5,414 matches
-
băteau rar, cu dangăt adânc, vestind slujba de a doua zi, Duminică. Iorgu se scutură ca de un vis... I se părea că vremea trece peste dânsul, ca o apă curgătoare într-un murmur prelung. Deodată, din cer începu să ningă rar, cu fulgi mari și leneși, ca niște fluturi mari albi... aerul păru a se mai încălzi. - Frumoasă ”babă”... frumoasă!... murmură el. Era a cincea din ”zilele babelor”... A venit primăvara... Zilele, săptămânile se scurgeau... Iorgu rămânea zăvorât singur în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
spitalizare, fiindcă acesta nu mai avea voie la efort și la orice fel de mâncare. Îi pregătea o dietă separat și avea grijă de toată gospodăria, mai ales că în iarna aceea a fost și o iarnă destul de grea; a nins și s-au format troiene mari, astfel că, a trebuit să dea zăpada singură zi și noapte, să facă pârtie până la locurile unde avea nevoie. Sâmbăta și duminica când venea George acasă o mai ajuta la diverse treburi apoi mergeau
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
acesta! Noroc că astăzi am lăsat ușa descuiată fiindcă am avut treabă prin casa mare. S-au strecurat ușor și au stat vreo jumătate de oră, făcând dragoste „pe furate”. Erau fericiți și împliniți când erau împreună. De sărbători a nins molcom, cu fulgi mari, astfel că s-a așternut un strat considerabil de zăpadă. Nu a fost nici ger iar stratul de nea a rămas pufos. Frusina și George s-au copilărit, jucându-se cu bulgări și au făcut chiar
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
hârtie albă, toate, așezându-le într-un coș împletit din răchită, de formă ovală, pe un ștergar din borangic care se revărsa în afară, ceea ce îi dădea coșului un aspect frumos, de sărbătoare. Afară era o zi frumoasă de iarnă. Ninsese câteva zile la rând și se depusese un strat destul de mare de zăpadă. Era un soare cu dinți iar zăpada strălucea în bătaia razelor, ici, colo, ca niște bănuți din aur. Petre venise să o ia cu sania trasă de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
București și eu la Galați, ceva se schimbase. Ceva devenise vag incompatibil cu Puloverul maro de lână, pe care, fărĂ dubiu, Îl iubeam cu adevărat, pentru că avea găuri și era bătrân ca o blană de animal. În ziua despărțirii noastre ninsese cu fulgi mari din copilărie. Țineam o mână Întinsă să prind fulgii, iar cu cealaltă, Înmănușată, Îl țineam pe el. Pe o străduță care se făcea din drumul spre gară niște copii se băteau cu zăpadă. Am luat-o Înspre
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mi ling rănile, zăpada căzuse deja de vreo două ori pe străzile Bucureștiului, Într-o Încercare disperată de a curăța Încărcatul peisaj, Însă se fleșcăia repede, sub pașii faunei variate care Împânzise locul și mișuna bezmetică În căutare de chilipiruri. Ningea, Însă, ca un făcut, nu se așternea niciodată. Cum ajungeau În contact cu asfaltul iadului, fulgii se topeau imediat sub suflul fierbinte al acestuia, transformându-se Într-o zeamă cleioasă. Noroiul gemea În gropile din asfaltul șoselelor, devenind o torpilă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de circul Ăsta, pentru că altfel ar trebui să iau un pistol și să‑i Împușc pe toți ! Atunci, preț de o clipă, ochii lui Teo Haiduc au aruncat săgeți negre, Însă după puțin timp și‑au recăpĂtat calmul. Începuse să ningă din nou. Mai aveam de așteptat o oră până la următorul interviu de pe agenda zilei. Am intrat Într‑o cafenea lângă Televiziune să ne mai Încălzim și să ne tragem puțin sufletele. Veniserăm pe jos prin zăpadă de la Victoriei până În Aviatorilor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
drept dovadă i-am mâncat o petală din trandafirul pe care Îl ținea pe piept. Apoi am fugit. De atunci trecuseră patru ani. Era o zi mohorâtă de sfârșit de martie și, În loc să fie cald, Începuse, spre exasperarea tuturor, să ningă. Seara am ieșit cu Nic și cu iustin la o bere Într-un club de jazz de pe lângă Foișor, când l-am văzut trecând pe lângă noi și așezându-se la o masă. Era chiar el ! i-am făcut semn cu mâna
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ploaie cu fulgere și trăsnete, care ni s-au descărcat pe șira spinării, scurgându-ni-se În cap. De undeva de sus păream un animal ciudat, cu pielea distri- buită inegal pe două suprafețe incongruente, contorsionate. Apoi a Început să ningă din nou, molcom, cu fulgi mari și din ce În ce mai rari, până când s-a oprit. Înăuntru era alb de zăpadă, În timp ce afară ultimele petice albe se scurgeau de zor În gurile Însetate ale canalizărilor. inima nu poate sta prea mult timp Împietrită
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
București și eu la Galați, ceva se schimbase. Ceva devenise vag incompatibil cu Puloverul maro de lână, pe care, fără dubiu, îl iubeam cu adevărat, pentru că avea găuri și era bătrân ca o blană de animal. În ziua despărțirii noastre ninsese cu fulgi mari din copilărie. Țineam o mână întinsă să prind fulgii, iar cu cealaltă, înmănușată, îl țineam pe el. Pe o străduță care se făcea din drumul spre gară niște copii se băteau cu zăpadă. Am luat-o înspre
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mi ling rănile, zăpada căzuse deja de vreo două ori pe străzile Bucureștiului, într-o încercare disperată de a curăța încărcatul peisaj, însă se fleșcăia repede, sub pașii faunei variate care împânzise locul și mișuna bezmetică în căutare de chilipiruri. Ningea, însă, ca un făcut, nu se așternea niciodată. Cum ajungeau în contact cu asfaltul iadului, fulgii se topeau imediat sub suflul fierbinte al acestuia, transformându-se într-o zeamă cleioasă. Noroiul gemea în gropile din asfaltul șoselelor, devenind o torpilă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de circul ăsta, pentru că altfel ar trebui să iau un pistol și să-i împușc pe toți ! Atunci, preț de o clipă, ochii lui Teo Haiduc au aruncat săgeți negre, însă după puțin timp și-au recăpătat calmul. Începuse să ningă din nou. Mai aveam de așteptat o oră până la următorul interviu de pe agenda zilei. Am intrat într-o cafenea lângă Televiziune să ne mai încălzim și să ne tragem puțin sufletele. Veniserăm pe jos prin zăpadă de la Victoriei până în Aviatorilor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
drept dovadă i-am mâncat o petală din trandafirul pe care îl ținea pe piept. Apoi am fugit. De atunci trecuseră patru ani. Era o zi mohorâtă de sfârșit de martie și, în loc să fie cald, începuse, spre exasperarea tuturor, să ningă. Seara am ieșit cu Nic și cu iustin la o bere într-un club de jazz de pe lângă Foișor, când l-am văzut trecând pe lângă noi și așezându-se la o masă. Era chiar el ! I-am făcut semn cu mâna
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
devenit ploaie cu fulgere și trăsnete, care ni s-au descărcat pe șira spinării, scurgându-ni-se în cap. De undeva de sus păream un animal ciudat, cu pielea distribuită inegal pe două suprafețe incongruente, contorsionate. Apoi a început să ningă din nou, molcom, cu fulgi mari și din ce în ce mai rari, până când s-a oprit. Înăuntru era alb de zăpadă, în timp ce afară ultimele petice albe se scurgeau de zor în gurile însetate ale canalizărilor. Inima nu poate sta prea mult timp împietrită
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
zice că-i o timpenie <victor37>: îl înțeleg. Nici eu n-aș intra, dacă aș avea altceva mai bun de facut <sys>: acolo e dimineață De ce nu mergi undeva? <victor37>: o să merg după-masă. Aici a venit iarnă <sys>: oh, a nins? <victor37>: mai mult brumă. E minus 5 <sys>: deja? Cum trăiești acolo? <victor37>: nu în igloo sunt blocuri pe aici <sys>: aha. Eu nu m-aș duce acolo. Dacă aș pleca din România, aș stă unde e cald <victor37>: în
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
-și facă fetele visuri deșarte <maya>: ce bine îmi pare! Ai dispărut de tot <victor50>: ți-am zis că mă mut <maya>: te-ai mutat <victor50>: ți-am zis că mă mut <maya>: da. Cum e acolo? <victor50> aici nu ninge, ploua <victor50>: toată săptămînă. Bacovia se împușca pe-aici... <maya>: altfel? <victor50>: e frumos. Vin sărbătorile <maya>: da <victor50>: nu te bucuri? <maya>: de ce să mă bucur? <victor50>: a fost Crăciunul, vine Revelionul... <maya>: cine mai ține crăciunul? Iar revelionul
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
care ține toate în slăvita lui mână. - Și să bem și oleacă de vin! adăugă Stănică. - Și vinul e bun, porc de câine, pară părintele lovitura, că e hărăzit de Domnul, spre binefacerea și bunăstarea făpturilor sale. Însă cu măsură. - Ninge al dracului, observă părintele anexă, mi-a intratzăpada și-n gură. N-a mai nins așa de-acum cincisprezece ani, din 1895, când a viscolit în noiembrie. Se vede că și-a vârât dracu coada, să mă răgușească pe mine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică. - Și vinul e bun, porc de câine, pară părintele lovitura, că e hărăzit de Domnul, spre binefacerea și bunăstarea făpturilor sale. Însă cu măsură. - Ninge al dracului, observă părintele anexă, mi-a intratzăpada și-n gură. N-a mai nins așa de-acum cincisprezece ani, din 1895, când a viscolit în noiembrie. Se vede că și-a vârât dracu coada, să mă răgușească pe mine! - Bre, cuvioase, îl mustră, cu prefăcută indignare, părintele titular, ți-am spus să nu mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
petrecea la alții, începu să îngîne teoriile Aurichii. Aceasta găsi de cuviință să ceară lămuriri la preot și, cum îi era rușine de părintele oficiant, apelă la popa Țuică, pe care-l convocă la biserică pentru mărturisire. Era frig, afară ningea și biserica era rece. Popa Țuică își târâia pașii pe lespezi, stârnind ecouri haotice, și tușea cu un abandon agresiv râcâiturii din gât. - M-a omorât iarna asta, tăiculiță, bat-o Maica Precistă,mă-njunghie prin oase toți diavolii. Doar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia nu mai așteptă răspunsul, duse pe Felix de mână până în odaia cu pianul, deschise capacul, suflă o dată în claviatură, apoi începu să cânte Chant sans paroles de Ceaikovski, fluierîndu-l totdeodată. După aceea sări la fereastră și privi în curte. Ningea cu smocuri mari de lână, a căror cădere dădea o senzație de încetineală și de pierire a oricărui son. Pomii erau grei de zăpadă, și materialele lui moș Costache, căptușite cu blănuri albe, aveau aerul unor arhitecturi polare. Marina trecu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu tranchilizantul pe ei, Mandravela îi atașase la un detașament de vioi (pacienți ce se puteau deplasa, de colo până colo, pe propriile picioare). Îi alipise, pentru a-i obosi, la o unitate de muncă. În iarna aceea, la Mociornița ninsese pe sponci, iar curțile sanatoriului se înfățișau sărăcite și văduvite de zăpadă. Fiecare Gogo pornea înarmat cu cîte-o bidinea cheală și-o căldărușă de apă cu var, cu care trebuia să spoiască (pe jumătate da, pe jumătate ba) fiecare copăcel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să se demachieze, să-și scoată din pori toată scârba și obida fondului de ten al blestematelor zile. Când a adormit, din nou, în patul nostru comun, am sărit într-un picior, m-am dat peste cap, m-am rugat. Ningea și, pe măsură ce mă rugam mai intens, ningea și mai tare. "Doamne-Dumnezeule, murmuram, fă, rogu-te ca ea să se întoarcă acasă!" și un glas înalt, plăcut bărbătesc mi se năzărea că-mi răspunde: "S-a întors!" 334 DANIEL BĂNULESCU le
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pori toată scârba și obida fondului de ten al blestematelor zile. Când a adormit, din nou, în patul nostru comun, am sărit într-un picior, m-am dat peste cap, m-am rugat. Ningea și, pe măsură ce mă rugam mai intens, ningea și mai tare. "Doamne-Dumnezeule, murmuram, fă, rogu-te ca ea să se întoarcă acasă!" și un glas înalt, plăcut bărbătesc mi se năzărea că-mi răspunde: "S-a întors!" 334 DANIEL BĂNULESCU le apuce. Icnind dincolo de limitele până la care acceptasem
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de peste un milion de dolari. 339 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI icoana gazdei sale necesitatea de a-și cumpăra niște pruni, uriașa i se așeză alături, pe taburet și îi șopti ceva. O rugă să repete. - "Te uită cum ninge decembre", repetă fata. Era trist. Madam Nicolici n-o să-i îngăduie, nicicând, să culeagă nici măcar pruni. - "Spre geamuri, iubite, privește", continuă fata. Probabil din pricina nebuniei provocate de excesul de varză călită. Poate chiar și prepararea excelentă a ceaiului, dres cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pradă bogată. 369 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Aruncîndu-se în discuție numele Liceului "Pipera", responsabilitatea ta... își depuse și profesorul de istorie Atanasie Albu farfurioara și paharul de limonadă direct pe trotuar (ca și cum asupra caldarâmului străduței Perone ar fi nins, de la o vreme, doar cu fulgi din porțelan și de sticlă, rari și uriași). Responsabilitatea ta... s-a mutat deasupra capetelor noastre. Iar siguranța familiilor noastre - după cum judicios a subliniat tovarășul director adjunct - a început îngrijorător să depindă de inspirația
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]