4,628 matches
-
nemâncate telenovele și nici nu mă dezgustă știrile de la ora 5. N-am ideea aia, snoabă și complet aiuristică, În opinia mea, conform căreia televiziunile și ziarele ar trebui să educe gusturile, nu să se ia după ele. Sună ca naiba, sună exact de parcă ai spune: nici o fabrică de salam n-ar mai trebui să vândă salam, pentru că nu face bine la sănătate, ci ar trebui să educe gusturile oamenilor să mănânce doar salam de soia, fără conservanți și recomandat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
surâsurile arcuite din senin de buzele lor pline de abnegație... îngăduind viitoare plăceri interzise...); nu am reușit să răspund nici măcar la cele pe care mi le pun eu singur, în ultimul timp, cu insistență, cu exasperare... că, uite!, se duce naibii viața... și ce mă-sa am făcut? Cred că atunci când scrii versuri, când zburzi printre cuvinte, când te joci periculos de ușor cu ele, le mângâi, le pipăi, le miroși, le auzi în tine, le vezi înșirate pe hârtie, când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
săpa drum prin zăpadă spre izbă, dar tu trebuie să copiezi poemele lui Fiodor Kuzmici... Dacă mai punem la socoteală faptul că vederea iubitei face ca mândrețea ta de coadă să se zbată ca un șoricel, asociind frica excitației, cine naiba mai știe ce e Zâtul? Tolstaia imaginează o lume post-nucleară (să zicem că totul se petrece la vreo 200 de ani de la marea explozieă, post-umană, populată de Afectați, de Degenerați (urmările diferă de la individ la individ - unul are coadă, altul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
ani de la marea explozieă, post-umană, populată de Afectați, de Degenerați (urmările diferă de la individ la individ - unul are coadă, altul arată ca un butoiaș cu mâini lungi și foarte puternice, cea mai mișto gagică din urbe are niște gheruțe ale naibii de vioaie la picioareă, o societate vag neolitică ce se hrănește din rămășițele azvârlite de Foști... Pentru cei care n-au cunoscut Zâtul, Foștii sunt oameni care au supraviețuit Exploziei și care nu pot muri în mod natural: fosile ascunzând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
București, Pe galbeni împărătești, Cu papucii gălbiori, Cu ceacșirii roșiori, Când îi vezi te înfiori Și te cutremuri să mori!". Bătrâna se duca la închisoare și-i repetă aceste vorbe lui Corbea, care se înfurie, spunând: "Ci taci, maică, la naiba, Că așa e femeia: Poale lungi și minte scurtă, Judecată mai măruntă, Cap legat, inima-ncinsă Și de minte necuprinsă. Eu ți-am zis duminică, Tu mi te-ai dus sâmbătă. Jupâneasa Carpena, Adusă din Slatina, Nu mi-e, maică
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
schimb cu noi, Pentru unul să-ți dăm doi, Ți-om plini până la trei? Nu mi-e Roșul de vânzare, Nu mi-e Roșul de schimbare, Ci-mi este de dăruială Cui o da pe Corbe-afară! Du-te, babo, la naiba, Nu ți s-ar plini vorba!". Bătrâna își vede de drumul spre închisoare, fără să le răspundă. "Foicică ș-o lalea..." Corbea îi spune mamei să meargă la curte. Ștefan stă pe tron în mijlocul boierilor. Văzând-o pe bătrână, bate
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Pentru a treia poveste, deși e tot din auzite, bag mâna în foc că nu-i minciună: un profesor universitar de la agronomie și-a cumpărat niște pământ la țară și a cultivat pe el o plantă medicinală pentru export. Nici naiba nu știa acolo la ce-i bună. Planta arăta ca niște ciulini, mai țepoasă decât cactușii, așa că bietul profesor nici n-a împrejmuit plantația, nici n-a tocmit paznic. Când s-a dus s-o recolteze, jumătate de bucată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
pot uita.“ - Heinrich Böll, Opiniile unui clovn Ceea ce ne desparte - Epistolarul de la Hanu lui Manuc Lecții de literatură pe plajă Vasile Ernu Dragă Bogdane, Stau cu fundul în nisip și-l citesc pe unul dintre ultimii mei preferați, Philip Roth. Naiba m-a pus să-mi iau pe plajă povestea lui Sânul - care, imediat ce am început s-o citesc, m-a trimis direct la Nasul lui Gogol. Mi-a părut imediat rău că nu am luat și Gogol cu mine, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Filip pe net și, cum fotbalul e în sezon mort, am deschis sezonul la discuții despre pescuit. Băiuțeii au povești din alea cu pești de la trei kile bucata în sus (până pe la vreo doișpe, dacă nu mă înșel). Ei, cum naiba să nu fii invidios? Deși, dintr-o așa perspectivă, copilăria mea a reprezentat un trafic continuu cu prăjini, plute, cârlige și fire de undiță, cantitatea cea mai mare de pește am prins-o cu mâna. Și asta încă n-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
făptură.” „Asta-i horă românească, Cine-o joacă să trăiască!" „Așa joacă tinerii Când înfloresc vișinii Tot pe loc, pe loc, pe loc Să răsară busuioc Și-nainte și-napoi, C-așa-i hora pe la noi.” „Bădiță sprâncene sus Cine naiba ți le-a pus, Dacă le punea mai jos, Nu păreai așa frumos.” „Săracii boii cornuți Cum însoară niște muți. Săracele sutele Cum mărită slutele.” „Lele, nu te legăna Că rochița nu-i a ta; Nici polcuța, nici rochița Numai
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
ne întâlneam cu moșneagul ăsta afurisit, nu aveam atâtea necazuri, nu lăsam căruța cu lemne în mijlocul câmpului. Revenindu-și, zise: Ei, ce facem, încercăm? Înspăimântat de hotărârea lui de a risca, am spus: Dar oamenii, spun să nu trecem. La naiba! Ei se află unde trebuie, de asta sunt porniți. Lângă podul de piatră ce se crăpa văzând cu ochii, tata m-a îndemnat: Treci repede! Dacă am să pot, trec și eu, după tine. Să nu rămânem aici că murim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
trăi! Măi, am suferit ca un câine, pentru că, de obicei, aceste se rate erau foarte simandicoase, toată lumea asculta pe toată lumea, încercam mereu să instaurez un anumit nivel. Or, ea îl acaparase pe unul și vorbea în neștire, de se dusese naibii toată atmosfera pe care eu mă căzneam să o întrețin. L-am luat pe Emmanuel și i-am spus: "Conchita nu mai pune în viața ei piciorul aici! Tu nu vezi că a stricat toată seara?" Pas de savoir faire
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
de obicei, eram trimis de tata cu boii la păscut. Aveam pe mine niște pantaloni mai vechi care, fără să-mi dau seama, probabil n-au rezistat rugilor de mure și altor arbuști spinoși prin care m-au băgat animalele naibii în căutare de ierburi. Cum aveam obligația să stau cu ei până se satură (adică până fac burtă), abia pe la amiază am putut să mă întorc. Ajuns cu boii pe ulița satului, în drum spre casă, mă aud strigat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
puțin s-o pună în piese. Chiar spune într-un interviu din 1966: Nu aveam nu am nimic de zis despre mine. N-aș ști ce. Mai ales că mă uit ades în oglindă la mine și-mi spun, " Cine naiba o mai fi și ăsta?" În 1999 (interviu în The Guardian) mărturisește: Am avut o familie foarte mare. Am fost copil unic, dar am avut puzderie de veri, unchi și mătuși. Eram evrei însă am avut o relație ciudată cu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Îmi dădusem seama foarte repede că știau absolut totul despre noi, căci îmi dădea detalii despre ce vorbisem, despre cei pe care-i întâlnisem. Repeta fraze pe care le spusesem și încercam să-mi amintesc unde, tot întrebându-mă cum naiba putea ști toate acestea. Abia apoi mi-am dat seama că avusesem un microfon în cameră! Și așa, putea să repete fraze în care criticasem regimul. Dar voia să mă facă să dau o declarație despre unde fusesem, ce vorbisem
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Tărâță Tras de zece pui de mâță. Unul lung și unul scurt Dă-mi colacul să mă duc. Dați-ne, boieri, dați-ne Câte-o părăluță Să ne facem câte-o băsmăluță; Dați-ne câte-un covrig Că ne ia naiba de frig; Că și tata când trăia Tare mult ne mai dădea. Doi boi, două vaci Scoate babă din colaci, Dacă nu scoți, babă, colacul Îți rup boii pargul! Doi re ură, Doi te fură, Doi cotrobăiesc prin șură. Iar
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Tărâță Tras de zece pui de mâță. Unul lung și unul scurt Dă-mi colacul să mă duc. Dați-ne, boieri, dați-ne Câte-o părăluță Să ne facem câte-o băsmăluță; Dați-ne câte-un covrig Că ne ia naiba de frig; Că și tata când trăia Tare mult ne mai dădea. Doi boi, două vaci Scoate babă din colaci, Dacă nu scoți, babă, colacul Îți rup boii pargul! Doi re ură, Doi te fură, Doi cotrobăiesc prin șură. Iar
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
oamenilor străzii, a nefericiților lumii acesteia. Acasă are un coleg de apartament serios, cu barbă, student la teologie, de care se cam jenează. Se ascunde de el, nu vrea să-l scandalizeze. Mai bine fraternizează cu cerșetorii: „Tu a cui naiba ești, se interesează milogul, încercând să-mi șteargă fața cu o cârpă ruptă din zdrențele lui, probabil. (...) - A lu’ nimeni. - Toți suntem așa băiete, zice ăla, zdrențărosul, cumva profund, suspinând.” Din compătimitul milogului (și aici existența lui e secundă, să
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
câți ar fi avut subtilitatea să înțeleagă că un nou orizont e de fapt un nou buzunar în care se intră și din care se iese în virtutea legilor mai înalte ale Firii? Complice, jocul metaforelor fură și el mintea al naibii... Acceptând condescendent limitele înțelegerii științifice ale epocii sale, Rică se hotărâ să-și mai amâne bunăvestirea de descobridor până după eventuala absolvire a școlii generale. Ceea ce, desigur, nu invalidă nicidecum intuițiile sale. Riguroase și sistematice, experimentele de alba-neagra făcute de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
concepuseră: o grație umilită se lamenta reținut în răcoarea adâncă a zidăriei. În pauza de prânz de după ședință, Ian își împărtăși nedumerirea lui Bart, care-l însoțea în restaurantul de la parterul clădirii: − Bizară povestea cu dispariția materialelor. Nu înțeleg cum naiba ar fi putut fi sustrase fără ca nomazii să prindă de veste, căci trebuie să fi fost depozitate chiar în vecinătatea taberei lor. O asemenea lovitură cere câteva curse cu camionul pe drumul ăla infernal, ce mi-a rămas întipărit în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ani, lucrează la magazinul "Sora", apoi la Societatea Franco-Română. "Lucram aici îmi povestește ea când, prin vara anului 1941, fratele meu mai mare, George, vine într-o zi și îmi spune: "Să știi că eu mă fac aviator!". "Ei, pe naiba, i-am, răspuns, cum asta?" "Încep cu planorismul" "Ce-i aia planorism? Știi ceva, hai că vin și eu cu tine". M-am lămurit când am mers cu el pe aerodromul "Romeo Popescu" din Giulești. Acolo se desfășurau cursurile Școlii
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
nici n-ar fi mințit-o prin omisiune pe Anna. Însă tânărul caporal, care își văzuse deja atâția tovarăși căzând pe câmpul de luptă, nu era sigur că avea să se întoarcă viu din expediția în Turcia. Prin urmare, la naiba cu morala și cu principiile! Între două bătălii, Basile îi scrie "nașei" sale scrisori care între timp s-au pierdut, dar despre care putem bănui că erau nespus de tandre, duioase, încărcate de speranță, de deznădejde, mereu mai arzătoare, înflăcărate
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mele sau în timpul descoperirilor de natura "Doamne! Ce vînătăi poți avea! Ce-i cu rana aia îngrozitoare pe picior?", iar eu îi explic toate cele, îi povestesc cum am sărit gardul unei proprietăți particulare ca să fac baie într-un lac naiba știe cum îi zice, dintre Roma și Firenze și mi-am sfîșiat piciorul în sîrma ghimpată ce înconjura proprietatea; apoi, un barcagiu de treabă mi-a împrumutat o barcă cu care am plecat în mijlocul lacului și din care am sărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
poate de inteligent, așa cum îl consideră pe bună dreptate Lăură. Decizia ei venise că o consecință firească a unei ipoteze care trebuia testată, ca o ușă întredeschisa lăsată pe parcursul scrierii viitoare a unor pagini... -La dracu cu inhibițiile prostești, la naiba cu prejudecățile obscure, la dracu cu angoasa existențiala și mai cu seamă la naiba cu imagini produse de imaginație care sunt total rupte de realitate. -A doua zi, Lăură și Imad se plimbau fericiți pe sub cedrii Libanului, el era fericit
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
o consecință firească a unei ipoteze care trebuia testată, ca o ușă întredeschisa lăsată pe parcursul scrierii viitoare a unor pagini... -La dracu cu inhibițiile prostești, la naiba cu prejudecățile obscure, la dracu cu angoasa existențiala și mai cu seamă la naiba cu imagini produse de imaginație care sunt total rupte de realitate. -A doua zi, Lăură și Imad se plimbau fericiți pe sub cedrii Libanului, el era fericit că vorbea iarăși românește, îi făcea o mare plăcere să-i arate ei frumusețea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]