5,945 matches
-
ușor să fii scriitor român. Există o dublă neânțelegere în privința percepției culturii române în străinătate, înainte să mă refer la ea, trebuie să spun că este o 198 neânțelegere însăși ideea de scriitor național. Dacă în sport un fel de orgoliu popular, benign, face simpatică înfruntarea între țări, în schimb e de neînțeles de ce pe tricoul lui Mîrquez trebuie să scrie Columbia, pe al lui Pynchon USA și pe al lui Calvino Italia. în scrisul meu am fost la fel de mult influențat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ești cum ești, ci cum te văd eu, cum te văd dorințele, aspirațiile, frustrările mele. Cum te vede comoditatea mea. Nu mai ești tu, ci ești cum îmi convine mie să fii. La rândul tău, din neânțelegere, din prejudecată, din orgoliu îmi modelezi un chip care mă uimește, în care nu mă recunosc deloc. Pretinzi nu numai să port această mască simplistă și ridicolă, dar să și acționez, zi de zi și ceas de ceas, în conformitate cu ea. Mă definești prin ea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mai recent și prin urmare cel mai bun. Indiferent cum scrii atunci, genial sau imbecil (căci din păcate tinerețea îți dă automat enorme avantaje, dar nu și talent), trebuie să știi că nu vei mai avea nici-cînd aceeași pasiune, același orgoliu, același curaj în fața paginii de hârtie. Căci vremea trece, trece chiar și peste tine. Din zece care-ați pornit împreună rămâne unul singur, dacă rămâne. Spre stupoarea ta, apar alții și mai tineri decât tine, care deja vor să te
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sub privirile mele și atunci va înțelege cum stau lucrurile. -O va urî, Radu. -A vrut răzbunare împotriva mea, dar ea se va răsfrânge împotriva ei. Ramona plângea compătimind-o pe Angela, considerând că a greșit la acea vreme din cauza orgoliului său nemăsurat. De acum începea s-o doară tot mai mult de Ionuț, care în curând va afla adevărul și care poate-l va face să sufere. Radu și el se gândea la Ionuț dar se consola cu gândul că
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
numite meridiane. Atunci când qi-ul este „plin”, întregul organism prosperă. Când qi-ul este „gol”, funcțiile vitale se opresc, iar organismul începe să se ofilească. Shen: spiritul vieții Shen cuprinde toate facultățile noastre mentale, inclusiv gândirea rațională, intuiția, spiritul, atenția, voința și orgoliul. Gândirea tradițională chineză distinge patru aspecte majore ale spiritului: hun, sufletul uman, asociat cu yang și Cerul; bo, sufletul animal, asociat cu yin și Pământul; yi, gândirea și conștiința; jir, intenția și puterea voinței. Spre deosebire de dualismul occidental, care sanctifică spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
întrețin relații sexuale pe toată perioada anului, atât ziua, cât și noaptea, în orice anotimp și pe orice vreme și numai oamenii fac acest lucru, în primul rând, pentru plăcere, și nu cu scopul procreării. Și totuși, masculul uman, în ciuda orgoliului său crescut, este supus acelorași limitări inerente pe care natura le-a impus asupra sexului său la toate speciile. Matriarhiatul este o recunoaștere socială a superiorității femelei, fiind așadar modelul natural pe care să-l urmeze specia umană. Matriarhiatul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
analogia literară chineză tradițională a dormitorului ca un „câmp de luptă înflorit”. Dar viziunea chineză a sexului ca luptă nu este, în nici un caz, același lucru cu „lupta între sexe” din Occident. Aceasta din urmă indică un conflict fundamental de orgolii și o competiție acerbă pentru supremație sexuală care depășește limitele dormitorului, în timp ce metafora chinezească subliniază aspectele practice, tactice ale actului sexual în sine - ceea ce chinezii numesc „strategie de dormitor”. În romanul erotic din dinastia Ming Covorașul de rugăciuni al trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de tine. — Și mie Îmi place de tine Hector, da nu-mi vine nici cât hău să te fut. Câinelăstai un poponar de rahat și cu asta basta! Hector se duce să consoleze animalul, de parcă ar fi fost rănit În orgoliu. — E nou În domeniu, asta-i tot. — Nu folosește la nimic să-i placă de mine, tresăi placă de ea! arăt eu Înspre Claire care s-a Îmbrăcat la loc cu haina ei de blană. Tresă se poată face ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dublată de cea dintre vraci și medic, vraci și farmacist, magician și judecător. Dacă dezacordul dintre preot și magician nu ne miră, celelalte exemple conflictuale sunt mai greu de înțeles. În cazul raportului vraci farmacist, răspunsul ar putea veni din partea orgoliilor profesionale care-i fac pe fiecare dintre aceștia să creadă că sunt deținătorii unei științe infailibile (fie sacră, obscură, fie rațională, modernă) și se află în posesia formulelor salvatoare. Dacă orgoliile farmacistului sunt alimentate de experimente și descoperiri științifice unanim
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cazul raportului vraci farmacist, răspunsul ar putea veni din partea orgoliilor profesionale care-i fac pe fiecare dintre aceștia să creadă că sunt deținătorii unei științe infailibile (fie sacră, obscură, fie rațională, modernă) și se află în posesia formulelor salvatoare. Dacă orgoliile farmacistului sunt alimentate de experimente și descoperiri științifice unanim acceptate, orgoliul vraciului se alimentează din eșecurile celui dintâi. Este un fapt știut că mulți dintre cei în cazul cărora știința farmaceutică și medicală se dovedește neputincioasă apelează și la forme
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
care-i fac pe fiecare dintre aceștia să creadă că sunt deținătorii unei științe infailibile (fie sacră, obscură, fie rațională, modernă) și se află în posesia formulelor salvatoare. Dacă orgoliile farmacistului sunt alimentate de experimente și descoperiri științifice unanim acceptate, orgoliul vraciului se alimentează din eșecurile celui dintâi. Este un fapt știut că mulți dintre cei în cazul cărora știința farmaceutică și medicală se dovedește neputincioasă apelează și la forme alternative de vindecare. Cercetările de teren ne arată că, în această
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
această situație, divinația are un rol important. Îl îndrumă pe nefericit într-o direcție sau alta. Trebuie să spunem că, în unele situații, în mod cu totul inexplicabil, unii își găsesc chiar salvarea astfel. În aceste cazuri, în mod firesc, orgoliul, prestanța și autoritatea vraciului cresc. El va spune: "Nu e puțin lucru să reușesc acolo unde o grămadă de specialiști au dat greș". Mai mult, faptul că din categoria clienților săi pot face parte și persoane din anumite categorii socio-profesionale
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
o vrăjitoare, singura capabilă să manipuleze anumite forțe. De exemplu, luarea manei la vaci era o practică întâlnită pe tot cuprinsul Europei. Cauzele care au fost contabilizate de antropologi și sociologi pot fi dintre cele mai diverse: invidie, răzbunare, gelozie, orgoliu nemăsurat etc. Aceleași lucruri se pot spune și despre lumea sătească din centrul și estul Europei. La noi, în România, aproape că nu exista sat în care să nu se discute, cu discreție, de prezența unei vrăjitoare. Practica divinației aici
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
spații de studiu născute din adunarea spon tană a maeștrilor și elevilor, apar altele care provin din voința suveranilor, ale administrațiilor orășenești. Fede rico II a fondat În 1224 Universitatea din Napoli, iar orașul Vercelli a decis În 1228, cu orgoliu, să se Înzes treze cu o instituție de studiu. Încă din aceste prime inițiative de Întemeiere, dependența universităților de puterile locale este foarte puternică, mai ales din punct de vedere financiar (salariile profesorilor fiind plătite din banii publici); În schimb
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
este Însă, ca În poezia occidentală, una infuzată, transferată În mod subiectiv și sentimental obiectului. Lumea obiectivă nu devine o oglindă a simțirii subiective (poetice). Soluția haikuului este depersonalizarea autorului care pătrunde În obiect (fără vreun inters personal și fără orgoliul de a-și conserva sinele), se topește și se confundă cu el. Autorul este absorbit de obiectul experienței sale, devine una cu el. Orice experiență autentică este o unificare emoțională a subiectului și a obiectului. Intuiția nu este decît fuziunea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
văzut În acest caz ca formă internă care irumpe În tot ceea ce face cel care Îl cultivă și Îl trăiește așa cum se cuvine. Tot Nichita este Însă nevoit să afirme: eu nu admir misterul, Îl creez. Este o afirmație a orgoliului creator tipică pentru artistul ca și pentru sufletul faustic al occidentalului. Sfâșiat de accese acerbe de individualism, omul Înstrăinat simte că totul, lumea Întreagă, Îl neagă. Este adevărat, uneori, În clipe de adâncă reverie, până și Camus, care teoretizează omul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
sacrului aflat În proximitate, În cotidian, În banal, În lucrurile cele mai umile și lipsite de strălucire. El o preia și, cu o minimă prelucrare, o transmite celorlalți. Nu el creează misterul sau cântecul, acestea se Întîmplă de la sine. Nu orgoliul creator Îl Împinge să plăsmuiască misterul, ci ființa sa, eliberată de sinele parazitar, atinge acea stare În care poezia lumii, realitatea cea mai adâncă a ei, se manifestă osmotic În același timp În lucruri ca și În sufletul său. Nu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
zodia livrescului și care pune în scenă exigențe teoretice și pragmatice deopotrivă, ce nu vor putea fi ignorate sau eludate de exegeza agheziană, dacă vrea să scape de neajunsurile simulacrului. Prin Tudor Arghezi. Discursul polemic, Minodora Sălcudean își asumă, discret, orgoliul unui spirit critic iubitor de orânduială: încearcă să instituie mai multă rigoare într-un anume segment al spațiului publicistic, acolo unde norma pare să fi fost dată tocmai de absența ei, adică de anomie. Autoarea este interesată înainte de toate de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fi al unui om cu o sensibilitate aparte, "câtuși de puțin dispus să se topească în anonimatul ideilor preconcepute"112, incapabil de compromis atunci când în joc e creația și demnitatea creatorului. Printre rânduri sau, mai bine zis, dincolo de rânduri, sensul orgoliului arghezian e mereu perceptibil, în timp ce smerenia omului, ca reflex dobândit, se lasă citită, deseori, cu maximă transparență. Portretul tânărului poet-monah, recompus din crâmpeie de corespondență, este consonant, într-o proporție impresionantă, cu descrierile, deloc puține, ale celor care l-au
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
spre problematizarea aspectelor vieții de zi cu zi. El e un observator detașat, care s-a retras în propria-i solitudine ideologică, de unde decretează apoftegmatic: "Omului nu-i este permis să-și acorde toate drepturile și libertățile, înflăcărat de un orgoliu de bețiv, de un egoism entuziast și de o mâzgă. La un anume ceas el trebuie să facă hotărât un lucru precis, în anume împrejurare el trebuie să se regăsească, armat cu metalul voinței. Viața nu trebuie să-l priveze
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vedere psihofiziologic, poetul este predispus la a manifesta un comportament masculin excesiv (dacă trecem în revistă, de pildă, independența față de autoritatea paternă, recuzată de timpuriu, tendința de a domina intelectual relațiile afective, mizantropia, asumarea deplină a statutului familial, dar și orgoliul și energia creatoare, sanctificarea muncii trudnice etc.). Această predispoziție transpare frecvent la nivelul discursului publicistic, imprimându-i anumite caracteristici formale, pe care ne propunem să le investigăm. 4.2.2. Bătaia ruptă din rai. Există, la Arghezi, o preocupare obsesivă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Referindu-se la texte argheziene capitale pentru concepția sa literară, Alexandru George semnalează însă o ipostază inedită a poetului ajuns la maturitate, și anume de a vorbi "în numele unui grup și de a apăra o formulă", în articolul Literatura nouă. Orgoliul creatorului, ca trăsătură definitorie a individualității sale artistice, l-a împiedicat să adere la convenții prefabricate și l-a determinat să-și întemeieze propriul univers valoric, în acord doar cu propria conștiință creatoare. De aceea, ars poetica argheziană este atât
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cât și prin formă. Departe de a-și fi epuizat resursele creatoare, Arghezi se găsește totuși la o vârstă când "trecutul și amintirile trebuiesc mutate din peizajul lor în caiet". Prin discursul autoreferențial, Arghezi își mărturisește, nu fără un disimulat orgoliu, singularitatea eului poetic: "Când alții ajungeau la țintă și se odihneau de un efort sfârșit sau renunțau să mai fie, eu de-abia ridicam traista și mă uitam, din prispă, încotro să apuc". Sau: "sunt incapabil să rostesc un gând
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
totdeauna, de preceptele omiliei, iar, pe de altă parte, convertirea acestui gest în strategie polemică de "autosusținere", care validează propria imagine în defavoarea celei adverse, prin cultivarea unei atitudini funciarmente morale. "E poate absurd, însă m-am obișnuit să n-am orgoliu și nu-mi atribui darurile ce mi se acordă." În chip contrastant, autoportretul liric supradimensionează eul demiurgic "(...) zămislit ca-n basme / cu șapte frunți și șapte / Grumazi și șapte țeste", un sine neînțeles de egoul obișnuit, căruia i se substituie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de emulație culturală), mai ales în planul paradigmatic al creației publicistice, pentru ca, apoi, să-i distingă complet, la nivelul de suprafață al discursului publicistic ei devenind exponenți ai unor maniere diferite de "punere în formă". Fapt firesc, având în vedere "orgoliul de prozator" al lui Caragiale, în contrast cu lirismul structural arghezian. Primul se manifestă epic în proza jurnalistică, al doilea cedează ușor impulsului liric. Să ne amintim că Arghezi decretase, încă din 1904, e drept cu destule exagerări, superioritatea absolută a poeziei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]