13,698 matches
-
iar el zâmbi cu fața către lumea umbrelor. - Mamă, șopti încet de teamă să nu fie auzit de cei care îi mai păzeau încă anevoiasele și abia văzutele respirații. Îmbrățișarea fu strânsă și lacrimi de bucurie i se prelinseră pe obrajii ofiliți. - Plânge! Plânge!, se auziră iar vocile din spatele lui. Să fie de tristețe? Să fie regrete? Cum putea să spună oare că lacrimile erau de fericire? Cum putea să le dovedească contrariul? Acum însă nu mai conta. Nu mai era
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
a pășit pentru prima oară într-o moschee, ori când s-a închinat în sinagogă. În fond, doar religia diferă, credința fiind aceeași peste tot în lume. Piațeta era plină ochi și multora li se vedeau lacrimile fierbinți curgând pe obraji. Liniștea era consistentă și un adânc respect se propagă dintr-un colț într-altul, ca o legătură unică de substanță sufletească, purtând cu ea momentul acela plin de emoție copleșitoare. O grațioasă și dumnezeiască muțenie, surprinzătoare infuzie de tăcere unanimă
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
puterea ce învinge Și ești cel mai frumos destin. Cluj Napoca, 24 septembrie 2015 A iubi dumnezeiește Lasă ochiul cel albastru, Printre genele-i de har, Lacrima în chip de astru Alb și de mărgăritar. Se aud bătăi de pleoape, Pe obrazul veșniciei... Și curg tandru și aproape Râurile de iubire. Șoptesc lin privind spre stele Doi ochi mari de peruzea Cu șiraguri de mărgele Ce le țese lacrima. E destin! E vis! E țintă! Viața-n mine se-nnoiește... Nu-ncetez
IUBIREA CA DESTIN de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368131_a_369460]
-
a lăsat propriului său oraș un testament istoric de neegalat: casa moștenită samavolnic de regimul trecut. Orașul părinților și al bunicilor noștri, al străbunilor așezați pe lutul uitării, într-o cută a timpului, unde sufletele eterne își mângâie umbrele pe obrazul pământului își va duce în veșnicie misterul hașurat de farmec al asfințiturilor învăluite într-o apă curgătoare, pe cât de fascinantă pe atât de vicleană: Dunărea albastră. octombrie 2014 Referință Bibliografică: Galați - parfum de anotimp tăcut / Cristea Aurora : Confluențe Literare, ISSN
PARFUM DE ANOTIMP TĂCUT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368121_a_369450]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ Autor: Cristea Aurora Publicat în: Ediția nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Îmi place parfumul corpului tău, iubito. Te simt ca o boare, ca un fulg de nea ce-mi mângâie obrajii și sufletul. Ești un izvor de șoapte calde, ești lacrima nopții din vis, ești un suspin într-un ocean de dor permanent, ești o tandrețe de stele pe cerul inimii mele. Dac-aș putea, ți-aș măsura iubirea cu energie
DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368115_a_369444]
-
de crin Ce se deschid în lumina iubirii. Ploi de zâmbete au mângâiat pământul. Cluj Napoca 28 iulie 2015 Poemul Ia-mă de mână... Așa cum vântul mângâie tâmplele noastre... Precum văzduhul jubilează apusurile și răsăriturile... Să conturăm noi florile vieții pe obrazul zorilor Să lăsăm în urmă anii, zilele și clipele. Bătăile inimilor noastre îmbrățișate Să scrie poemul. Cluj Napoca 26 iulie 2015 Nu voi tăcea Nu voi tăcea! Nu voi tăcea! Că porți de aramă sfărâmat-Ai înaintea mea. Și ai rupt
NETĂCERI ÎN CUNUNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368147_a_369476]
-
rușine, așa-ți stă părul, de zici că ai vărsat un borcan de miere pe el! - Zii că nu-s frumos, se încruntă tata, atingându-și creasta din vârful capului cu buricele degetelor! Mama îi trase un sărut zgomotos pe obraz și se întoarse după brățări. - Dă-te jos, Mădă, alungă copila care se urcase pe pat pentru a fi mai aproape de podoabele colorate, stai cu păpușile până ce mami și tati își termină pregătirile. - Dacă și le mai termină vreodată... - Hai
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
a-i urmări cu privirea. Înainte de a ieși pe poartă, mama se întoarse pentru a-i face cu mâna, moment în care, căscă ochii ca o broască și începu să râdă nebunește, cu lacrimi imense șiroindu-i din nou pe obrajii, într-un pârâiaș proaspăt de rimel. - Ferească sfântul, a înnebunit de durere, se bătu cu palma peste gură bunica! Mădălina făcu și ea cu mâna, lipind de geam păpușa pe care o ținea în brațe, la gâtul căreia strălucea frumos
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
își șterg în continuu lacrimile, unii copii sunt copii, alții au devenit maturi brusc. - Cine să mai asculte cântatul greierilor? - Cine? Când? - Mai sunt greieri? Ochii se odihnesc în palmele aspre doar câteva clipe. Sunt plini de praf și lacrimi. Obrajii înoată într-un noroi sărat dar cui îi mai pasă? Bătrâna cu ochii de cicoare saltă privirile spre cer. Bastonul pe care se sprijină e vechi aproape ca ea, dacă nu ceva mai mult. Cerul nu se uită la nimeni
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
nevoii tale de iubire. Golul există, în fiecare dintre noi, fie că recunoaștem sau nu. E sensibil la atenție, la cuvinte, la mângâieri, la încurajări, la muzică. Se umple cu clipele ce se ascund în amintirile care ne ridică umerii obrajilor în zâmbete de câte ori ascultăm o melodie, sau ne gâdilă nările un anumit parfum, sau revedem locuri cu o anumită rezonanță... Iubirea. Ce poate fi mai simplu și mai înălțător? Doar că ne mai punem, din când în când, ochelarii aceia
CUVINTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368181_a_369510]
-
și totuși tot copii; se pleacă crengile încet, să ne asculte poveștile trăite-n zori de zi. Și ziua scade și se face seară și frunzele reintră în extaz; timpul își udă pana-n călimară și ne pictează riduri pe obraz. Teuzul curge liniștit, ca anii, pe lângă noi, urmând aceeași lege, iar noi părem haiduci de piatră, stranii și doar bătrânul carpen ne-nțelege. Referință Bibliografică: În jurul focului / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1753, Anul V, 19
ÎN JURUL FOCULUI de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368203_a_369532]
-
de vedere, Maor Gruber, avea toate circumstanțele atenuante și nu cum declarase președintele completului de judecată, „crimă cu premeditare” și i se dăduse pedeapsa supremă. Religia - atât cea iudaică, dar și cea creștină - propovăduiește iertarea, iubirea, întoarcerea și a celuilalt obraz celui ce ți-a greșit. Sunt fapte însă, care lasă amprente definitiv în suflete și oricât te-ai strădui, nu poți uita și nici trece cu vederea. Și mai ales în religia iudaică, e o datorie de onoare să-ți
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
se uită. „Acolo, pe un pământ uitat de Dumnezeu, se scria o filă de istorie, se scrijeleau rânduri cu sânge amestecat, se aruncau lacrimile evreilor și polonezilor la comun precum mormintele, și viața fugea îngrozită, devastând orașele, cicatrizând pentru eternitate obrazul acelui loc distrus, rostogolit în negura unui timp sfârtecat de chin.” Scenariile sunt cu adevărat sinistre: frig, îngheț, bombe, foame, sirene, incendii, ruine, sânge, mult sânge, scene cutremurătoare cum e cea cu fetița decapitată de o bombă, sub privirile îngrozite
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
puterea lor de a ne capta emotiv și cognitiv. În povestirile semnate de Getta Berghoff oamenii se observă între ei, tac, vorbesc cu ochii, privesc, contemplă. De multe ori, folosind ochii interiori. Își reamintesc, retrăiesc, revăd scene, tablouri, chipuri, fețe, obraji, zâmbete. Se poate glosa îndelung despre tăcerile din unele monologuri ale personajelor. Aceste tăceri sunt consemnate cu acribie, descifrate și puse să vorbească. Personajele se analizează, se judecă, au regrete, își fac remușcări. În aceste proze scurte acțiunea exterioară e
A POVESTI ŞI A REMEMORA de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368214_a_369543]
-
Acasă > Stihuri > Semne > BEȚIA Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1271 din 24 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Beția Îți mai aduci aminte, prietene, ziua aceea în care beți ședeam amândoi, afundați în fotolii, cu lacrimi de ciuda pe obraji șiroindu-ne pentru că nu mai știam unde ne sunt praștiile și pantalonii cei scurți cu buzunare la spate? Mai știi cum ne strigau de-afară băieții ca să plecăm mai repede spre Valea cu Brazi și de acolo mai sus, catre
BEŢIA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368239_a_369568]
-
de roluri în care se străvede lejeritatea și naturalul, așa cum o nuntă țărănească este grandioasă până la văzduh, tocmai prin simplitatea și splendoarea unite cu vatra fără altă altitudine decât spiritul vetrei, este Magda Catone! Ascultați melancolia viorii unui lăutar cu obrazul aplecat pe ea, priviți ulmii albi fără-a fi văruiți de cineva, sărutați florile câmpului crescute mirabil nesemănate, sorbiți rouă curată și sacră de la natură, urcați lumina ochilor la cer ca să priviți o bucată de Voroneț și-o veți cunoaște
MAGDA CATONE. FĂRĂ CUVINTE DE ÎNCHEIERE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368235_a_369564]
-
părul negru, ochi strălucitori , negri, pătrunzători care m- a poftit să mă așez la masa discuțiilor. Am avut intenția să- i sărut mâna pentru tot ceea ce făcuse pentru mine. Nu a acceptat! Lacrimi calde au început să- mi curgă pe obraji, nu aveam cuvinte ca să- i pot mulțumi.... Dar cine este de fapt dl dr. Florin Cătălin Carstoiu? Chirurgul Florin Cătălin Carstoiu, este managerul interimar al celui mai mare spital din țară, Spitalului Universitar de Urgență București, unul dintre cei
DR. FLORIN CATALIN CARSTOIU de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362553_a_363882]
-
Acasă > Poeme > Emoție > COPIL FĂRĂ COPILĂRIE Autor: Mihail Coandă Publicat în: Ediția nr. 2280 din 29 martie 2017 Toate Articolele Autorului Copil fără copilărie Un copil sârman, pe-o stradă A primit în dar o ciocolată Si-mangaiere pe obraji "Să ne crești mare copilaș!". Se uită la ea. Mai, ce să fie? Nu mai văzuse o așa hârtie, Ce fină e și cât e de lucioasa, La ce-ar putea să-i folosească? Căci nu stia, de unde să știe
COPIL FARA COPILARIE de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362618_a_363947]
-
vrea să-i spună ceva. Crina strălucea, durerea pe care o încerca pentru Corcoduș o făcea umană, dispăruse secretara machiată strident și parcă tot timpul în căutarea de aventuri, în locul ei apăruse o femeie frumoasă prin tinerețea și sănătatea ei. Obrazul curat fără urmă de fard, era fin, cu tenul alb, buzele roși și senzuale făcea din Crina o femeie dorită. -A fost Zbierea aici, el a încercat să mă omoare, vreau să dau o declarație prin care să-l recunosc
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
adun cu buzele din sfârc răcoarea, Să pitrocesc secretul fragedului sân, Să-ți strecor în trup toată alinarea Și-n beznă grea, să te consum ca un păgân. Mușchiul coapsei tale alb și moale Să îl încing, cu flăcări din obrazul meu. Focul lăcomiei curge-n bale, Aprins în jună prăbușirea mea de-ateu. O, chip cu suflet mototol și acru, Ți-aș săruta o țâță dilatată-n ochii mei; Virtual m-apropii cu un gând sacru Să te sărut, pe
HAI SĂ NE IUBIM de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362663_a_363992]
-
-n livadă Albe, fragede, înmiresmate, Cu glasuri de fructe coapte. În jocul amețitor al vântului Se cerne neaua pământului, Pură, albă, diafană Pentru om și pentru țară. SEMEȚIA FLORILOR Miroase-a flori liliachiu Și argintiu și auriu. Bujorii își aprind obrajii în zori, Lalelele împodobesc grădinile Într-o paletă de culori Alese de un pictor uimitor. Iasomia miroase narcotizant. Trandafirul domnește mândru în palat, Ocrotit cu dragoste de împărat, Ales de bucătărese Să le-aducă dulceața la mese. Crinul își înalță
GRUPAJ POEZII FLORI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362703_a_364032]
-
să mă întorc... Micul tăpșan era neschimbat, mirosul putreziciunii roditoare, fulgerul vrăbiilor că atunci, ca atunci erau, laolaltă cu norii, umbrele și pașii mei de uriaș. Doar că atunci, pe atunci, la vederea lor, lacrimile care începeau să-mi scalde obrajii de bucurie erau... de bucurie. Referință Bibliografica: Atunci / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1507, Anul V, 15 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Râul Bâz : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ATUNCI de RAUL BAZ în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362720_a_364049]
-
taclale, că între fete, nu am observat că a disparut Criști. Doar o bătaie puternică în ușă ne trezi la realitate. Era Tania, colega mea de bancă. Respira greu, de parcă ar fi venit de la ora de educație fizică. Roșie în obraji și cu ochii cât cepele, începu să gesticuleze sălbatic. - Olga, Olga! Nu o să-ți vină să crezi ce s-a întamplat! Am privit-o îngrozită, dar nu am reușit să întreb nimic pentru că Tania oricum abia aștepta să îmi dea
JURNAL DE DUMINICĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362714_a_364043]
-
aprinseră luminile, iar, printr-un ochi din afara realității s-au privit unul pe altul, și au simțit libertatea miraculoasă a cântecului în nemărginirea sufletelor lor. Zâmbi când îi veni în minte primul ei,,da” și primul sărut, precum și paloarea unui obraz feciorelnic în mijlocul unei mărci a candorii, lumina ce se furișase pe chipurile celor doi adolescenți în irizări, răsăritul soarelui văzut ca o desfacer de aripi, dar și apusul ce li se înfățișase ca o desfacer în comete.Își dori cu
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
2152 din 21 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Chip angelic Negru pictează albastru sub arcada sprâncenelor, genele se arcuiesc pe spate, luminițe argintii dansează pe retină croind piruete în patinaj artistic, crema de pe față lucește precum gheața sub greutatea patinelor obrajii roșii ca doua tribune antrenează flacăra iubirii. Coregraful este premiat cu luciul din buze. • Revelion Iarna are frisoane, termometru se adâncește în abis. N-am antibiotic dar geme și plânge iar soarele este prins în cerc de nori. Viforul strânge
ORAȘUL AMORȚIT de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362763_a_364092]