7,150 matches
-
În Bulgaria, prima ei călătorie afară, Îi va veni la o săptămâna după ce spitalul a refuzat s-o interneze, lăsând-o să moară acasă. Când pleci dintre ai tăi, dragii mei, În tinerețe, rămâi să te lupți pe viață cu nostalgia! De când am plecat, am continuat, În toți acești ani, să mă visez noaptea În orașul acela patriarhal cu duzi, uite cât de groși. Duzii sunt prea puțin băgați În seamă aici, dar acolo mergi pe stradă și dudele, niște fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tratatului în numele Majestății Sale Sublime și Prea Puternice, împăratul tuturor rușilor, și al Fericirii Sale, puternicul sultan al otomanilor, se făcu într-o tăcere care vorbea destul de limpede despre regretul ambelor părți. Atât turcii, cât și rușii se gândeau cu nostalgie la perioada negocierilor. Trecuse la fel de repede ca și vacanța unor școlari fără griji. Grație generozității prințului Manuc, avuseseră parte de mese îmbelșugate, de vinuri, cafele, ciubuce și încă multe altele, după pofta inimii. Spre final, însă, când soarele și adierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și dacă trăiai exact unde creștea sau se târa mereu pe lângă tine ceea ce iubea. În orice caz, cum să aduni ceva dacă tot timpul își dorești, de fapt, să te adune el pe tine? Și totuși, se simți cuprins de nostalgie în timp ce privea în cutia sa. În momentul acela, auzi rumoarea protestatarilor care se apropiau, însoțindu-i pe oficiali și pe Vermaji. — Babaji, strigară inspectorul sanitar șef, brigadierul și Vermaji, dar era imposibil ca vreunul dintre ei să vorbească, dat fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
chiar și la telefon. Bărbatul nu rezistase decât trei săptămâni, după care Julia se trezise cu el la ușă, pe neanunțate. Când a deschis, James i-a declarat obosit: —Bine. Îi spun lui Deborah mâine. Julia a oftat plină de nostalgie când și-a amintit de sentimentul euforic care o cuprinsese atunci când a auzit vorbele rostite de „prada“ ei. Pradă care acum zăcea pe un pat dintr-un hotel din New York, după ce tocmai o sunase pe fosta soție. Julia s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu e copilul meu. N-am dat niciodată naștere, dar mi-aș dori s-o fac și vreau să creez acest copil cu tine. Poți să înțelegi asta, nu? Ochii lui Susan erau plini de tristețe. Nick a zâmbit cu nostalgie. —Uite ce e! Sincer să fiu, toată chestia asta m-a luat prin surprindere. Nu aveam nici cea mai vagă idee că ești așa de pornită, a spus el și s-a cuibărit lângă Susan, lipindu-și nasul de mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
oftat. Oricum, așa cum am mai zis, s-a terminat. O să recurg la un divorț rapid, după care James o să fie liber să facă după cum poftește. Deci, casa aia splendidă o să-ți rămână numai ție? a întrebat-o Susan surâzând cu nostalgie. — Nu. I-am spus că poate să și-o țină. Eu mi-am închiriat un apartament cochet și nu vreau decât o mică sumă de bani - atât cât să mi-ajungă vreo doi ani, până mă pun, din nou, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
i-ar fi puterea sau bogăția, dibăcia sau aroganța. Samarkandul a devenit astfel simbolul ineluctabilei Întâlniri dintre om și destinul său. Unde să merg, după Samarkand? Pentru mine, el era capătul extrem al Orientului, locul tuturor minunățiilor și al unei nostalgii insondabile. În momentul În care părăseam orașul, m-am hotărât, așadar, să mă Întorc acasă; dorința mea era să revin la Annapolis, să petrec acolo câțiva ani liniștiți, ca să mă odihnesc după călătoriile mele. Și să nu pornesc din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o imaginasem eu din poveștile lui Midori. Era o librărie obișnuită de pe o stradă obișnuită. Era la fel ca librăria la care alergam nerăbdător să-mi cumpăr revistele pentru adolescenți chiar în ziua apariției lor. M-a cuprins o ușoară nostalgie când m-am oprit în fața librăriei lui Midori. Oblonul din metal era tras complet și am văzut scris pe el „Săptămânalul Bunshun se vinde joia“. Mai erau cincisprezece minute până la ora douăsprezece, dar nu aveam chef să-mi omor timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Iar acum, pentru un motiv oarecare, pot: pot să-l văd pe Jake la Kew, Jake în seara asta, la cină, arătând imposibil de bine. E atât de diferit de Patrick, iar amintirile, care mi-ar fi adus o puternică nostalgie... s-au estompat. Acum simt că mă inundă o ușurare aproape paralizantă. Mă cam temeam, în sinea mea, că nimeni n-o să mă mai atragă vreodată. Știu că sună ridicol, dar eram speriată la culme. Iar acum sunt - îmi verific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
îmi voi aminti toată viața. E recomandabil să mai spui și câte o minciună nevinovată celor pe care-i iubești. Nimeni nu poate și nu trebuie să afle totul despre sentimentele cuiva. Și ce dacă există o fărâmă permanentă de nostalgie pentru un fost iubit? E normal, nu? Important e ca noul iubit să fie o persoană cu care îți dorești să fii, nu un oarecare, de care te folosești doar ca să scapi de suferință. Chiar țin la Jake și minciuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
încă la Patrick, decât să am ochii larg deschiși și să văd realitatea întreagă, așa cum e, și să mă mai știu și singură - mai rău, că a trebuit să fiu singură ca să-mi treacă dorul după Patrick. Mă cuprinde o nostalgie puternică la gândul că, adolescentă fiind, mă îndrăgosteam la fiecare douăzeci de minute și viața mea era un vârtej de emoții și sentimente, iar eu nu-mi dădeam seama câtuși de puțin ce se petrecea cu adevărat în capul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pseudo-jurnal intim pe care Belbo Îl Încredințase secretului dischetelor, fiind sigur că nu-și trădează vocația, de atâtea ori reconfirmată, de simplu spectator al lumii. Unele poartă o dată mult mai veche, evident că transcrisese pe ele Însemnări de demult, din nostalgie sau pentru că se gândea să le recicleze În vreun fel. Altele sunt din anii din urmă, de când pusese mâna pe Abulafia. Scria dintr-un joc mecanic, ca să reflecteze În singurătate asupra propriilor lui greșeli, se iluziona că nu „creează”, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
melancolie de duzină. Acum văd următorul file, unde În fond Încerca să romanțeze ceea ce-mi spusese despre meseria lui a doua zi, la Garamond. Îi regăsesc În el acribia, patima, deziluzia de redactor care scrie printr-o persoană interpusă, nostalgia lui după o creativitate nerealizată vreodată, rigoarea lui morală care-l obliga să se pedepsească pentru că dorea ceva la care simțea că nu are dreptul, dând dorinței lui o imagine patetică, de cromolitografie. N-am mai Întâlnit pe nimeni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
două luni n-a trimis vești, iar eu n-am căutat-o. Apoi mi-a scris o scrisoare scurtă, foarte evazivă. Îmi spunea că avea nevoie de o perioadă de reflecție. Nu i-am răspuns. N-am simțit pasiune, gelozie, nostalgie. Mă simțeam golit, lucid, limpede și curat ca o tingire de aluminiu. Am mai stat un an În Brazilia, dar simțindu-mă de-acum pe picior de plecare. Nu l-am mai văzut pe Agliè, nu i-am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vreo patru ani, ridica întrebarea dacă Leo era adevăratul Leo: Luni, 20 august Casa veche cu zidurile zgâriate de iedera uscată, șirul plopilor care ascund aleea și ciorile care plutesc peste casă în stoluri imense mi-au trezit în suflet nostalgia. Bunul meu prieten Ionică Roja îmi răsare înaintea ochilor și inima mi se umple de dor. Pe unde-o mai fi el acum? De felul lui Ionică era din Vințu de Sus. Moștenise averea bunicilor și venise valvârtej în capitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
privatiză... Joi, 28 septembrie Desfăcând valizele ca să fac inversiunea între hainele de vară și cele de iarnă, am dat peste smochingul pentru seratele artistice și peste paltonul meu cu guler și manșete de astrahan. M-a bușit un val de nostalgie cu amețeli : erau cadourile de la Ionică. Într-o bună dimineață, locatarii blocului văzură o siglă uriașă pe pieptul imobilului lor : „W.C. Club” S.R.L. Până să se dumirească ei ce și cum, lumea din cartier se și se năpustise să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să trăiesc în cartiere așa de spectaculoase. Păi noi până prindeam un șobolan ca să-l prăjim sub un burlan înfipt într-o grămăjoară de lemne ne lua jumătate de zi. Acuma găseai peste tot posibilități de distracție. Ca să-mi confirme nostalgia, un dulău în flăcări trecu pe lângă mine în goană, chelălăind. În urma lui, o ceată de puradei înarmați cu bețe, urlând de bucurie. Oricum, Adelina nu m-ar fi lăsat să traversez de unul singur și rănit un cartier așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-vă: Într-o noapte viscoloasă, din prag de ianuarie, pe un ger de erau să ne pice și mustățile, Madam s-a îmbătat cui cu bitter, cu bere de ghimbir și cu afinată, ca ultima bețivancă șătrăreasă, a căzut în nostalgie, în depresie, a pișat ochii, a bocit, a recitat, a urlat, a cântat, s-a despuiat, a dansat țonțoroiul și, cam pe la miezul nopții, a șoptit Cuvântul... Cuvântul ancestral, Zicerea ce leagă Ne-Legatul și oprește destrămarea lumii! Horus, nemernicul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
BAAL III Veniți după mine... Trecuseră de-acum, în mers, de potcoava largă, de ciment, a stadionului clubului sportiv al urbei (edificiu altădată arătos, prestigios, impozant și plin de glorie, acum demolat integral, cu excepția tribunei principale, generatoare încă de secrete nostalgii, printre suporterii fideli a echipei municipale de fotbal, a găzarilor) și se îndreptau in corpore, supunându-se sugestiei angelice șoptite, dar hotărâte, spre fosta Tăbăcărie și spre Bariera Oborului, către malul pârâiașulul Dâmbu, de la periferia spațiului orășenesc civilizat și într-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
6 ian (Boboteaza). Există o diversitate de obiceiuri și tradiții legate de sărbătoarea Crăciunului ,unice prin spectaculozitatea lor și diferite de la zona la zona. În satul bunicilor mei, din păcate majoritatea obiceiurilor au pierit ,dar bătrânii își aduc aminte cu nostalgie și rememorează superstițiile în care credeau pentru al întâmpină pe "pruncul Iisus". Primul lucru de care se îngrijeau oamenii era acela de a posti timp de 6 săptămâni (14nov - 25dec), excepție făcând bătrânii și copiii. În aceasta perioada premergătoare Crăciunului
La început a fost cuvântul. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
La sfat cu moș Costică,potcovarul satului, 85 de ani. -Spune-mi moșule,cum erau în trecut sărbătorile de iarnă și ce părere ai despre sărbătorile de astăzi? -Apoi, dragul moșului mă cuprinde nostalgia gândindu-mă la vremurile de odinioară. Frumos o fi și astăzi cu atâtea lumini, dar atunci era mult mai frumos. Însă ca să îți pot povesti despre Crăciun și Anul Nou trebuie să încep cu lăsatul secului de postul Crăciunului. În
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
s-o învețe pe dinafară. Completa din sufletul lui toate veștile. Se simțea din nou acasă, în Ardeal, în lumea unde fiece amănunt, oricât de neînsemnat, avea o rezonanță vie pentru întreaga lui fire. Sub farmecul amintirilor, cuprins de o nostalgie dureroasă, vru să se apuce pe loc să răspundă, ca și când numai astfel și-ar fi putut ușura inima. Pe masă erau câteva cărți aduse de acasă, biblioteca lui, apoi caiete cu însemnări, cu crâmpeie de poezii, cerneală, tocuri... Numai hârtie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îndeplinea toate dorințele, dar avea aproape de două ori vârsta ei. Eugenia nu-și permitea nici măcar să se gândească la alți bărbați, socotind că datorește soțului ei nu numai credință, ci și recunoștință pentru devotamentul lui fără margini. Totuși simțea uneori nostalgii nelămurite, pe care nu i le astâmpăra viața modernă cu artificiile și convențiile ei. Nadina glumea și nu înțelegea cum poate o femeie frumoasă ca Eugenia să fie fericită cu Gogu, care a ajuns să-și vopsească și părul ca să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se fac glume fără ca cineva să se supere. Și Gelu le auzea și le îmbunătățea, repovestindu-le în felul său original, fiind înzestrat cu harul povestirii, având o memorie foarte bună și o imaginație bogată. Până la venirea celor chemați, cu ochii nostalgiei își vede părinții, mama, tatăl care murise la doar 46 de ani, pe când el avea 19, pe sora Maricica și pe ceilalți patru frați, toți mai mici decât el, plecați în lumea largă, făcându-și fiecare un rost în viață
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
rînd în București, care, pe măsură ce sucombă sub tăvălugul imobiliar, se redescoperă ca mic Paris. Parcă niciodată numărul de cărți, albume și fotografii ilustrînd „Bucureștiul de altădată” nu a fost atît de mare și nu a stîrnit atîta entuziasm și atîtea nostalgii ca acum. Cazul „centrului istoric” este paradigmatic din acest punct de vedere. Printre ruinele vechilor străzi, prosperă trimiterile la trecut și istorie, de la Old City la Gara Lipscani și de la cărți poștale la Foto Cabinetul meticulos desuet al lui Eugen
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]