5,491 matches
-
aparent, m-ai pierdut cu desăvârșire. Dar dacă aș ști că, în ciuda tuturor acestor lucruri, duci o existență moderat satisfăcută sau rațional suportabilă, nu m-aș amesteca, te-aș urmări de la distanță și m-aș retrage. Dar știindu-te foarte nefericită, nu pot și nu vreau să trec pe lângă tine. Cum aș putea, iubindu-te așa cum te iubesc, să te las să continui să suferi? Hartley, trebuie să vii și vei veni la mine, în locul în care ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Eram funcționară la biroul de raționalizare. Mă simțeam foarte singură. Se simțea singură. Așadar, pe când eu mă zbenguiam cu Clement și băteam țara-n lung și-n lat într-un autobuz ca să transmit teatrul la cei de pe front, Hartley era nefericită și singură. Dumnezeule, fusesem și prin Leicester. Oh, Doamne! Dar ascultă-mă, în legătură cu Titus, înțelegi... până la urmă am făcut-o, în ultimul moment l-am convins pe Ben să adoptăm un copil. El nu voia cu nici un chip, dar a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o vizită, să-i anunți că ești aici? — Nu. — Nu crezi c-ar trebui? Firește, înțeleg că s-ar putea să n-o dorești. Eu unul am avut relații foarte fericite cu părinții mei, dar... — Ale mele au fost foarte nefericite. Băutura îi dezlegase limba. Gândurile mele se urziseră cu repeziciune. Un plan, planul, se înfiripase. — Cu ambii părinți? — Da. Mă rog, nu atât din vina ei. El era pornit împotriva mea. Și ea ținea cu el. Presupun că era nevoită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plan, planul, se înfiripase. — Cu ambii părinți? — Da. Mă rog, nu atât din vina ei. El era pornit împotriva mea. Și ea ținea cu el. Presupun că era nevoită s-o facă. — Era speriată. — Mă rog, era o ambianță foarte nefericită. El îi interzicea să-mi vorbească. Și ea se simțea întotdeauna obligată să-i spună minciuni, minciuni neînsemnate, doar ca să-și facă viața mai ușoară. Și detestam lucrul ăsta. — Nu trebuie s-o condamni. Era un punct important. Bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a întins imediat, îmbrăcată în rochie, și și-a tras pătura peste cap, de parcă ar fi fost un cadavru care se acoperă singur. Și păru într-adevăr să fi adormit pe loc: rapida alunecare în uitare a unei persoane cronic nefericite. M-am retras și am părăsit-o. Am închis ușa și am încuiat-o fără zgomot pe dinafară. Mă obseda încă imaginea de coșmar a unei femei deznădăjduite alergând să se arunce în mare. Am intrat în camera mea, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nefericit? Se uita acum la mine cu o privire aproape vicleană, de parcă era gata să producă o peremptorie probă negativă, la orice i-aș fi răspuns eu. — Hartley, iubito, te-ai împotmolit în mâl. Ai recunoscut tu singură că ești nefericită, și chiar adineaori ai vorbit de suferința acestei nefericiri. — Suferința e altceva, în orice căsnicie există suferință, viața însăși e suferință... dar poate că pentru tine... toate au trecut pe lângă tine, fără să te atingă. — Poate că da, slavă Domnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe locul unde se petrec realitățile. — Mă rog, și care e argumentul tău? — Faptul că o iubesc. Că ea mă iubește. Așa afirmă. Și dragostea nu se bazează pe „dovezi“ și pe „inducții“. Dragostea cunoaște. A avut o viață foarte nefericită, nu am de gând s-o las să se reîntoarcă la despotul acela care, pe viitor, va fi și mai crud cu ea. Va fi și mai rău. O.K. Eu sunt vinovat, dar faptele sunt fapte. Iar în ce privește cruzimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-l îndrăgesc pe Titus, îmi voi face din el o ocupație și o preocupare; numai că, în prezent, amândoi evitam să ni se întâlnească privirile. Plutea, asupra noastră, un soi de jenă. El se simțea rușinat de părinții lui, de nefericita lui mamă bătrâncioasă, de tatăl lui obtuz și bădăran. Eu mă simțeam rușinat că nu izbutisem să o rețin pe Hartley, să fusesem forțat să o las să se întoarcă, ba chiar să o duc eu însumi înapoi în iadul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cerut... mi-ai cerut ceva... ai uitat? — Uit atâtea lucruri. Am uitat și că parbrizul fusese spart. — Ce? — N-are importanță. Ascultă. Ascultă, Lizzie. Ascultă... — Ascult. — Lizzie, nu poate fi cum vrei tu, sunt angajat față de femeia aceea atât de nefericit\. Va veni înapoi la mine. Ți-a povestit Gilbert? — Gilbert mi-a scris ceva. Povestește-mi tu. — Nu mai țin minte ce știi. — Rosina spunea că ai de gând să te însori cu o femeie cu barbă, și tu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mine ca printr-o plasă de amărăciune, remușcări dureroase și hotărâri dictate de ură. Gilbert a trebuit să se întoarcă la Londra, să joace într-o piesă la televiziune. Lizzie a rămas, și începusem să mă obișnuiesc cu fața ei nefericită, congestionată de plâng. Peregrine a rămas și el, dar ursuz, aproape mânios; îmbrăcat în pantaloni de tweed, cămașă și bretele, făcea în fiecare zi câte o plimbare în direcția fermei Amorne, și se întorcea înfierbântat și irascibil. Arăta, cert, distrus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am participat și eu. — Ai venit și tu o dată. Cred că-mi aduc aminte de prilejul acela... — Lizzie și-a amintit de mine numai pentru faptul că sunt vărul tău. Mai târziu, după ce ai părăsit-o și se simțea extrem de nefericită, mi-a telefonat ca să mă întrebe dacă-ți cunosc adresa din Japonia - asta s-a întâmplat pe când lucrai la Tokyo. — Voiam să-ți scriu, interveni Lizzie cu o voce gâtuită, simțeam că trebuie să-ți scriu. A fost ideea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
franc și binevoitor, ca niciodată în trecut. Venise la mine, nu îndemnat de fireasca dorință de a ne împăca, ci pentru a se descotorosi de o ultimă preocupare iritantă. Sentimentul de îngrijorare sau de vinovăție pe care i-l pricinuia nefericitul său văr adumbrea condițiile desăvârșitei despărțiri de cele lumești, pe care o premeditase, probabil, de multă vreme încoace. Mă întrebam cum s-o fi petrecut asemenea rupere? O fi avut acea viziune a “întregii realități“ de care spusese el că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a pălmuit... Așa, din senin. Prin urmare, reeducarea mea nu-i atât de spectaculoasă ca a altora. Ce v-a rămas cel mai puternic în minte din reeducare? Nu știu ce să spun despre asta... A fost una din întâmplările cele mai nefericite din cei 7 ani și jumătate de închisoare pe care am făcut-o, pentru că eu, după 6 ani de la eliberare, am fost din nou arestat și condamnat la 20 de ani închisoare... Cum v-ați descurcat după eliberare? M-am
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
al doilea fecior al fostului domn, iar mama era o descendentă a familiei Rosetti-Rosnovanu. Frații Luciei, Grigore și Jean, erau ofițeri. Între Lucie Ghica și maiorul Nicolae Vlădoianu, ofițer în garda regelui, se naște o poveste secretă de iubire. Poveste nefericită, căci maiorul era deja însurat cu Iza, fiica principelui Dimitrie Ghica, președinte al Senatului. Regele află de acestă poveste în momentul în care, Lucie rămânând însărcinată, ea nu mai poate fi ascunsă. Reacția lui Carol I a fost energică, brutală
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
minunat. Seara scris lui Leopold. Văcărescu și Slăniceanu au ajuns în Berlin. Sâmbătă, 14/26 februarie -9°R. Chiciură și ceață. Dimineața Boerescu la mine; trebuie să răspundă notei privind chestiunea Dunării, Brătianu însă nu e de acord. Hoyos aici, nefericit. Vești din Grecia, cum că nici pe departe nu sunt pregătiți ca să poată ataca. După-amiaza la Healy, câteva audiențe. Ora 5 prefectul Poliției la mine. Brătianu la țară, camera nu votează deloc. Domnii mei au fost primiți la Berlin de
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
lucrat la manevre cu Slăniceanu, până la ora 11. Marți, 14/26 septembrie Ploaie torențială, vreme complet întunecată. Înainte de amiază acasă, scris. Ora 12½ venit Rosetti, rămâne la dejun. După-amiază maiorul Magheru, care a fost mutat la artilerie și e foarte nefericit din această cauză. Colonelul Fălcoianu la mine, discutat totul despre trenurile militare, pe 19 septembrie va fi concentrarea pentru manevre. Slăniceanu trebuie să se întoarcă la București. A revenit Becker, care a fost plecat patru zile la București. Rămas toată
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
10½. Frig și foarte vântos. Candiano de serviciu. Joi, 13/25 ianuarie Furtună, vânt rece din nord-est, complet uscat. Ora 10½ Brătianu la mine, este foarte mulțumit de călătoria lui Sturdza. Revizuirea merge încet înainte. Ionescu a ținut un discurs nefericit. Lecca va fi înlocuit odată cu noua lege a pensiilor. Foarte frig în toate încăperile. După-amiaza singur. Cu Elisabeta. Seara scris. Furtuna încetează. Nunta de argint a prințului de coroană, paradă în Berlin. Vineri, 14/26 ianuarie Furtună puternică toată noaptea
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
la Predeal, prin Sinaia. La podul de la Bobulin coborât și traversat pe jos. Prahova enormă, vuiește și face spumă în defileu. Cascade în toate văile. Ora 12½ Sinaia, ora 1 Predeal. Dejunat în vagon. Despărțire dureroasă, Carlo a fost complet nefericit și a plâns. Copiii sunt mâine în Viena, unde vor rămâne peste noapte. Ora 2½ în Sinaia, pe jos la castel, unde lucrările înaintează. Băile au fost deja evacuate. Pe jos, pe la mănăstire, spre gară. Ora 4 plecarea, ora 7
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
venit. După-amiaza promenadă între orele 2½ și 4, vânt, ceva zăpadă. Orele 5-7 Kalinderu. Seara șah cu Elisabeta. -5°R, furtună puternică. Sâmbătă, 6 februarie/25 ianuarie Zăpadă viscolită, vânt. Ora 10½ Pherekyde. Medjid-Pașa a vrut să țină un discurs nefericit la deschiderea conferinței de pace, ministrul Pherekyde l-a amânat. După-amiază pozat pentru Georgescu. Văzut pe doamna Slăniceanu. Seara piquet cu Elisabeta. Citit până la ora 11. Ploaie. Duminică, 7 februarie/26 ianuarie Ploios. Ora 10 la capela episcopală, la arhiepiscop
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
atrăgător, prin aprobarea celor din jur să continue să aibă o vorbire și o comportare infantilă până ce acestea se transformă în obișnuințe. În alt caz un copil retras și timid, cu caracterul zdrobit de părinți tiranici sau de altă întâmplare nefericită, poate folosi un tip de vorbire caracterizat printr-o pronunțare ștearsă care de abia se aude, de-abia se înțelege; mai târziu, devenind tot mai jenat și tăcut, având conștiința defectului său de vorbire, își creează o și mai mare
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
rezultă o sporită dificultate de a vorbi. Dacă se caută cauzele unei deficiențe de vorbire la un copil, adeseori se descoperă condițiile care au dus la lipsa de adaptare socială; lipsa dragostei unui părinte pentru copil, dragostea exagerată, un cămin nefericit sau distrus sunt elemente care influențează profund și permanent personalitatea copilului. Diagnosticul complex si valoarea lui în determinarea diferitelor categorii de handicapați Etapa actuală de dezvoltare a învățământului este marcată de eforturi sistematice, spre a mări eficiența procesului instructiv educativ
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
potențialului și structura sintactică a contextului în care se cuprinde, potențialul dezvoltă sens de: • condițional; ca predicat al unei circumstanțiale condiționale. Poate fi în relație cu un alt potențial: „Ce-ar fi mâine dacă ne-am declara toți slabi și nefericiți?” (Cezar Petrescu) • sau cu un prezent indicativ (cazuri rare): „Înțelegi tu că, dacă ar începe ploile, îi putrezește grâul pe câmp.” (D. Zamfirescu) Valoarea de condițional caracterizează exclusiv prezentul potențialului. Irealultc "Irealul" Acțiunea s-ar fi putut desfășura dar nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
omului întru devenirea în umanitate înseamnă muncă. Muncă intelectuală, muncă fizică, muncă de toate tipurile, dar fără muncă nu e posibil, oricum. Dumneavoastră ce țintă ați avut? Vă întreb aceasta întrucât ați pornit de la gazetărie și doar în urma unei întâmplări nefericite pașii v-au fost călăuziți spre cercetare... Ca să răspund la întrebarea aceasta, v-aș spune ceva. Eu sunt născut lângă satul lui Eminescu, la Urzenii Botoșanilor, și când eram copil mergeam cu tata la târg, cum se spunea, satul nostru
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
vreme să șoptească fetei ceea ce doream. - Iată ce se cheamă operă de binefacere. Acea stă domn iță Ruxanda, prințule, este desigur aceea despre care am auzit în Franța și în Polonia. A fost fiică a Voievodului Vasile Lupu și soață nefericită a lui Timuș Hmelnițki, hatmanul căzăcesc. Am admirat la Cracovia, un portret al ei din tinereță și îți mărturisesc că am avut obscure păreri de rău... - într-adevăr - răspunse Ruset - a fost minune a lui Dumnezeu și acum e o
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
vinului, de o vervă debordantă, în „Radicale” - 1891”, la Tipografia Națională din Iași. Când în fire mut e totul Când în fire mut e totul, Când e totul gânditor Și s-aude numai ritmul Șoaptei blânde de izvor, Bea... curând nefericite, Cum e voia Domnului, Vei muri - doar veșnicia Nu e dată nimănui. Și-n sicriu apoi te-or pune, Părăsit, uitat de toți Unde setea ucigașă A o stinge n-ai să poți. Și Cotnar, trei picuri numai, O, ce
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]