4,493 matches
-
Care sînt notele lui? Întîi grandoarea, amplitudinea proporțiilor: prăpastia este adîncă, mugetul lung, sălbatic, grozav, clocotul apei izbite de stînci provoacă o detunare cruntă. Valurile se sparg În aer și stropii scot scîntei. În sensibilitatea veselului Alecsandri apare un sentiment obscur: sentimentul măreției În dezordinea naturii (tema vîrtejului, a dizlocării, a haosului zgomotos). Sublimul Își trage acum izvoarele din spectacolul unui relief abia ieșit din fierberea geologică. Manifestă Alecsandri un atașament special pentru asemenea peisaje? Sfîrșitul tabloului citat arată că sublimul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Întind brațe, amenințătoare, Nălțînd pe toată culmea cîte-o spînzurătoare Și stîncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe Deschid largi, negre peșteri menite de a soarbe În umbra lor adîncă și de misteruri plină Pe omu-mpins de soartă a pere din lumină.” Pădure obscură, stînci, peșteri ca niște imense ventuze, cărări Întortocheate, neguri groase - iată o suită de figuri ale fricii, elemente (cum zice Bachelard) ale unei mitologii imediate. O mitologic a terorii, un peisaj al coșmarului, al haosului primordial. Stînca, despre care același
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un refuz ce se dovedește a fi productiv, se Încheie cu imaginea deprimantului ocean de iarbă „necunoscut În lume”. Am intrat deja În peisajul retoricii. Relația dintre poezie și obiectul ei este primejduită, În poemul comentat Înainte, de o teamă obscură. Teama este provocată În alt poem (Calea Robilor) de senzația de gol cosmic. Este unica dată cînd Alecsandri are o reverie uranică Încheiată printr-o reverie a pustiului terestru: „Pe cerul nalt lucește un rîu albiu de stele, Ce curge
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pastelurile primăverii și verii nuanțează această pregătire pentru facere. O vastă figură a fecundității se profilează: lumina devine caldă, cîmpia scoate aburi, pîraiele se umflă, mugurii se desfac, lunca „clocotește” de seve regeneratoare. Elementele materiale nu-și pierd, În acest obscur proces al creației, strălucirea și limpiditatea: pîraiele sînt „cristaline”, aerul e „viu și proaspăt”, „valuri limpide de aer” trec deasupra luncii, iarba coaptă, mustoasă, „strălucește”, norii sînt „albi, ușori, mărunți”. O furtună pe cerul primăverii se aude ca o „veselă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
noi, pune oarecare preț pe reflecțiile melancoliceă și patetismul echilibrat din Lăcrimioare. Adevărul e că Alecsandri este În erotică un liric fără imaginație. Mai viu, esteticește, decît poeziile lui de dragoste este Jurnalul citat, În care transpar exaltarea și teama obscură de moarte. Poeziile sînt pline de Îngeri și fețe de crin dalbe și gingașe. Nici vorbă de senzualitate. Erotica lui Alecsandri este enervant Îngerească. Am putea reconstitui un portret feminin care nu diferă, În esență de portretul romantic cunoscut. Lipsește
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Nap, mătușa Sfecla, nepoții Morcovi și Pătrunjei, vărul Cartof, Loboda, Știrul, Dovleacul, Salata, Manila, Piersica, Pepinile, Urzica și, cu toate acestea, impresia este de abstracțiune pentru că simțul liric este covîrșit de simțul moral. Lipsește implicarea În materie, lipsește acea spaimă obscură față de anumite elemente și sentimentul de plenitudine și siguranță față de altele. Pentru Pann toate obiectele sînt la fel. Numai virtutea sau viciul (prin omologare cu natură umană) le-ar putea diferenția. Unde reușește el este În portretul moral. Iată pe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rolul de reformator al literaturii moderne. Întorcându-ne la distincția dintre cele două tipuri de memorie, remarcăm că naratorul proustian "privește" realitatea doar indirect, pentru a o putea reinventa mai bine cu ochiul interior, trezit la viață de niște senzații obscure, din alt timp, ca parfumul madlenei muiate în ceașca de ceai. Așadar, în romanul proustian, "motivul muzical" (desemnând atât trăirea inconștientă, cât și modalitatea ei specifică de expresie) se lăsa "tradus" cu precădere în limbajul simțurilor "minore" (mirosul, gustul), ceea ce
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
constatăm, în maniera unei narațiuni realiste obișnuite, axate pe descrierea amănunțită a mediului social și a unor comportamente tipice. Dacă ar fi dat curs temei anunțate în primul capitol și ar fi reconstituit povestea ascensiunii lui Lică Scumpu, fiul unui obscur casier de provincie, tipul arivistului, parvenit până la postura de ministru al domeniilor publice, Lovinescu izbutea, poate, să compună un corect roman balzacian sau măcar o banală cronică de familie, fără pretenții de originalitate. Pentru că versatilul Lică e înfățișat aici într-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și modelele românești și europene ale criticii literare interbelice); ea trebuie să continue, așa cum o face în cartea de față, cu parcurgerea scrierilor lui literare, corelate cu cele memorialistice, în care se găsește partea nemărturisită a gândirii critice, jumătatea sa obscură. Intitulându-și cartea Scriitorul și umbra sa, Antonio Patraș explică statutul pe care îl acordă literaturii lovinesciene, anume cel de "umbră" a creației diurne a criticului și ideologului literar. Nimic mai firesc, de fapt, dacă ne gândim la disocierile pe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dat să uzurpe statutul cu greu câștigat al acestuia în calitate de critic. Desigur, nu e vorba de o vulgară teorie a ficțiunii ca formă de compensare în imaginar a neîmplinirilor teoreticianului literaturii. Așa cum ideologia lovinesciană este un construct polilateral, cu pliuri obscure și deschideri neașteptate, și opera literară scrisă de critic cuprinde mai mult decât plonjeuri "estetice" în imaginar. Pentru Antonio Patraș, opera literară majoră se caracterizează prin rafinament estetic, dar mai ales prin reflecția morală, perspectivismul ideologic bogat, ca și prin
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pe marginea "chestiunii evreiești", prozatorul subliniază faptul că Eminescu nu a avut "modele", de vreme ce "prefera pe egali, dar mai ales pe cei mai mici". Aceeași atitudine se regăsește la E. Lovinescu, care, în anii formării, prefera să-l cultive pe obscurul D. Evolceanu, iar nu pe Maiorescu sau Iorga (vezi notele Gabrielei Omăt despre relația lui E. Lovinescu și D. Evolceanu în volumul E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. VI, ed. cit., pp. 612-616). După cum observă René Girard, "pretutindeni, în secolul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
consemna după un an de la apariție Emil D. Fagure. Acestuia îi succedă la conducere dramaturgul A. de Herz, până la 21 iunie 1925, când A. l. și a. intră în orbita „Vieții românești”, care îi trimite și un „director”, pe destul de obscurul, dar bunul administrator M. Sevastos. Până la această dată, revista își definise profilul de „magazin”, publicând, alături de poezie, proză și eseistică, articole de popularizare a științei, cronică teatrală, cronică plastică (susținută mulți ani de H. Blazian), cronică cinematografică (datorată neobositului D. I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
în frunte cu directorul revistei (M. Sevastos), preferă proza de observație socială, în dauna celei de analiză psihologică. Nu era aceasta numai opinia lui. Revista îi va publica pe Liviu Rebreanu, C. Stere, Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu și, insistent, destui obscuri, dar aproape deloc pe Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Gib I. Mihăescu. De la această estetică a temperanței, îndatorată în bună măsură lui G. Ibrăileanu, se abat, într-un fel sau altul, și Al. A. Philippide, și M. Ralea, și D. I. Suchianu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
acestea, locuitorii lumii din secolul XXI sunt diferiți. Uneori sunt chiar profund diferiți. Or, tocmai aceste diferențe profunde sunt date de acele constructe ideatice, subtile și permanente, numite mentalități sociale. Ele nu dispar niciodată. Se camuflează în zonele cele mai obscure ale inconștientului (individual și colectiv), izbucnind surprinzător pentru a ne evidenția singularitatea și specificul în raport cu ceilalți. Această singularitate a mea ca român, de exemplu, mi-o relevă chestionarea tăcută și meditativă a propriului Sine, fie analiza minuțioasă a mărcilor identitare
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
nu în ultimul rând, cu știința. Este una dintre puținele lucrări profesioniste despre magie traduse în limba română după 1989. Apariția ei la Institutul European este, cred eu, o replică temeinică dată imensei maculaturi produse la noi de mulți autori obscuri și de unele edituri insignifiante. Mitologia și simbolistica divinității 1. Paul Diel și critica metafizicii speculative Paul Diel, psiholog francez de origine austriacă, a fost un discipol recunoscut de S. Freud și A. Adler. A avut șansa de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
interpretări, planurile teroriștilor au fost eficient dejucate de revolta spontană a miilor de români. Ei ar fi deconstruit în ultimă instanță, "scenariul antiromânesc lucrat la mai multe mâini"155. Care sunt însă argumentele susținătorilor tezei terorismului străin? Mihai Ungheanu invocă obscure și diferite "informații culese la fața locului", articole din România Mare și alte publicații. Cine erau de fapt acești străini metamorfozați în misterioșii noștri teroriști din decembrie '89? Cu toții par a fi de acord în a identifica în maleficele "agenturi
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
și nevoia de liniște absolută, imposibil de aflat într-un mediu sufocat de intrigi și conflicte. Prin incendierea unor case din mahala Stoican crede că va putea să evadeze din atmosfera ei terifiantă, să pedepsească, în numele unei legi nescrise, lumea obscură și degradată. Atracția spre morbid, dominantă a existenței lui Andrei Stoican, tulbură curgerea firească, pierdută în nimicuri, a vieții din mahala. Observația socială - studentul și publicistul înregimentat în mișcarea naționalistă de dreapta, socialistul veșnic urmărit și persecutat, funcționarul conștiincios și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
mare reputație dacă au tiraje de 700-800 exemplare. Se poate pune și întrebarea iritantă, dar necesară: ce ecou precis au avut în definitiv toate volumele de poezii traduse? Câte recenzii? publicate unde (categoria publicației contează enorm) și de către cine? (Jurnaliști obscuri sau publiciști cunoscuți?) O altă eroare care s-a făcut și se mai face la noi este și miza aproape exclusivă pe francofonie. Ce ecou real, fie și francofon, a avut o traducere sau alta? O singură recenzie într-un
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și descoperirea Europei luminători profesioniști, la oficialități, în presă și literatură. Toți vor să lumineze nația românească: Negura să depărteze Ci dimult se-au răspândit p'acest continent slăvit. Era convingerea naiv exprimată, dar autentică și adâncă, a unui versificator obscur, G. Stihi. Ea este însă a epocii, a curentului iluminist întreg, plin de admirație pentru luminata Europă, în cadrul căreia conștiințele românești înțeleg să se integreze și să acționeze. Nu cu ostentație, nici cu umilință, nici prin uitarea calității de român
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de orice, o aspirație organică, spontană, un sentiment elementar, înnăscut, de coexistență și coparticipare. Căci cum s-ar putea explica altfel reacțiunea lui Zilot Românul față de domnitorul Hangerli, care ne-ar fi... compromis în fața Europei (erou și scenă cu desăvârșire obscure și perfect ignorate de Europa): Stricase acea mărire ce are acest principat Care la toată Evropa e vestit și lăudat. Iluzia atinge proporțiile unui adevărat mit și mesianism național, precum într-o prefață la o carte despre patriotism din 1822
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și oameni de cultură munteni, ca: paris Mumuleanu, Heliade Rădulescu, Gr. pleșoianu, C. Bălăcescu, C. Caragiale, Cezar Bolliac, Ion Ghica ș.a. Texte exprimând o opoziție identică la invazia culturii și civilizației apusene, pot fi culese și din alți autori, mai obscuri, încă din 1820-1826, printr-o participare la un curent ideologic larg, care ar merita un studiu monografic special. În acest cadru ne mulțumim să dăm doar câteva sugestii și indicații, de aprofundat ulterior, cu toată documentarea și rigoarea necesară. Dacă
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
istoric. Amintirea trecutului recent, cu tiranii și silniciile sale e Încă obsedantă și În ea poeții vor turna culorile cele mai Întunecate. În amplul său poem Nicolae Tăutu și-a propus să scrie În versuri cronica unui sat de munte obscur, „fără monografie”. Regimurile trecute i-ai hărăzit toate nenorocirile: «Stat de argați, cucuiați În munte, moartea-l găsea și fără de punte, poate mai hidoasă, mai neagră, scorojită toată de pelagră». Dan Deșliu Își aduce și el aminte. De «boema» de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă). În general se poate afirma că Marin Preda a respectat adevărul vieții și nu a făcut din eroina lui o figură excepțională. Procesul sufletesc al Anei Roșculeț nu se petrece numai la lumina clară a zilei, ci rămâne uneori obscur. (Ă). În Ana Roșculeț are loc o luptă Îndelungată dar explicabilă (Ă). S-ar putea obiecta că (Ă) Marin Preda se lasă În mare măsură sedus de idee a de a atribui Anei Roșculeț anumite comportări neprevăzute. Aceste gesturi și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Lupta de clasă și-a Însușit critica făcută, luându-și angajamentul de a Îndrepta serioasele deficiențe și greșeli pe care le-a avut În muncă. (Ă). Poezia publicată conține influențe formaliste. Alături de versuri limpezi ale unor poeți, se Întâlnesc poeme obscure, abstracte, ale altora. Redacția nu depune Încă eforturi destule pentru a ajuta pe poeți - mai ales pe cei tineri - În munca lor; publică poeme la care autorul ar trebui să mai stăruiască pentru a le limpezi și Închega mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sovietice, cu toate că au avut posibilitatea să o facă. (Ă). În această privință este edificator Index-ul de nume proprii folosite În ultimele tomuri ale Buletinului. Pe lângă numele clasicilor lingvisticii burgheze, găsim acolo zeci de nume de lingviști, dintre cei mai obscuri și obscurantiști, din țările capitaliste, pe care colaboratorii Buletinului Îi citează și-i comentează. Găsim și numele lingviștilor ruși-albi Trubetzkoy și Jakobson. Găsim și numele colaboraționiștilor francezi Gide și Céline, ale filosofilor legionari Pușcariu, Găzdaru și Șandru și ale huliganilor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]