5,149 matches
-
fost partidul conducător de stânga în A Treia Republică Franceză a suferit un rezultat catastrofal, și partidul de dreapta a fost distrus (din cauza sprijinului mareșalului Philippe Pétain). Ei au apărut ca fiind forțele trecutului, ca simboluri de capitulare a Germaniei naziste și a regimului care să prăbușit în 1940. Partidului Comunist Francez, care și-a dublat scorul în ultimele alegeri 1936, a ieșit în top, cu circa 26% din voturi și 159 de locuri. În timp ce PCF și SFIO au favorizat un
Alegeri legislative în Franța, 1945 () [Corola-website/Science/319661_a_320990]
-
de amplificare a neliniștii albilor. Un lucru important a fost faptul că Smuts a avut relații foarte bune de lucru cu Iosif Stalin pe parcursul Războiului al II-lea Mondial, când Africa de Sud și URSS au fost aliați în lupta împotriva Germaniei Naziste. Dupa ce Smuts a declarat că renunță la pălărie în fața lui Stalin, PN a prezentat această afirmație ca fiind o dovadă a înclinațiilor comuniste ale lui Smuts. Programul controversat al guvernului Smuts în ceea ce privea imigrația a dus la apariția
Alegeri legislative în Africa de Sud, 1948 () [Corola-website/Science/319664_a_320993]
-
patru copii: La izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial "ducele" și "ducesa de Guise" s-au întors pe domeniile lor marocane, însă "ducele" nu a suportat înfrângerea franceză din 1940 și a murit la puțin timp după începutul ocupației naziste. "Ducesa" a continuat cu acțiunile sale caritabile, vizitând regulat pe cei săraci și cu gestionarea în special a "Casei del Niño", un ajutor dedicat copiilor săraci, instituție fondată de ea. Prințesa Isabelle a murit la Larache, Maroc, la vârsta de
Prințesa Isabelle de Orléans (1878–1961) () [Corola-website/Science/319700_a_321029]
-
în orașul Kattowitz, la acel moment oraș al Imperiului German (acum Katowice, Polonia). Până în anul 1926, acesta lucrase că desenator la propria companie de publicitate. Acesta își inițiase proiectul cu păpuși ca mijloc de opoziție a fascismului impus de Partidul Nazist, declarând că el nu va iniția lucrări menite să ofere sprijin noului stat german. Fiind reprezentate de forme mutante și poziții neconvenționale, păpușile acestuia au fost direcționate direct spre cultul corpului perfect care era intensificat în Germania. Bellmer a fost
Hans Bellmer () [Corola-website/Science/319734_a_321063]
-
într-o serie de "tableaux vivants"(poze vii). Cartea nu i-a acordat credit, acesta lucrând izolat, iar fotografiile acestuia au rămas aproape necunoscute în Germania. Cu toate acestea, munca lui Hans a fost declarată ca fiind "degenerata" de către Partidul Nazist, si a fost forțat să părăsească Germania și să se stabilească în Franța în anul 1938. Muncă acestuia a fost bine venită în arta pariziana, în special de către suprarealiști, în frunte cu André Breton, datorită referințelor la adresa frumuseții feminine și
Hans Bellmer () [Corola-website/Science/319734_a_321063]
-
(în germană: bondarul) a fost un obuzier autopropulsat folosit de către Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, începând cu a doua jumătate a anului 1942 până la sfârșitul războiului. Bazat pe șasiul "Geschützwagen III/IV" și echipat cu un obuzier de calibrul 150 mm, era denumit oficial în inventarul armatei "Panzerfeldhaubitze
Hummel () [Corola-website/Science/319739_a_321068]
-
este numele folosit pentru a denumi un tun de asalt greu folosit de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Construit pe șasiul tancului Panzer VI Tiger I și echipat cu un lansator naval de rachete calibrul 38 cm, scopul principal al acestui vehicul de luptă era să asigure sprijin infanteriei în luptele
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
Panzerkampfwagen III (abreviat PzKpfw III), cunoscut ca "" a fost un tanc dezvoltat de Germania nazistă și utilizat pe scară mare în al Doilea Război Mondial. A fost proiectat inițial pentru luptele dintre tancuri și a fost folosit alături de Panzer IV (proiectat pentru a sprijini infanteria). Cu toate acestea, când germanii au întâlnit pe front tancurile
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
parte a diviziilor blindate Panzer. Câteva sute de modele de la Ausf. A până la Ausf. F erau atunci în dotarea armatei germane, majoritatea echipate cu tunul de calibru 3,7 cm. Aceste tancuri erau cele mai bune tancuri medii ale Germaniei naziste. La începutul Operațiunii Barbarossa, Panzer III era cel mai numeros tanc german mediu și cel mai important din armata germană, totodată. Majoritatea acestor tancuri erau echipate cu tunul de 5 cm KwK L/42. Inițial, Panzer III, un model destinat
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
(abreviat "StuG III") a fost un tun autopropulsat utilizat de armata germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Construit pe sașiul țancului mediu Panzer III, StuG III a fost vehiculul blindat cu cea mai mare producție din Germania nazistă. Deosebirea dintre Panzer III și StuG III este ca, primul era un tanc cu turela, în timp ce StuG III era un tun de asalt, cu un câmp de tragere orizontal limitat la 25°. Deși a fost proiectat inițial că tun de
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
Panzerkampfwagen Tiger Ausf. B Sd.Kfz. 182, a fost un tanc greu de luptă fabricat de Germania nazistă și folosit în Al Doilea Război Mondial de la începutul anului 1944 până la sfârșitul războiului în Europa (1945). Cunoscut și sub numele de Tiger Ausf.B , Königstiger (în armata germană), King Tiger și Royal Tiger în armata Aliată. combina blindajul gros
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
trecut de faza de propunere sau nu au intrat în producție înainte de sfârșitul războiului. Înafară de studii, antrenament, și cinci tancuri atașate diviziei Panzer Lehr, Tiger II era disponibil doar batalioanelor de tancuri grele ("schwere Panzer Abteilung") ale armatei Germaniei nazistă , ori "Waffen-SS". Un batalion standard ("Abteilung") e compus din 45 de tancuri: Unități care au folosit tancurile Tiger II: Au fost două probleme mecanice majore care afectau eficiența tancului Tiger II, scurgeri la sigilii și garnituri.Motorul,transmisia și cutia
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
(în traducere din germană: "platforma de lansare 40") a fost un lansator de rachete multiple folosit de către Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La baza acestui vehicul stătea un semișenilat precum SdKfz 251 sau șenileta Renault UE pe care era montat un lansator de rachete. Avantajul acestei artilerii reactive era o mobilitate și o protecție sporită
Wurfrahmen 40 () [Corola-website/Science/319775_a_321104]
-
("Sd.Kfz. 138/2"), cunoscut după război și sub numele de Hetzer (în traducere din germană: "hăituitor") a fost un vânător de tancuri ușor folosit de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Bazat pe șasiul tancului Panzer 38(t), Hetzer s-a dovedit a fi un model de succes, fiind folosit și după război într-o variantă îmbunătățită până la începutul anilor 1970. Inițial, nu s-
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
echipaj. Când toate obloanele erau închise, echipajul nu putea în practică să vadă nimic în partea dreaptă. Tunul de 7,5 cm avea cel mai mic unghi de foc în plan orizontal dintre toți vânătorii de tancuri construiți de Germania nazistă. Din acest motiv, vehicului trebuia rotit cu totul pentru a ținti blindatele mai rapide. Deși Hetzer trebuia să atingă o viteză maximă de 60 km/h pentru a compensa blindajul mai subțire, modelul de producție nu atingea decât aproximativ 40
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
bucurat de o autonomie politică și culturală redusă. La sfârșitul deceniului al patrulea s-au produs o serie de modificări minore ale granițelor RSS Ucraineană. Statutul politic al Ucrainei a rămas neschimbat până la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov dintre URSS și Germania Nazistă din august 1939. Prin semnarea acestui pact, Uniunea Sovietică a ocupat Volînia și Galiția și le-a trecut în administrația RSS Ucrainene. În iunie 1941, Germania și aliații săi din Puterile Axei au invadat Uniunea Sovietică în cadrul Operațiunii Barbarossa și
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
fiziologul britanic John Newport Langley în Cambridge. După trei ani s-a reîntors în Germania unde devine asistentul profesorului Wilhelm Trendelenburg de la Universitatea Friedrich-Wilhelm din Berlin. În anul 1933, ca urmare a legii elaborate la 7 aprilie 1933 de partidul nazist, a fost nevoit să înceteze activitatea, ca evreu. O bursă primită de la fundația Rockefeller i-a permis însă să-și continue activitatea la National Institute for Medical Research din Melbourne. După emigrarea în Australia s-a reîntors în Anglia. După
Wilhelm Siegmund Feldberg () [Corola-website/Science/319808_a_321137]
-
monahii și creștinii credincioși în general au fost supuși la numeroase persecuții, mulți fiind uciși în valurile succesive de epurări din următoarele zeci de ani. Când Stalin, pentru a obține susținerea acesteia în lupta împotriva invaziei Uniunii Sovietice de către trupele naziste în 1941, a recunoscut Biserica Ortodoxă, Biserica Rusiei a recunoscut în 1943 autocefalia Bisericii Georgiei. În 1989, aceasta a fost recunoscută și de către Patriarhia Ecumenică. Astfel a fost recunoscută "de jure" o autocefalie care "de facto" s-a exercitat începând
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]
-
născut în Belarus la 15 August, 1929. Strămoșii săi se trag din Lituania, Ucraina și Polonia. A fost predestinat să practice medicină, la fel ca și tatăl său, dar soarta lui a fost deviată de venirea războiului. A supraviețuit ocupația Nazistă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost arestat de naziști și a fost rănit grav la frunte dar a scăpat și s-a refugiat în munți la partizani. Acolo și-a descoperit Petr Shelokhonov talentul de actor
Piotr Șelohonov () [Corola-website/Science/319036_a_320365]
-
est un cartier al Cracoviei, în apropierea căruia a fost stabilit " Kraków-", un lagăr de muncă forțată în Polonia ("Zwangsarbeitslager Plaszow des SS - und Polizeiführers im Distrikt Krakau"), transformat apoi în lagăr de concentrare nazist ("Konzentrationslager Plaszow bei Krakau"), în 1944, dată la care a atins extinderea sa maximă. Lagărul a fost creat pentru a extermina populația evreiască din ghetou Cracovia. "Płaszów" este situat în al treisprezecelea sector administrativ al Cracoviei. Primele mențiuni privitoare la
Płaszów () [Corola-website/Science/319054_a_320383]
-
integrat în orașul Cracovia. Unul dintre cele mai importante vestigii din acest cartier este le Movila de la Krakus, ale cărei origini sunt probabil celtice de prin anul 500 î. I.-Cr. Chiar alături de movilă se poate vedea lagărul de concentrare nazist. Lagărul de muncă a fost creat în decembrie 1942, la periferia de sud a orașului Cracovia, din Polonia, pe amplasamentul a două vechi cimitire evreiești. Comandantul lagărului era Hauptsturmführer SS Amon Göth. La 13 și 14 martie 1943, "Amon Göth
Płaszów () [Corola-website/Science/319054_a_320383]
-
Tratatul de pace de la Neuilly sur Seine, s-a restabilit frontiera româno-bulgară hotărâtă în Tratatul de pace de la București din 10 august 1913 (Cadrilaterul, precum și părți din Dobrogea de Nord au reintrat în componența României). În calitate de stat aliat cu Germania nazistă, Bulgaria a făcut presiuni pentru începerea de negocieri cu România în scopul rectificării frontierelor. În septembrie 1940, prin Tratatul de la Craiova, România a cedat Bulgariei Cadrilaterul. Frontiera se află în majoritate de-a lungul fluviului Dunărea, din dreptul orașului Bregovo
Frontiera între Bulgaria și România () [Corola-website/Science/319128_a_320457]
-
precum și cu frontiera între România și Ucraina. Prin Al Doilea Arbitraj ("Dictatul") Dictatul de la Viena din 30 august 1940, România a fost silită să cedeze aproape jumătate (43.492 km²) din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei horthyste (stat aliat cu Germania nazistă). După răsturnarea guvernului Antonescu, la 23 august 1944, și întoarcerea armelor contra Germaniei naziste, Armata Română a participat, în toamna anului 1944, alături de trupele sovietice, la luptele pentru eliberarea Transilvaniei de Nord. Uniunea Sovietică a acceptat ca Transilvania de Nord
Frontiera între România și Ungaria () [Corola-website/Science/319135_a_320464]
-
Viena din 30 august 1940, România a fost silită să cedeze aproape jumătate (43.492 km²) din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei horthyste (stat aliat cu Germania nazistă). După răsturnarea guvernului Antonescu, la 23 august 1944, și întoarcerea armelor contra Germaniei naziste, Armata Română a participat, în toamna anului 1944, alături de trupele sovietice, la luptele pentru eliberarea Transilvaniei de Nord. Uniunea Sovietică a acceptat ca Transilvania de Nord să revină României, cu condiția instaurării la București a unui guvern procomunist. Administrația civilă
Frontiera între România și Ungaria () [Corola-website/Science/319135_a_320464]
-
în mare măsură la realizarea unor secvențe de efect. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Evocare romanțată a itinerarului tezaurului polon trecut pe teritoriul României, împotriva voinței serviciilor secrete ale Germaniei naziste. Personajele principale sunt introduse, în scenă, pe rând, o dată cu biografiile lor: maiorul Bobruk, care supraveghează convoiul, însărcinatul cu afaceri polon, directorul băncii, secretara, ca și șoferul, agent nazist infiltrat în convoi. Din iureșul spectaculoaselor promisiuni filmul „deraiază” în mlaștina tratativelor
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]