (cum spunea unul dintre prietenii mei poeți, Léo Ferré: „un désespoir qui n’a pas les moyens”) care mă abate complet. Cum îi spunea Lucy lui Charlie Brown: „Tu manques de vitamines B!”. Poate! Mă bucur să mă duc
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Kirsch, care mă îmbrățișa, era plăcută, absorbită de interiorul ei. De câteva zile plouă la Stockholm, orașul e învăluit într-o ceață deasă, totul pare sugerat ca într-o acuarelă. Ființele iubite de mine sunt ascunse în acest conglomerat de melancolie, suportând în imaginația mea diferite metamorfoze, exact ca și orașul. În același timp, ninge la Ierusalim, și zăpada cade peste tot ce s-a petrecut acolo de la începutul lumii și peste vocile profeților topite în stânci. Scriitoarea R.T. m-a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Trotzig) îmi telefonează de la Öland ca să-mi spună că s-a simțit bine la mine. Aproape același lucru mi-l spune și Lionel: „A fost o gură de aer proaspăt, ca să pot să îndur infernul care mă așteaptă la Bruxelles!”. Melancolie după plecarea lui și a lui Ralf, care s-a abținut curajos să nu se certe cu tatăl lui. Despărțirile sunt sfâșietoare pentru mine. E bine să ne întâlnim cu cei iubiți, dar apoi vine durerea și chiar teama de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
erotic cu niște cuvinte și ritmuri pline de „promisiuni” obscure. Cu prietena mea Hedi Fried la centrul unde se adună toți supraviețuitorii lagărelor de concentrare, ea însăși, cu sora ei, Lavinia, născute la Sighet, sunt supraviețuitoare de la Auschwitz. Fețe de melancolie, adâncite într-un fel de totală melancolie. Pe brațele lor subțiri se văd numerele albastre tatuate de istoria necruțătoare. Bărbații îmi fac complimente, și femeile mă invită la ele acasă, toți emană o căldură autentică, ce lipsește altor locuri unde
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]