5,657 matches
-
puțin decent, substanța ei zilnică, materia ei vitală. Ești ocupat și obosit. Abia dacă poți savura mici episoade de refacere, în weekend sau în concediu. În rest, n-ai nici o poftă de metafizică. Speri doar să nu te lovească vreo nenorocire. Tipul B: Consumul. Viața ți-e dată ca să te simți bine, să te bucuri, să te distrezi. Pentru asta îți trebuie, în mod normal, mijloace, drept care e inevitabil să te ocupi nițeluș și de câștig. Lucrezi atât cât să-ți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ascunse multă vreme și au ajuns să fie cunoscute pe diferite căi și în provincie. În noile condiții, stările privilegiate reunite în capitala Bucovinei, în frunte cu episcopul ortodox de Rădăuți, Dosoftei Herescul, în numele întregii populații a țării, îngrijorate de nenorocirea ce se prefigura prin dezmembrarea țării, l-au delegat pe tânărul boier Vasile Balș, ca deputat ales de ei, să prezinte împăratului doleanțele lor în legătură cu aceste planuri 118. Prin această alegere, Balș devenea primul și cel mai important reprezentant politic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și prin numirea petiționarului în Consiliul Gubernial"86. Numai peste câteva zile, pe 22 februarie 1791, boierul bucovinean revenea înaintea împăratului cu un alt memoriu în 15 puncte, în care, după ce sublinia că referentul curții, contele Odonel, a fost cauza nenorocirilor sale, încheia cerând milă împărătească și repararea nedreptăților făcute 87. Totodată, căutând obținerea sprijinului unor persoane influente pentru satisfacerea revendicărilor sale, Balș și-a pledat cauza pe lângă o serie de oameni de cultură, precum profesorii Universității din Viena, Sonnenfels sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Până și virtuțile cele mai firești par a deveni atât de rare. Pe acest fond al însușirilor umane, i-a fost dat să trăiască o catastrofă a existenței și a destinului, care cu greu își poate găsi echivalentul în anuarele nenorocirilor. A supraviețuit acestei catastrofe pentru a cunoaște răul extrem și a-și blestema ființa. Aceasta era situația sa de atunci, tristă și fără seamăn. Binevoiți, Maiestatea Voastră, învăluit în filantropia și simțul dreptății ce vă caracterizează, să ascultați acum totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de dreptate și cu lacrimi de nefericire, petiționarul s-a apropiat de tronul binefăcător, iar prin intermediul memoriului din 24 februarie anul curent a explicat raporturile dintre chestiunea în cauză și domnul referent și că același domn referent a fost sursa nenorocirii sale; totodată, a pus în lumină contrastul, din păcate reprimat, dintre realitate și sufragiu și a cerut, în genunchi, ca însăși Maiestatea Voastră să binevoiască să decidă în această chestiune sau să dispună printr-un alt referent refacerea contractului. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
că acum, când țările Moldova și Valahia mai mult ca sigur că sunt redate turcilor, el nu se mai poate întoarce, după ce a rămas deja fără țară, fără avere, fără prieteni, fără adăpost, fără drepturi și fără milă, pradă tuturor nenorocirilor: a. În schimbul patriei cu adevărat pierdute, al prietenilor, al avantajelor, care în acele țări sunt strâns legate de rang; în schimbul anilor celor mai înfloritori sacrificați în numele Înaltului serviciu; în schimbul nedreptății, al suferinței, al destinului vitreg și al averii pierdute în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
lâna și cereale, care storcea lumea satelor și totuși datorită tenacității țăranului bucovinean, satele au început să renască și prin 1948 au reușit să se așeze în vechea matcă. Liniștea a durat foarte puțin, pentruca în anul 1949, vine altă nenorocire, cănd fruntașii satelor sunt luați noaptea și duși la canal sau în Bărăgan pentru refuzul lor de a duce cerealele la aria comună de unde se luau mai întâi cotele obligatorii. Refuzul țăranului bucovinean de a lucra pământul la grămadă sub
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
mai vedem un răsărit de soare, să-i pomenim cum se cuvine, inchinandule un gând pios și o cucernica aducere aminte. Această a fost istoria foarte zbucimata a acestei generații care a cunoscut vicisitudinile războiului, reforma învățământului, modificarea regimului politic, nenorocirile perioadei comuniste de atunci, si cu toate acestea am ramas solidari până când tâmplele ni s-au albit și am trecut de mult pragul celor 70 de primăveri rămase în colbul anilor dintre conflagrații. Acum când rândurile se răresc în fiecare
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
Îmi repar greșeala, fugind la cârciumă, sperând că și cârciumarul a luat aminte, dar cu convingerea că va curge multă vodcă până atunci... Parcă era vorba de țoi. „Sâmbătă cu prieteni“, 24 mai 2003, ora 17,47 81. Aparențe O nenorocire nu vine niciodată singură. Nimic mai adevărat, mai ales că și Natura ne oferă exemple. Precum, spre nenorocirea copacului, cariul numit tipograf tocmai pentru că galeriile lui au un desen nefericit de regulat, se asociază cu o ciupercă pe care o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
curge multă vodcă până atunci... Parcă era vorba de țoi. „Sâmbătă cu prieteni“, 24 mai 2003, ora 17,47 81. Aparențe O nenorocire nu vine niciodată singură. Nimic mai adevărat, mai ales că și Natura ne oferă exemple. Precum, spre nenorocirea copacului, cariul numit tipograf tocmai pentru că galeriile lui au un desen nefericit de regulat, se asociază cu o ciupercă pe care o răspândește În galerii; iar asociatul Îi desăvârșește „opera“, căci ciupercile se numără printre puținele posesoare ale enzimei celulaza
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
casă: un brad ori un molid, care i mai verde și mai bogat. - Ești de-a dreptul imposibil. Toată vremea tuni și fulgeri Împotriva agresorilor Naturii, iar acum te pui În rând cu ei. Mai mult, vrei să-ți aduci nenorocirea În casă, mai precis În laborator. - De ce nenorocirea? Ambii sunt, prin geometrica lor coroană, cu multele etaje, chiar etaje, de ramuri Înserate grațios pe acel trunchi zvelt și drept, perfecțiunea Întruchipată. - Uite Cristi ce știu de la verișoara mea sălbăticuță, Felis
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai verde și mai bogat. - Ești de-a dreptul imposibil. Toată vremea tuni și fulgeri Împotriva agresorilor Naturii, iar acum te pui În rând cu ei. Mai mult, vrei să-ți aduci nenorocirea În casă, mai precis În laborator. - De ce nenorocirea? Ambii sunt, prin geometrica lor coroană, cu multele etaje, chiar etaje, de ramuri Înserate grațios pe acel trunchi zvelt și drept, perfecțiunea Întruchipată. - Uite Cristi ce știu de la verișoara mea sălbăticuță, Felis silvestris, și ea ca și mine, posesoarea unui
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pradă se învârteau tot mai amenințători deasupra României și astfel se adevereau cuvintele marelui savant Nicolae Iorga și chemarea lui adresată poporului român cu ceva vreme în urmă: „Ferește-te popor al meu, că mari primejdii ți se pregătesc.” Marea nenorocire, abătută de Rusia sovietică asupra României, a dus la schimbarea orientării întregii politici externe românești. Prin noua orientare a politicii sale, statul român urmărea să mai salveze ceea ce se mai putea salva din trupul României Mari. Pentru consolidarea acțiunilor guvernului
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
aflau numai dușmani în jurul Țării, regele Carol al II-lea, neputincios în fața dezastrului, îl cheamă la conducerea Țării pe cel mai cinstit și mai cutezător om, care fusese exilat la Mănăstirea Bistrița, pentru că avusese curajul să-i reproșeze starea de nenorocire în care fusese adusă România. Regele făcea apel la singurul om capabil să și asume marea și greaua răspundere de-a opri Țara de pe panta haosului pe care se prăbușea, cerându-i să pună ordine la hotare și în interior
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
chiar dacă în pământul acesta pentru care a trăit, a luptat și s-a jertfit, nu și-a aflat locul pentru odihna cea veșnică, în fața căruia, noi românii să îngenunchem cu smerenie. După reocuparea Basarabiei, fiara bolșevică a dezlănțuit teroare și nenorocirile asupra românilor basarabeni, au început deportările către gulagurile siberiene, în care mii de oameni și-au pierdut viața, membrii familiilor au fost despărțiți unii de alții, așa încât să li să piardă urma, în locul lor fiind aduse și colonizate cele mai
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
crimele acestea nu mai sunt pe lume ca să-și poată primi pedeapsa binemeritată. Românii de astăzi, atât cei din Basarabia cât și cei din România și mai cu seamă cei care vor urma după noi, nu trebuie să uite niciodată nenorocirile și suferințele prin care a trecut poporul român de la Nistru, pân’ la Tisa. Vremea a trecut nepăsătoare peste atâtea neîmpliniri și răni nevindecate încă. După căderea comunismului, în decembrie 1989, alți guvernanți s-au cocoțat la conducerea României, tot atât de nevrednici
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
fie Țara Românilor, având coloană vertebrală Carpații, cu văi și coline de la Nistru până la Tisa și de aici până la Dunăre și Marea cea Mare și Neagră. Prin datul sorții, Basarabia rar a avut parte de liniște și pace, căci toate nenorocirile, care de veacuri au venit și mai vin și astăzi asupra ei, de peste Nistru s-au năpustit asupra acestei provincii românești. Neamuri fără de lege și fără Dumnezeu, străine de civilizația noastră străbună și de cea europeană în general, au atentat
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
al neamului pe care și-o asumase și pentru care fusese născut. Dar vârsta înaintată, anii grei plini de sacrificii și suferințe pe care-i trăise, au făcut ca puterile sale fizice să i se epuizeze, iar el să obosească. Nenorocirea a făcut ca întruna din multele sale călătorii, pe când se întorcea de la București, să fie prins pe crestele Carpaților de un viscol puternic, din care cauză Badea Cârțan înghețat de frig, cu desagii de cărți de care nu se îndura
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
L-am crescut singur și l-am îndrăgit cu patimă. Dar după răzmerița din Cârțișoara, musai să plec din Transilvania. Am trecut munții în Moldova, să aflu altă viață. Am stat la o stână. Câtăva vreme m-a uitat făcătura nenorocirilor. Ci într-o zi trecând spre munte cu turma, văzut-am un poteraș ticălos, batjocuirind o muiere tânără. Doi pumni în fălci, i-am smuls flinta, i-am rupt-o în genunchi și i-am aruncat-o în cap. Musai
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
văzut-am un poteraș ticălos, batjocuirind o muiere tânără. Doi pumni în fălci, i-am smuls flinta, i-am rupt-o în genunchi și i-am aruncat-o în cap. Musai ca să-mi sting mânia. Așa am deschis iar vrana nenorocirilor. Fugind de răul poterilor mi-a ieșit în cale buluc de turci ; mi-au luat pe Nicola, singura-mi mângâiere. Și turma mi-au furat-o. Ai... ai... că multe-aș avea de spus !.. Un alt ortac din viitoarea ceată
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
tânărului ce și-a ridicat iubita sluțită de cea mai nedreaptă ordine, n-a fost cu nimic mai prejos de suferința fizică și morală a acesteia. Nunta lor a fost un eveniment trist, umbrit de dezastrul ce-i lovise. Spectrul nenorocirii va pluti asupra lor în toate zilele pe care le vor mai avea de trăit, împreună sau despărțiți, de acuma încolo. Remus nu va mai avea liniște până ce nu va răzbuna într-un fel soarta nemiloasă ce s-a abătut
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
să nu-i înstrăineze 91. Banii îi va aduce, probabil, după dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare din lași, deci după 5 iunie 1883. La 8 ianuarie 1884, îl părăsește tatăl, în vârstă de 72 de ani. Apoi, vine altă nenorocire: pe data de 7 martie 1884, Nicu se împușcă. Cu 11 ani în urmă o făcuse și Iorgu, tot la Ipotești. Moartea lui fusese tăinuită de familie, dar Mihai o știa, desigur. Unde mai încăpea atâta suferință? Universul real al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Prut, dar mai ales dincolo, unde i se contestă până și numele. Formulările sale aforistice sunt întrutotul memorabile: Două lucruri am întâlnit pe lumea asta zidite cu adevărat până la capăt: Biblia și Limba Română". Sau: " Aș putea să îndur toate nenorocirile revărsate asupra țării mele, afară de una singură: asuprirea limbii strămoșești (...) Toate zilele mele izvorăsc și se înalță din adâncul și din puterea Limbii Române..." Ultima oară m-am întâlnit cu Grigore în decembrie 2008, când din nou Iașul editorial i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
i-aș băga cu degetele în priză și i-aș pune să înghită grămăjoara de șurubele, cu șurubelnița în cruce cu tot! Explic doctorului de gardă că virușii ca virușii, ștergem tot, instalăm programele la loc, dar ce mă fac, nenorocire, în memorie am salvată o viitoare carte. Băiatul înțelege ce pierdere enormă ar fi pentru umanitate dispariția acestui text inedit și hotărăște: "Îl copiem pe CD. Dăm afară hard discul și scoatem romanul pe alt PC. Greu, dar se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în 1950 au fost excluși din partid taman scriitori ce s-au arătat total devotați cauzei: Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Eusebiu Camilar, Victor Tulbure, Lucia Demetrius, Mihu Dragomir, Al. Kirițescu ș.a. Ana Pauker a arătat că asta nu-i cine știe ce nenorocire, doar și în Uniunea Sovietică sunt scriitori nemembri de partid de pildă, Ilya Ehrenburg, așa că... Ceea ce, într-un fel, era adevărat, câtă vreme, deși exclus din partid, Mihai Beniuc a ajuns președintele Uniunii Scriitorilor, iar Ion Jalea, la fel de exclus, președinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]