4,332 matches
-
Brătianu, generalii Constantin Prezan, Constantin Christescu, Nicolae Petala, Vlădescu, Dmitri Șcerbaciov (comandantul trupelor ruse de pe frontul românesc), Henri Berthelot (șeful Misiunii Militare Franceze în România) și membriii misiunilor diplomatice, Octavian Goga și, alături de aceștia, toți cei care își asumaseră declanșarea ostilităților militare, precum și un numeros public. Un regiment de vânători a asigurat, cu această ocazie, serviciul de gardă de onoare. La 8 iunie (9 iunie după altă sursă), voluntarii au depus jurământul pe câmpul de instrucție al "Brigăzii a III-a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
acesteia au tatonat cu naivitate și fără nici un succes contactarea unor reprezentanți ai Italiei fasciste și ai Germaniei naziste. Germania se afla, este adevărat, în război cu puterea mandatară, Anglia, dar cristalizase de mult o politică de o represiune și ostilitate fără precedent, până la genocid, față de evrei și, alături de regimul Mussolini, a arătat mai degrabă simpatie și sprijin față de cauza naționalistă arabă (în Irak, Palestina, Egipt etc). Între 1941-1948 organizația a comis atentate și actiuni de sabotaj contra forței de ocupație
Lehi () [Corola-website/Science/336100_a_337429]
-
de argint la Praga, care a fost o importantă monedă europeană timp de câteva secole, și a plănuit să construiască prima universitate din Europa Centrală. Puterea și bogăția Regatului Boemiei a dat naștere unui mare respect, dar și al unei ostilități din partea altor familii regale europene. Dinastia a început să se prăbușească după moartea prematură a lui Venceslau al II-lea (1305) și asasinarea fiului său, Venceslau al III-lea în 1306, care a dus la sfârșitul dominației lor. Pe latura
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
tunel ce leagă Moscheea Badshahi de Fortul Lahore și să fure provizii de praf de pușcă. După ocupația britanică, moscheea și fortul învecinat au continuat să fie folosite drept garnizoane militare. Cu toate acestea, din cauza creșterii populației musulmane și a ostilității tot mai accentuate împotriva stăpânirii britanice, aceștia din urmă au decis în anul 1852 să creeze "Autoritatea Moscheii Badshahi" cu scopul de a se ocupă de reabilitarea locașului de cult. Lucrările de reabilitare au luat amploare în anul 1939, cănd
Moscheea Badshahi () [Corola-website/Science/336133_a_337462]
-
colaboreze militar cu Rusia bolșevică printr-o alianță ofensivă și defensivă. Ultimele tentative de negociere au eșuat, astfel că la 16 aprilie 1919 trupele române au declanșat o ofensivă generală pentru a avansa dincolo de vestul Munților Apuseni. În contextul încheierii ostilităților, Linia de demarcație din Transilvania dintre armate după semnarea armistițiului ar fi urmat să aibă un scop strict militar de delimitare a zonei de contact dintre trupele inamice, astfel că nu ar fi putut fi considerată o frontieră politică, din moment ce
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
gradului de ocupare militară cât și să prevină o conexiune între republicile sovietice ungară și rusă precum și răspândirea comunismului în bazinul dunărean, prin Consiliul de Miniștri de la 28 martie/10 aprilie 1919 din București, Regatul României a decis să declanșeze ostilitățile împotriva Republicii Sfaturilor mai înainte ca aceasta să declanșeze o acțiune ofensivă împotriva trupelor române. Atacarea trupelor maghiare aflate dincolo de linia de demarcație a fost decisă pentru data de 16 aprilie 1919. După ce în noaptea de 15 spre 16 aprilie
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
cuprindă tot nord-estul Africii, inclusiv Etiopia și izvoarele Nilului. După ocuparea Massawei, egiptenii au început o campanie de cuceriri spre sud în zona Tigray și spre est spre Sultanatul Awsa al afarilor. Etiopienii au încercat fără succes să pună capăt ostilităților pe căi diplomatice și apoi, la 3 octombrie 1875 s-au declarat în stare de război cu Egiptul. Împăratul Yohannes al IV-lea a încredințat conducerea armatei pe frontul împotriva invadatorilor egipteni colaboratorului său cel mai apropiat, Alula.În dimineața
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
Midri Barhi (Eritreea de astăzi), Wolde Michael Salomon, membru al familiei imperiale, care era suspectat de colaborare cu egiptenii. În locul său a fost numit Alula, care a primit titlul de Ras - principe. Înlăturarea guvernatorului din Hamasen a contribuit la adâncirea ostilității dintre împărat și dinastia cârmuitorilor locali. Numirea lui Alula ca guvernator a fost primită și ea de aceștia ca un afront, din cauza originii sale modeste, din afara nobilimii. Alula și-a stabilit reședința la Adi Teklay iar după scurt timp a
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
Împăratul a suferit în această perioadă pierderea fiului său, prințul moștenitor Ras Araya Selassie și avea frecvent stări de depresie. El a ales să se înfrunte mai întâi cu musulmanii. Imparatul și Ras Alula fusese implicați în acea perioadă în ostilități și acte de represalii contra triburilor Amhara din Gojjam, coalizate cu italienii. Plana pericolul unui război civil între etiopieni.Înainte de a porni campania, Yohannes, care voia să evite un război cu Menelik, i-a poruncit lui Ras Alula să părăsească
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
tratatul și a apelat la mobilizare în toate provinciile.Pretutindeni apelul său a fost urmat, inclusiv în provinciile din nord, dominate de rivalii săi tradiționali. Între timp in decembrie 1894 generalul italian Baratieri a proclamat anexarea Aduei și a Aksumului. Ostilitățile dintre forțele italiene care ajunseseră la un număr de 20,000 de militari, și cele etiopiene (90,000 luptători, dintre care 20,000 fără arme moderne) au reînceput la 7 decembrie 1895. Ras Alula a luat parte la o parte
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
reintrat în forțele armate italiene și a devenit pilot. În 1932, el s-a alăturat Forțelor Aeriene Regale Italiene ("Regia Aeronautica"). A servit sub mareșalul Rodolfo Graziani și guvernatorul libian Pietro Badoglio în timpul etapelor de pacificare din Libia (1911-1932). Când ostilitățile din Libia au ajuns la final, la începutul anului 1932, el a devenit comandant al aviatorilor care l-au forțat pe Senussi să fugă din Libia și să caute ajutor în Egipt. La 4 iulie 1931, după decesul tatălui său
Amedeo, Duce de Aosta () [Corola-website/Science/336651_a_337980]
-
comandantul cartierului, până ce a fost grav rănit în lupte) cu 80 militari israelieni din Brigada Etzioni, În ciuda cererii lui David Shaltiel, comandantul Hagana din Ierusalim, luptătorii din Palmah au părăsit poarta Sion. În acea dimineață, Regatul Transiordaniei s-a alăturat ostilităților de la Ierusalim, și ostașii săi, din așa numita Legiune Arabă Transiordaniană au ocupat Poarta Sion și au strâns și mai mult blocada Cartierului evreiesc. Sinagoga Tiferet Israel, a cărei cupolă înaltă slujea ca poziție a apărătorilor cartierului, a fost ocupată
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
considerabile din cartier și i-a blocat pe locuitori în zona celor patru sinagogi sefarde.La 27 mai1948 după zile grele de lupte, arabii au ocupat Sinagoga Hurva și au aruncat-o și pe aceasta în aer. Pe toată perioada ostilităților forțe israeliene au încercat în zadar să pătrundă în cartier și să-i ajute pe împresurați. În cursul luptelor au fost uciși 69 luptători și civili evrei. Morții au fost îngropați în morminte provizorii într-o curte mică din cartier
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
Free State". În august 1856, mii de susținători ai sclaviei au format armate și au pătruns în marș în Kansas. În aceeași lună, Brown și mai mulți alți adepți ai săi s-au ciocnit cu 400 de combatanți pro-sclavie în „”. Ostilitățile au durat încă două luni până când Brown a plecat din teritoriul Kansas, și un nou guvernator teritorial, , a preluat funcția și a reușit să convingă ambele părți să înceteze luptele. Aceasta a fost urmată de o pace fragilă întreruptă de
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
de administrație israeliană, militară până în anul 1966, localitatea, care rămăsese în urma exodului din 1948 cu numai circa 300 locuitori, și-a sporit numărul locuitorilor printre altele, datorită unui influx de circa 1500 refugiați din sate arabe din vecinătate distruse în timpul ostilităților, ca Al-Birwa,Al-Damun, Ruwais, Shaab, Hadatha, Mi'ar, etc. Procente însemnate din suprafața arabilă a satului au fost confiscate de autoritățile israeliene, care le-au realocat unor așezări cooperatiste și unor așezări urbane evreiești (ca de pildă Mitzpe Aviv). În
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
Guicciardini concepe o formă mixtă de stat, o combinație între monarhie, aristocrație și democrație, propunând formarea unui "Consilium" mare înzestrat cu puteri legislative, iar în fruntea statului să se afle un "Consilium" mic, cu rol executiv. Ca și Machiavelli, manifestă ostilitate față de religie și preoțime. În Franța, un gânditor apropiat de Machiavelli în concepții este Jean Bodin. În lucrarea "Metoda pentru cercetarea ușoară a istoriei" își exprimă concepțiile politice, iar în "Șase cărți despre republică " pe cele juridice. Susține că statul
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
că tendința omului este orientată către starea de conviețuire socială, Hobbes consideră că omul este egoist și izolat prin natura sa. Din acest motiv, natura umană conține trei surse de discordie: Pentru a ieși din această stare de conflict, de ostilitate, este necesară încheierea unei păci. La fel ca și pentru Grotius, pentru Hobbes contractul social reprezintă mijlocul instituirii și menținerii vieții sociale pașnice, prin care se naște statul. Deoarece susține subordonarea necondiționată a individului în raport cu puterea statală și care s-
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
britanice, si care susținea o ideologie de dreapta - mai naționalistă și conservatoare decât cea a sionismului social-democrat care domină viața politică evreiască din Palestina. Revizionismul susținea necesitatea unui „zid de fier” ideologic care să protejeze pe evreii din Palestina de ostilitatea vecinilor lor arabi. Benzion Netanyahu a fost în anii 1934-1935 coredactor al revistei lunare ebraice „Betar” și redactor al organului cotidian al sionismului revizionist „Hayarden” (Iordanul) care a apărut la Ierusalim în anii 1933-1934, până ce a fost interzis de autoritățile
Benzion Netanyahu () [Corola-website/Science/337336_a_338665]
-
fost însă de așa natură, încât din punct de vedere militar garda cehoslovacă a fost depășită ca forță de cea locală. Aflat la depărtare și fără posibilitate de negociere pe plan local, generalul Janin a refuzat să ordone declanșarea unor ostilități. Odată cu amiralul a fost capturat și tezaurul imperial rus, aflat în trenul cu care s-a deplasat acesta. Premierul francez Alexandre Millerand i-a telegrafiat lui Janin pentru a-i cere explicații și i-a solicitat să depună eforturi pentru
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
fost estimată la 87.000 km. Cu o zi înaintea confirmării oficiale a tratatului, Alexandru Jagiellon s-a logodit cu , fiica lui Ivan al III-lea (logodna s-a celebrat prin delegat, mirele fiind reprezentat de , Alexandru fiind în Polonia). Ostilitățile s-au reluat în mai 1500, când Ivan al III-lea a profitat de o campanie polono-maghiară împotriva Imperiului Otoman. Preocupate cu luptele cu turcii, Polonia și Ungaria nu puteau ajuta Lituania. Pretextul a fost presupus intoleranță față de ortodocși la
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
bisericii au insistat pe necesitatea de a „păstra” Riga (care nu fusese încă cucerită) în timp ce boierii se fereau să accepte o pace cuprinzătoare cu Lituania, temându-se de pericolul reprezentat de un stat polono-lituanian. Discuțiile au fost apoi oprite și ostilitățile reluate după întoarcerea solilor în Lituania. În 1569, tratatul de la Lublin a consfințit unirea Poloniei cu Lituania în Uniunea Polono-Lituaniană. , unificat cu Lituania prin din 1566, a intrat sub polono-lituaniană. În iunie 1570, s-a semnat un armistițiu de trei
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
bisericilor greco-catolice transferate de către fosta guvernare comunistă Bisericii Ortodoxe Române, în toamna lui 1948, rămâne o problemă semnificativă. Au fost raportate cazuri de discriminare socială pe bază de apartenență religioasă, credință sau practici religioase. Unii clerici ortodocși continuă să afișeze ostilitate față de grupuri religioase neortodoxe, împiedicându-le, printre altele, accesul în cimitire. Grupurile religioase minoritare și ONG-urile au fost preocupate de obligativitatea predării religiei în școli promovată de guvern, deși au reacționat pozitiv la decizia guvernului de a interzice afirmațiile
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
dacă Israelul nu-și schimbă atitudinea. Începând cu anul 1949, în ciuda numeroaselor arestări, mișcarea sionistă acționând subteran s-a intensificat și a început să transfere clandestin evrei din Irak spre Palestina într-un ritm de 1000 pe lună. După încheierea ostilităților militare din Palestina, în martie 1950, sperând să oprească scoaterea de bunuri din țară, regimul irakian a adoptat o lege prin care permitea evreilor vreme de un an să emigreze cu condiția de a renunța la cetățenia irakiană. Permisiunea a
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
de atacuri ale trupelor poloneze în timpul asediului de cinci luni. Asediul a continuat fără ca niciuna dintre părți să fie capabilă să obțină victoria; negocierile diplomatice purtate în acest timp, în care s-a implicat și Vaticanul, au dus la încetarea ostilităților. Regele Ștefan Báthory și țarul Ivan al IV-leaau semnat în cele din urmă Tratatul de la Iam-Zapolski la 15 ianuarie 1582; Rusia a renunțat la pretențiile sale cu privire la Livonia și Poloțk, iar Uniunea statală polono-lituaniană a returnat în schimb teritoriile rusești
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
construiește mai multe canale de flotaj și baraje în diverse țări europene (Iugoslavia, Turcia, Bulgaria ș.a.). Barajele sunt echipate cu dispozitive noi, revoluționare, unele ce ranforsează structura, altele care regularizează temperatura apei deversate în aval. Este obligat să demisioneze din cauza ostilității șefilor. Publică în anul 1933 la Viena, prima sa carte "Unsere Sinnlose Arbeit". În anul 1934 este convocat personal de către Hitler, interesat de reputația și cunoștințele lui despre silvicultură și ingineria apei. Schauberger refuză să lucreze pentru Reich. În 1941
Viktor Schauberger () [Corola-website/Science/335959_a_337288]