4,924 matches
-
aspirant la gloria unui Brummell. BeardsleyAubrey Vincent Beardsley (1872-1898). Artistul englez dispărut la doar 26 de ani e așezat deja În istoriile dandysmului alături de Oscar Wilde, În chip de reper pentru decadentismul fin-de-siècle, pentru „deceniul galben”, epocă de tranziție a moravurilor, dar mai ales a artei. Noutatea desenelor sale din Yellow Book și Savoy, reviste care Întrețin spiritul estet al vremii, aerul suav morbid și senzual În același timp ce se degajă din dreptunghiul lucrărilor Îl fac celebru. E adorat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o frumoasă avere, ci și o libertate de neprețuit. Tânărul Sue intră brusc, amețit de plăcere, În vârtejul vieții mondene, abandonând cariera de medic și dedicându-se scrisului. Deși nimic din ce scrie (romane de aventuri, romane istorice sau de moravuri, foiletoane) nu are prea mare valoare estetică, succesul său În epocă e de nestăvilit. Contribuie, fără doar și poate, la aceasta și stilul dandy-ului Eugène Sue, care se distinge printr-un bun-gust aparte, dar și printr-un dar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
negatoare se manifestă aproape Întotdeauna pe teritoriul vieții jucate pe mica scenă publică, nu pe marile câmpuri de luptă. Monotonia, fadoarea, mediocritatea vieții burgheze sunt contestate prin eleganța, imaginația, grația, imprevizibilul stilului dandy, nu prin gesturi radicale: „Dandy-ul sfidează moravurile societății, nu sistemul politic, el contestă relațiile cuviincioase, câteva prejudecăți de bună conduită, nu relațiile care domină repartiția bogăției ș...ț. Dandy-ul se situează Într-un câmp etic și estetic, nu În cel politic”1. Care să fie Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o Întreagă teorie a bărbii și mustății, el Însuși fiind purtătorul unei delicate mustăți blond-castaniu. „De fapt, barba e un semn de noblețe și virilitate. Dumnezeu a făcut din ea un semn distinctiv al bărbatului. Iată de ce În epocile cu moravuri efeminate, de decadență și de sfârșit al marilor imperii, barba a fost părăsită. Bărboșii romani i-au cucerit pe grecii imberbi; goții bărboși i-au biruit pe romanii deveniți ei Înșiși imberbi; tătarii bărboși amenință până În ziua de azi popoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
epocă sau țară. În Franța, de pildă, funcționează cea mai permisivă legislație pentru homosexuali: Codul penal revoluționar din 1791 suprimă crima de „sodomie”, iar dacă În 1873 Începe o supraveghere a pederaștilor prin Înființarea unei subsecții speciale În cadrul Brigăzii de moravuri, aceasta Îi are În vizor doar pe cei de la periferia societății, nu pe răsfățații saloanelor. Nu rămâne deci fără explicație faptul că, În jurul lui 1890 (și mult după aceea), Parisul devine nu doar capitala lumii artistice europene, ci și orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
atrag, fac victime sigure. Iar dacă ne-am referi la strategiile seductive prin arta conversației, să nu uităm că În istoria dandysmului din Anglia s-a pomenit chiar despre conversaționism ca marcă a unei epoci. În albumul de crochiuri despre moravurile englezilor, Catherine Gore descrie un adevărat protocol al convivialității, imaginându-și cum și-ar ține jurnal un debutant În ale clubbing-ului. Pentru a deveni clubbable, eligibil, cu alte cuvinte, pentru intrarea În marile cluburi londoneze, tânărul dandy trebuie să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În timp ce amintirea prietenilor nu-ți dă de urme, iată ceva (nu Îndrăznesc să-i spun carte) care te va Întâmpina În prag. E statueta unui om ce nu merită câtuși de puțin a fi Înfățișat ca atare: o ciudățenie a moravurilor și istoriei, bună de așezat pe etajera cabinetului tău de lucru. Brummell nu face parte din istoria politică a Angliei. E legat de ea, dar nu-i aparține. Locul său ar fi Într-o istorie mai Înaltă, mai generală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe etajera cabinetului tău de lucru. Brummell nu face parte din istoria politică a Angliei. E legat de ea, dar nu-i aparține. Locul său ar fi Într-o istorie mai Înaltă, mai generală și mai greu de scris - istoria moravurilor englezești, căci istoria politică nu conține toate tendințele sociale, or, acestea trebuie studiate În Întregime. Brummell a fost expresia uneia dintre aceste tendințe. Altfel, acțiunea sa nu s-ar putea explica. A o descrie, a o aprofunda, a demonstra că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a ajuns să-l reprezinte, s-a dovedit un mare senior În sânul unei aristocrații care murea. Era general Într-o țară militară. Era frumos, Într-o vreme când simțurile revoltate Își Împărțeau demn domnia cu Însăși rațiunea și când moravurile nu apărau ceea ce plăcea. Ni l-am putea Închipui pe Richelieu dincolo de imaginea prea bine cunoscută. El a avut de partea sa toate forțele vieții. Dar dacă lui Brummell i s-ar lua dandysmul, ce-ar mai rămâne din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Întotdeauna În societățile foarte vechi și foarte civilizate, unde spectacolul e atât de rar și unde conveniența Învinge cu greu plictisul. Niciunde antagonismul dintre conveniențe și plictisul pe care acestea Îl generează nu s-a simțit mai violent În străfundul moravurilor decât În Anglia, societate a Bibliei și a dreptului; și probabil că tocmai din această Încleștare Înverșunată, eternă ca duelul dintre Moarte și Păcat la Milton, s-a născut originalitatea profundă a acestei societăți puritane, care ni le dă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fi, Îi poți semnala rezultatele. Însă, dacă aceste roade sunt aidoma fenomenului care le-a dat naștere și dacă nu mai durează un timp, povestea lor nu mai poate fi depănată. Regăsim Herculanumul sub cenușă; dar câțiva ani scurși peste moravurile unei societăți o Îngroapă mai bine decât orice pulbere vulcanică. Memoriile, istoria acestor moravuri nu sunt decât aproximări 2. Așadar, nu vom regăsi societatea engleză a epocii lui Brummell așa cum s-ar cuveni: intactă până la ultimul amănunt, limpede, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a dat naștere și dacă nu mai durează un timp, povestea lor nu mai poate fi depănată. Regăsim Herculanumul sub cenușă; dar câțiva ani scurși peste moravurile unei societăți o Îngroapă mai bine decât orice pulbere vulcanică. Memoriile, istoria acestor moravuri nu sunt decât aproximări 2. Așadar, nu vom regăsi societatea engleză a epocii lui Brummell așa cum s-ar cuveni: intactă până la ultimul amănunt, limpede, dacă nu vie. Prin urmare, nu vom simți niciodată pe de-a-ntregul, În unduitoarea sa desfășurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai prestigios nume, omagiul celui mai captivant geniu vor face enigma și mai obscură. De fapt, manierele, acele maniere de netransmis 1, care l-au făcut pe Brummell un prinț al timpului său, sunt ,,restul” infim al oricărei societăți, partea moravurilor fără ,,rămășițe”, aerul mult prea diafan pentru a putea fi conservat. Asemeni oratorului, marelui actor, causeurului, asemeni deci tuturor spiritelor care vorbesc corpului prin corp, cum spunea Buffon, numele lui Brummell e unic; el strălucește cu un reflex misterios În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
din făptură, ca oglinzile care nu mai au ce să reflecte. VIII Dandysmul nefiind invenția unui bărbat, ci urmarea unei anume stări a societății care-l precedase pe Brummell, ar fi poate nimerit să urmărim prezența acestei stări În istoria moravurilor engleze și să-i precizăm originea. Totul ne determină să afirmăm că această origine este franceză. Grația a intrat În Anglia prin restaurația lui Carol al II-lea, la brațul corupției, care se simțea „sora” primeia și uneori chiar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Grația a intrat În Anglia prin restaurația lui Carol al II-lea, la brațul corupției, care se simțea „sora” primeia și uneori chiar era. Ea a atacat, cu aerul său zeflemitor, spiritul serios, teribil și imperturbabil al puritanilor lui Cromwell. Moravurile, Întotdeauna profunde În Marea Britanie - indiferent de tendința lor, bună sau rea - exagerau severitatea. Ca să poți respira, trebuia să te sustragi Împărăției lor, să desfaci centironul greoi, iar curtenii lui Carol al II-lea, care băuseră din cupele de șampanie ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Chiar și discipolii Își Întrecură În curând vechii maeștri și (așa cum a spus-o un scriitor cu o picantă precizie 1) buna lor voie de a fi corupți fu atât de bună, Încât Rochesterii și Shaftsbury-i depășiră cu un secol moravurile franțuzești ale vremii lor și săriră drept În Regență”. Nu se vorbește nici despre Buckingham, nici despre Hamilton, nici chiar despre Carol al II-lea Însuși, nici despre toți cei pentru care amintirile exilului au fost mai puternice decât impresiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-l desemna exista, și - de parcă așa ar fi trebuit să fie - atrăgea personalități de prim rang. De fapt, valoarea oamenilor se măsoară În virtutea numărului lor de Înzestrări, iar dandysmul le reprezenta tocmai pe acelea care nu-și găseau loc printre moravuri; ca atare, orice om superior trebuia să se impregneze de dandysm, ceea ce s-a și Întâmplat Într-o măsură oarecare. Acesta este și cazul unora ca Marlborough, Chesterfield, Bolingbroke - mai ales al acestuia din urmă. Căci Chesterfield, care Întocmise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
boxează și se Îmbată, dar care nu-i câtuși de puțin grosolan acolo unde noi, francezii, Încetăm să fim delicați. Să reflectăm la următorul lucru: ceea ce se numește În mod exclusiv esprit În productele gândirii, ținând mai ales de limbă, moravuri, de viață socială, Împrejurări, care se schimbă cel mai mult de la un popor la altul, acest cuvânt deci trebuie să moară alungat din propria-i țară În exilul unor traduceri. Până și expresiile care Îl caracterizează În limba diferitelor nații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
celor care l-au cunoscut. A fost susținut de oamenii pe care Îi fermecase, așa cum sunt susținuți uneori un scriitor sau un orator politic de către un partid ale cărui opinii le reprezintă. Această liberalitate care nu aducea nimic degradant În moravurile englezești nu era nouă. Nu primise Chatham o sumă considerabilă din partea bătrânei ducese de Marlborough pentru un discurs din Opoziție sau Însuși Burke, care nu avea larghețea lui Chatham, ci doar ceva bombast*, atât În felul de a fi, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sens, naturalețea ar fi, ce-i drept, mult compromisă, dar nepieritoare. Am spus la Începutul cărții acesteia: În ziua În care societatea care a produs dandysmul se va transforma, nu va mai exista dandysm. Deja, În ciuda atașamentului său pentru vechile moravuri, asemănător unei fatale sclavii, aristocratica și protestanta Anglie s-a schimbat mult În ultimii douăzeci de ani, așa Încât nu ne mai rămâne decât tradiția unei zile. Cine ar fi crezut sau, mai degrabă, cine ar fi putut să nu prevadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
transmit cu toate Îndrăznelile 1 și, În fine, a influenței pe care a exercitat-o asupra Înaltei societăți o regină ce exalta amorul conjugal, așa cum Elisabeta simula virginitatea. Ce surse mai bune pentru ipocrizie și spleen? Metodismul, care trecuse de la moravuri la politică, se Întorcea acum la politica În moravuri. Un poet, un bărbat rasat, cu acel curaj Înnăscut de a avea o opinie independentă și căruia talentul Îi dădea o inspirație adevărată, lordul John Manners nu a ajuns să publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
influenței pe care a exercitat-o asupra Înaltei societăți o regină ce exalta amorul conjugal, așa cum Elisabeta simula virginitatea. Ce surse mai bune pentru ipocrizie și spleen? Metodismul, care trecuse de la moravuri la politică, se Întorcea acum la politica În moravuri. Un poet, un bărbat rasat, cu acel curaj Înnăscut de a avea o opinie independentă și căruia talentul Îi dădea o inspirație adevărată, lordul John Manners nu a ajuns să publice un volum de poezii Închinate bisericii Angliei? Shelley, ateul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
roman de Stendhal! Firește, aici, și nu altundeva e locul cel mai potrivit pentru a vorbi despre toate acestea. II Marea Domnișoară avea, ca prințesă, o originalitate necunoscută azi și un mod de a simți aproape de neînțeles pentru banalele noastre moravuri. Găsesc În ea una dintre cele mai frumoase Înfățișări ale vremilor trecute: orgoliul În respectul pentru sine și pentru rangul său, mai presus de orice. Era, astfel, mai mult o Bourbon decât femeie; abia acum Înțeleg de ce se simțea mulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
descrierea și necunoscutele algebrei, ci să expunem doctrinele cele mai tainice ale vieții elegante, străduindu-ne prin urmare să ne facem Înțeleși chiar și de oponenții noștri, adică de cei care poartă cizme cu carâmbul răsfrânt. Putem spune astfel că moravurile moderne au creat trei tipuri de ființe: Omul care muncește; Omul care gândește; Omul care nu face nimic. Așa au apărut trei formule de existență suficient de cuprinzătoare pentru a reda toate felurile de viață, de la romanul poetic și hoinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
existență nu mai este, prin urmare, o glumă efemeră, o vorbă goală, disprețuită de gânditori ca un ziar deja citit. Dimpotrivă, viața elegantă se Întemeiază pe deducțiile cele mai severe desprinse din alcătuirea socială. Nu reprezintă ea, oare, obișnuința și moravurile oamenilor superiori, ce știu să se bucure de avere și să obțină din partea celor mulți iertare pentru Înălțarea de care au avut parte, În schimbul binefacerilor răspândite de luminile lor? Nu este, oare, viața elegantă expresia progreselor realizate de o țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]