5,217 matches
-
-i generație; reperele psihosenzoriale ale lui Blaga lumina, stihialul, zariștea cosmică, misterul nepătruns, orizontul abisal și întoarcerea spre sine coincid surprinzător cu cele sadoveniene. De o parte, muntele sacru sadovenian și "țara de dincolo de negură"; de alta, la Blaga, muntele mitic, nu mai puțin impregnat de taine. La capătul vederii muntele era pentru mine o margine, marginá lumii... (Hronicul și cântecul vârstelor). Un Blaga interiorizat, "mut ca o lebădă", cultivă coborârea reculegere în inele mâhnit, atitudine nu mult diferită de muțenia-înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
moduri complet opuse, India prin reprezentare simultană, Persia prin reprezentare succesivă a pseudo-istoriei derivate din mit.”3 Sau: „Astfel, avem secvența temporală în Iran și secvența contemporană în India. Acestea sunt două moduri diferite de transformare, de convertire a materialelor mitice într-unele pseudo-istorice. Diferența principală dintre Persia și India rezidă, desigur, în faptul căîn Persia întâlnim mereu tendința de a conserva succesiunea dinastică”4. Intersecția este însă mai explicită și decalajul mai evident în raportul dintre „From Myth to History
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mitul gnostic al perlei, vechile cărți iudaice ale regilor sau filosofiile teleologice ale istoriei, Augustin, Gioacchino da Fiore, Vico, dar mai ales secolul al XIX-lea și Hegel, istoriografia ca exercițiu soteriologic al memoriei. În toate aceste cazuri, dincolo de caracterul mitic sau istoric al eshatologiei, memoria poate avea un omogen rol „salvator”, anume transcenderea momentaneității, a ignoranței biografiei imediate, a iluzoriului dintr-o succesiune care nu are prin ea însăși sens. Pierderea vizibilității asumată de Wikander conține în fond diferența de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
problematica eshatologică 1. Focalizând exclusiv asupra tramei dramatice a epopeilor indiană și iraniană, comparatistul care este Wikander rămâne captiv secvențelor evenimențiale și neglijează, în cele din urmă, semnificația internă a teologumenelor pe care, din premise, le consideră camuflate în canavaua mitică, anume, potrivit contextului de mai sus, caracterul specific al concepțiilor arhaice iraniene cu privire la timp, omogenitatea dintre „origine, început” și eschaton prin recursul (antropologic) la funcția memoriei 2. Nu vom insista mai mult asupra acestei problematici complexe. E suficient însă să
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ținând mereu întinse sulițele, fără teama de a fi vătămați (D³dest³n ș d¶nșg). Nu poate fi nimic neliniștitor în analiza unui asemenea vocabular războinic, care poate calchia terminologia unor structuri feudale iraniene (parte sau sasanide). Asocierea însă, ca aură mitică, cu o întreagă ideologie a celui de-al Treilea Reich, pe care tocmai prestanța celei dintâi o înnobila, a făcut îndoielnice asemenea cercetări. La Eliade există un anumit interes pentru această arie morfologică, folclorul cabirilor, al călușarilor și mitologia războinicului
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ME: - Universitatea din Chicago îi conferă titlul de Sewell L. Avery Distinguished Service Professor. 1965 ME: - (ianuarie-martie) cursuri de indologie și conferințe la Colegio de México, Mexic. - (aprilie-mai) invitat la Princeton, unde ține câteva seminarii despre spațiu sacru și timp mitic. - (septembrie) participă la Congresul de la Claremont. - apare ediția franceză Le sacré et le profane, Gallimard. 1966 ME: - ales membru în The American Academy of Arts and Sciences. - (iunie) numit Doctor Honoris Causa in Human Letters, Yale University. 1967 ME: - (august
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
înțeles. S-a spus, și pe nedrept, că Buddha și Zoroastru au fost contemporani. Dar în legendele lor se află paralelisme care se explică printr-o stare de spirit asemănătoare; în ambele cazuri, este vorba de transpunerea unui mare ritual mitic într-o „viață romanțată” de profet și salvator, în ambele cazuri apare nevoia de a transforma figuri mitice în personaje umane, și tot în ambele cazuri mitul Dioscurilor și al Focului (Agni) este cel care constituie fondul mitico-ritual. Dar de unde
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
se află paralelisme care se explică printr-o stare de spirit asemănătoare; în ambele cazuri, este vorba de transpunerea unui mare ritual mitic într-o „viață romanțată” de profet și salvator, în ambele cazuri apare nevoia de a transforma figuri mitice în personaje umane, și tot în ambele cazuri mitul Dioscurilor și al Focului (Agni) este cel care constituie fondul mitico-ritual. Dar de unde vine această nevoie de a umaniza miturile? Poate că este un proces natural, aici ca și în altă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Mah³bh³rata, ca și Iliada, a fost compusă chiar la frontiera dintre epoca pre-literară și epoca literară. Or, una dintre rațiunile faptului că tradiția orală a unei civilizații arhaice poate rămâne orală este, fără îndoială, aceea că marile mese ale tradiției mitice se legau de diversele momente ale anului sacru, de diversele momente ale ciclului sărbătorilor sezoniere; faptul că un anume mit nu se recita decât într-un timp și un spațiu sacru determinat trebuie să fi ușurat mult memoria. Dar când
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lucruri pasionante despre tradiția orală și începutul scrierii. Cât de mult regret că nu am discutat cu dvs. aceste lucruri, acum doi ani! Raymond Queneau 2 mă rugase să scriu 25 de pagini dactilografiate despre literaturile orale și fondul lor mitic - iar în iunie 1951 m-a presat să-i dau textul. Scrisesem mai ales despre epopeile turco-tătare și polineziene, dar fără mare elan; textul nu mă mulțumește, dar nu-i nimic de făcut!3... De aceea aștept cu nerăbdare cercetările
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
crea imagini concrete, atunci autorul încearcă să preîntâmpine asemenea obiecții când, în numele său, îl lasă pe Partenie să scrie: „Aparțin unei generații de scriitori pierduți... Suferim întrucât cunoaștem nenumărate tertipuri psihologice și clișee literare. Ar trebui să redescoperim arta povestirii mitice. Dar eu nu sunt cel care să poată face asta, sunt un raționalist care nu poate înțelege miturile”**. Evident, Eliade poate înțelege miturile și chiar să ne învețe și pe noi să le înțelegem. Dar asta o face în primul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de pe stradă, ci la toate nivelurile, inclusiv la cel al puterii. O cale accesibilă și relativ ușor de manipulat, în vederea impunerii noii mitologii, a fost literatura. Se apelează la mesaje care se repropun sau sînt ușor transferabile peste un cod mitic deja existent, înscris în normele imaginarului. Pentru construirea noilor imagini se apelează la mărturie. Sînt cunoscute mărturiile mirobolante ale scriitorilor, întorși din vizitele în patria sovietelor, de la Sadoveanu, pentru care lumina, în sfîrșit, vine de la Răsărit, pînă la ultimul fruntaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
practicat tocmai restrîngerea pînă la anulare a drepturilor omului, pentru a impune rigorile partidului-stat, în numele dictaturii proletariatului și al făuririi socialismului" (Marius Oprea). Frica inoculată în populație de aparatul represiv, care a știut să se facă omniprezent și omnipotent, aproape mitic prin puterea, ubicuitatea și atotștiința afișate, a fost cheia consolidării și menținerii comunismului. Securitatea s-a născut și a lucrat ca poliție politică a regimului, fapt argumentat și certificat de documentele adunate de Marius Oprea. Modelul dictaturilor sud-americane se identifică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Își frângea la propriu mâinile, plângându-se și rușinat de „lașitatea românească”, mi-am permis a-i oferi o „contra-teorie”, care, pe scurt, spunea următoarele: nu, Românii nu sunt lași, nici ardelenii, și cu atît mai puțin muntenii, așa-zișii „mitici”. Numai că noi, ardelenii, În istorie am ales „calea fățișă” de a lupta cu grofii calviniști unguri, protestând prin cărți, la Blaj, sau prin procese cprecum cele ale memorandiștilor, acceptând pușcăria politică maghiară, nici ea foarte „confortabilă”, iar „sudicii”, muntenii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trebui să fie, faptul că acest lucru nu ne „dă pace” și ne Întoarce, o dată și Încă o dată, Într-un cerc al Îndoielii și speranței, din nou spre „posibilitatea” și a unui alt „sens”, diferit chiar și de cel religios, mitic, această „neliniște”, „preocupare adâncă” pe care o numim obsesie nu este oare un semn... un semn al existenței reale a acestui lucru, a acestui scop, sens ce scapă simțurilor, experienței și logicii noastre cea de toate zilele? Un sceptic ar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mea de romancier; dar, citind splendida nuvelă thomasmanniană Tonio Kröger, am reușit, cumva, să „situez” această „neînțelegere”, această „discrepanță” de „temperamente” și „stiluri”. De fapt, nici Ardealul nu m-a sprijinit la Începuturile mele scriitoricești și trebuie să le mulțumesc „miticilor” bucureșteni de a-mi fi acceptat - chiar dacă nu Întotdeauna În sensul metaforelor mele! - primele romane. „O mie de pagini despre uimire”, s-ar putea, Încă o dată, intitula aceste pagini și să nu se Înțeleagă că este vorba de o „uimire
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
endnote id="5"/> „Sistematizarea“ satelor a fost semnalul care a Început să-i trezească pe occidentali la realitate. Curios cum nu văzuseră mai Înainte „sistematizarea“, de o și mai mare amploare, a orașelor. Se vede că satul are o semnificație mitică (acolo se află rădăcinile noastre). Și În acest domeniu, Ceaușescu a mers foarte departe, dar tot În sensul mitologiei comuniste. Comunismul preconiza o lume nouă; aceasta Însemna, evident, și transformarea radicală a peisajului și habitatului. Zone Întregi ale orașelor au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
românii și-au făcut rău și ei Înșiși, fără să aibă neapărat nevoie În această privință de „asistență“ străină). Comunismul a accentuat opoziția român-străin. I-a rupt pe români mai Întâi de Occident, apoi de toată lumea. „Străinătatea“ a căpătat contururi mitice, pe cât de negative În propaganda oficială, pe atât de pozitive În visele de belșug ale românilor. Înainte de comunism, raporturile cu Occidentul erau rezervate unei elite care avea repere sigure (Parisul!) și gusturi rafinate. În comunism, grație intoxicării propagandistice pe de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
raporturilor dintre un bărbat și o femeie, dar și a incomunicabilității dintre civilizații. În continuare, Eliade s-a Împărțit Între opera sa literară (parte „realistă“, parte fantastică) și cercetările de mitologie și de istorie a religiilor. El vede În gândirea mitică o dimensiune fundamentală a condiției umane; mitul nu Înseamnă neadevăr, ci tentativa de a pătrunde dincolo de Învelișul aparent al lucrurilor. Noaptea de Sânziene, romanul său cel mai elaborat, apărut mai Întâi În franceză sub titlul Forêt interdite (1955), se prezintă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
adevăr cândva un oraș „decontractat“. Astăzi nu prea mai e. Oricum, nu acesta pare a fi sensul. Mai curând, se leagă de Bucur, nume de persoană cu o oarecare frecvență la români. Un Bucur va fi fost strămoșul autentic sau mitic al comunității rurale din care a evoluat mai târziu marele oraș. Legenda Îl pomenește ca fondator pe „Bucur ciobanul“ (În alte variante, pescar, boier sau negustor). Cu sau fără Bucur, cert este că inițial Bucureștiul a fost un sat, nimic
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
author=”ȚANU George” loc=”Cluj” data=”22.VII.’78” desc=”Carte de vizită”> Dragă domnule Eugen, Conform unei intenții mai vechi, voi veni la Fălticeni cu 2-3 prieteni scriitori sau profesori) pentru a ne adăpa la fața locului, din izvoarele mitice și onirice ale Țării de Sus. Pe unul dintre ei l-ai cunoscut la Cluj, cu ocazia conferinței. Ar fi o rară delectare să te avem În mijlocul nostru și să te auzim În plină vervă. Sosim cam prin 3-4 august
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Dortmund, Hanovra, Malbork, Kaliningrad, Vilnius, Riga, Tallin, Sankt Petersburg, Moscova, Minsk, Brest, Varșovia, Berlin. Thomas Wohlfahrt, directorul de la literaturWERKstatt Berlin, cel care a lansat această funambulescă inițiativă, s-a gândit să reconstituie, după aproape o sută de ani, o rută mitică, cea pe care a urmat-o Expresul Nord-Sud european. Legenda spune că, la sfârșitul secolului al XIX-lea, bancherul Georges Nagelmackers din Bruxelles a avut un vis: un tren care traversează Europa fără a se opri la frontiere, fără a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o fi arătând Madridul - sunt o jivină culturală, nu reușesc să-mi transpun percepția realului într-un loc atât de diferit față de țarcul umil în care îmi duc existența. Am asociat prea mult Spania unui spațiu livresc, populat de simboluri mitice, și mai puțin cu prezentul unei societăți în carne și oase. Corida, flamenco, regele Juan Carlos, FC Barcelona etc. - reușesc, oare, să spună mai multe despre o țară aceste „etichete de circumstanță” decât, spre exemplu, fascinația lui Cioran pentru Spania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vedeți realitatea așa cum sunt": pentru cine înțelege să urmeze acest bun sfat al lui Eluard, un du-te-vino între cele două canale e cea mai bună recomandare. * * * Byblos, pe coastă, orășel care a dat și numele primei cărți din lume, capitala mitică a bibliotecilor și a bibliofililor. Mergând de-a lungul micului port de agrement, unde o întreprindere americană curăță, eficient și benevol, prin dragare și cu solvenți, sechelele mareei negre provocate de bombardarea unei rafinării învecinate, un coleg libanez suspină: "Ah
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cultura tradițională constituie, după Bruno Bettelheim, aspectul cel mai important al ceremonialului. Învățarea „moștenirii misterioase și sacre” se face în mentalitatea arhaică românească prin intermediul (re)memorării acțiunilor arhetipale într-o formă perfecționată, care are puterea magică de a reinstaura lumea mitică și de a transforma „personajul principal” al spunerii în chiar strămoșul întemeietor. „Corpusul de rituri și învățături orale” reprezintă „vehiculul principal de legătură între generații în transmiterea complexului cultural”. Bazându-și întreaga analiză a fenomenului inițiatic pe ideea ridicării la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]