8,430 matches
-
a naturii umane) apare o tensiune inevitabilă în legătură cu măsura adevărului. Rezultatul demersului științific, al cunoașterii științifice cade sau nu cade pe adevăr. Tensiunea a generat teama de ridicol, de oprobiu într-o comunitate cu spirit critic acut (Kuhn, 1982). Soluția paradigmei lui Kuhn salvează cumva omul de știință de spectrul neadevărului, dându-i metoda prin care să se construiască adevărul. Paradigma este un Dumnezeu care-l ajută pe omul de știință să-și facă lumea proprie. Este același mecanism implacabil care
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pe adevăr. Tensiunea a generat teama de ridicol, de oprobiu într-o comunitate cu spirit critic acut (Kuhn, 1982). Soluția paradigmei lui Kuhn salvează cumva omul de știință de spectrul neadevărului, dându-i metoda prin care să se construiască adevărul. Paradigma este un Dumnezeu care-l ajută pe omul de știință să-și facă lumea proprie. Este același mecanism implacabil care ne spune cum să înțelegem și să acționăm. De aceea Platon este inspiratorul lui Kuhn. Dreptul omului de știință la
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
nălucă pe scena vieții ca motiv de a arăta tuturor că există și altceva decât demnitatea confirmată de Agora și care ar putea să fie șansa de progres material sau spiritual. Platonismul kuhnian reabilitează creația din nimic prin forța cuvântului. Paradigma este Ideea, Forma Absolută din care decad elementele vieții. Paradigma nu doar ne amintește că datorăm inteligența cuiva de sus, adică ei, ci și produce inteligența noastră după chipul și asemănarea ambițiilor ei ordonatoare. În felul acesta se conservă rangul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
că există și altceva decât demnitatea confirmată de Agora și care ar putea să fie șansa de progres material sau spiritual. Platonismul kuhnian reabilitează creația din nimic prin forța cuvântului. Paradigma este Ideea, Forma Absolută din care decad elementele vieții. Paradigma nu doar ne amintește că datorăm inteligența cuiva de sus, adică ei, ci și produce inteligența noastră după chipul și asemănarea ambițiilor ei ordonatoare. În felul acesta se conservă rangul și dependența ce configurează ordinea naturală. Gândirea mitică este transfigurată
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
adică ei, ci și produce inteligența noastră după chipul și asemănarea ambițiilor ei ordonatoare. În felul acesta se conservă rangul și dependența ce configurează ordinea naturală. Gândirea mitică este transfigurată în gândirea paradigmatică, în timp ce lumea își păstrează invariabil regulile ierarhice. Paradigma rostește adevărul, iar noi îl luăm ca atare, oricum, până la urmă paradigma va gândi pentru noi, oferindu-ne minunea întoarcerii în Eden, unde ne așteaptă vina primordială. Omenirea reia jocul pur de-a Adam și Eva, iar sub pavăza paradigmei
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ei ordonatoare. În felul acesta se conservă rangul și dependența ce configurează ordinea naturală. Gândirea mitică este transfigurată în gândirea paradigmatică, în timp ce lumea își păstrează invariabil regulile ierarhice. Paradigma rostește adevărul, iar noi îl luăm ca atare, oricum, până la urmă paradigma va gândi pentru noi, oferindu-ne minunea întoarcerii în Eden, unde ne așteaptă vina primordială. Omenirea reia jocul pur de-a Adam și Eva, iar sub pavăza paradigmei nu va ajunge prea repede la episodul cu mărul. Grila kuhniană de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Paradigma rostește adevărul, iar noi îl luăm ca atare, oricum, până la urmă paradigma va gândi pentru noi, oferindu-ne minunea întoarcerii în Eden, unde ne așteaptă vina primordială. Omenirea reia jocul pur de-a Adam și Eva, iar sub pavăza paradigmei nu va ajunge prea repede la episodul cu mărul. Grila kuhniană de epistemologie cade perfect peste așteptările oamenilor de a mai fi copii, o împlinire a obsedantei amintiri a stării placentare și a comuniunii cu naturamamă. Paradigma ca metaforă ne
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
iar sub pavăza paradigmei nu va ajunge prea repede la episodul cu mărul. Grila kuhniană de epistemologie cade perfect peste așteptările oamenilor de a mai fi copii, o împlinire a obsedantei amintiri a stării placentare și a comuniunii cu naturamamă. Paradigma ca metaforă ne tutelează și ne întreține predispoziția irepresibilă și spre nevoia de paternalism. Căderea conceptului de sistem în păcatul metaforelor paradigmatice este posibilă. Ba chiar s-a întâmplat, dacă ne referim doar la tendința sistemului de a-și asuma
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
fost posibile prin ideea că soarele este în centrul universului nostru după ce milenii funcționase ca obișnuită ideea că pământul este centrul centrului, iar și mai devreme că era plat și stătea pe carcasa unei țestoase uriașe. Care a fost sistemul? Paradigma kuhniană propune un tip de schimbare care nu vizează și criteriile de ordine; ea validează, de altfel, metafora mecanismului și tipul său de ordine a cunoștințelor care ne vin de la Platon și Aristotel. Punctul culminant al acestei filiații explicative îl
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în timp pentru că își schimbă prin învățare criteriile de ordine, substanța cantitativă și calitatea finalității. Aceste „mecanisme” includ omul nu ca resursă, ci ca tipar atât de gene și meme, cât și de techne, ca extensie a memei. Sistemul ca paradigmă cuprinde la un loc elemente exosomatice și endosomatice, universuri aritmomorfe și antropomorfe, în sens roegenian, în serviciul deopotrivă al condiției umane și al naturii umane regăsite prin inovare în unitatea lumii. Sistemul despre care vorbim ca metaforă epistemică are comportament
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
actori economici, fie devin captive economiilor. Demarcația clară de unde încep să se înfiripe sistemele economice se leagă nu de un eveniment sau spațiu, ci de încheierea unui ciclu foarte lung de evoluție simbolizat de mecanism și mecanică, adică de imaginea paradigmei iluministe a progresului material sub formula industrialismului. Am putea să spunem că în definitiv ideea de sistem economic se leagă de o schimbare revoluționară în ponderile resurselor implicate în procesul de creare a avuției, adică marchează finalul unei epoci în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și au efecte remanente și atunci când contextul lor determinant a dispărut. Ba chiar uneori efectele lor sunt atât de puternice încât nu lasă loc insinuării valorilor noilor contexte. Școala are, în această privință, o funcție involuntară. Inculcarea reperelor explicative ale paradigmei unui domeniu, dar mai ales a paradigmei tutelare, de genul universului ceasornic a lui Descartes, pare să eternizeze un model explicativ, în orice caz acesta rămâne suficient de operațional pentru marea majoritate a societății umane. Ceea ce vine să contrazică setul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
lor determinant a dispărut. Ba chiar uneori efectele lor sunt atât de puternice încât nu lasă loc insinuării valorilor noilor contexte. Școala are, în această privință, o funcție involuntară. Inculcarea reperelor explicative ale paradigmei unui domeniu, dar mai ales a paradigmei tutelare, de genul universului ceasornic a lui Descartes, pare să eternizeze un model explicativ, în orice caz acesta rămâne suficient de operațional pentru marea majoritate a societății umane. Ceea ce vine să contrazică setul de valori explicative ale paradigmei tutelare este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ales a paradigmei tutelare, de genul universului ceasornic a lui Descartes, pare să eternizeze un model explicativ, în orice caz acesta rămâne suficient de operațional pentru marea majoritate a societății umane. Ceea ce vine să contrazică setul de valori explicative ale paradigmei tutelare este fie respins, fie supus unui proces de pervertire cognitivă, de falsificare a sensului și de asimilare astfel a unor concepte deviante. Împerecherea, chiar cu furie neselectivă, a sufixului decadent post cu concepte vizând întârzierea consecințelor primei modernități, are
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
epuizarea formulelor de supraviețuire a sistemelor moderne golite de raționalizare, de principiul multului cu orice preț, de concentrarea unipolară a puterii, de recursivitatea proceselor de control al dezechilibrelor, de demarcația în oglindă a mecanismelor de reglare. Este faza epuizării consecințelor paradigmei preglobale, a conduitei în raționalitatea sistemelor ierarhice și mai ales în rezolvarea dilemei 20 vs. 80, a tensiunii explozive dintre suficiența celor care pot și abandonul celor fără acces la resurse. Postmodernismul este, până la urmă, mormântul unui experiment al progresului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
povești” prin care încercăm să dăm un sens problemelor pacienților noștri. Psihoterapia poate fi definită ca o disciplină în care nu știm niciodată despre ce vorbim sau dacă ceea ce spunem este adevărat, sau dacă ceea ce facem funcționează. Cu alte cuvinte, paradigmele (sau poveștileă pe care le folosim ne constrâng viziunea și astfel ne limitează creativitatea și potențialul de eficacitate terapeutică și astfel funcționarea pacientului. Dacă știm ce ar trebui să facă sau să experiențieze un pacient cu privire la modelele normative sociale/ developmentale
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
a funcționării personale și profesionale. Clarkson (2003Ă ne oferă o metaforă a auto-supervizării bazată pe modelul omului de știință practician. Autoarea discută șase elemente care formează modelul (pp.295-96Ă: o măsurare a ideii sau scopului, contractului, direcției sau rezultatului; o paradigmă științifică; unități de analiză a atenției, de exemplu tranzacții, imagini din vis, tip de relație; o atitudine de interes și curiozitate legat de propriile abilități și procese; dorința de a aduce o contribuție la cunoașterea clinică. Pentru discuții ulterioare legate
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
Bartlet și Beaumont, 1998Ă: dificultăți de adormire, numărul de nopți în care s-au trezit în cursul ultimelor șapte zile, timpul necesar pentru a se instala în proriul pat și frecvența coșmarurilor sau terorilor nocturne. A fost utilizată o nouă paradigmă de cercetare (Reason și Rowan, 1981; Reason, 1994; Heron, 1996Ă implicând participarea colaborativă a experimentatorului și a subiecților (copiiiă. În cursul primei părți a ședinței de terapie (aproximativ 15 minuteă copiii au jucat diverse jocuri sau au citit, această parte
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
dea o idee despre felul în care este utilizată hipnoza în context familial. Istoricul cazului care urmează demonstrează multe abordări terapeutice sugerate de Weiss, Katzman și Wolchik (1985Ă. Abordarea globală adoptată este în mod esențial una pragmatică și integrativă cu paradigme psihodinamice, comportamentale și fenomenologice, împreună cu hipoza (atât „formală” cât și „naturalistă”Ă pentru a accelera procesul terapeutic. Abordările utilizate includ întărirea eului, gestionarea emoțiilor negative, antrenamentul asertivității, relaxarea, recadrarea, hipnoanaliza, stabilirea scopurilor și planificarea acțiunii, precum și gestionarea stresului. Ședința 1
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
test - by introducing the „risk coefficient”, if taken into account the abilities, and „dance coefficient”, if taken into account the inability. Key words: personality, psychodiagnosis, constancy/variability, state profile, physical portrait. Întreaga metodologie psihodiagnostică s-a constituit și întemeiat pe paradigma raporturilor constante și a legăturilor univoce dintre „variabilele independente”, reprezentate de sarcinile-stimul (itemii) ale testelor, și „variabilele dependente”, reprezentate de funcții, trăsături și capacități psihocomportamentale, exprimate în categorii calitative sau valori cantitative bine determinate. O asemenea paradigmă, elaborată în cadrul fizicii
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
și întemeiat pe paradigma raporturilor constante și a legăturilor univoce dintre „variabilele independente”, reprezentate de sarcinile-stimul (itemii) ale testelor, și „variabilele dependente”, reprezentate de funcții, trăsături și capacități psihocomportamentale, exprimate în categorii calitative sau valori cantitative bine determinate. O asemenea paradigmă, elaborată în cadrul fizicii și mecanicii clasice, unde asigură o maximă posibilitate de predicție, a fost transplantată și pe terenul psihologiei, pentru a argumenta și demonstra operația de măsurare-evaluare și predicție, și în sfera fenomenelor psihocomportamentale specific umane. Dar, pentru ca aceasta
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
stări și efecte care să se mențină relativ nemodificate de-a lungul unui interval mai mare sau mai mic de timp. Această exigență a fost intuită și exprimată de H. Eysenck, încă înainte de a se fi impus în mod autoritar paradigma sistemică. Astfel, autorul respectiv, într-o definiție revizuită a personalității, introduce o notă de relativizare a constantului (stabilului) prin expresia „mai mult sau mai puțin”: „Personalitatea, afirmă el, este o organizare mai mult sau mai puțin stabilă și durabilă a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
deloc surprins (judecata pentru un act negativ comis de un subiect cotat anterior ca mediocru). Această gradație se aplică și în cazul actelor pozitive înfăptuite de persoane cotate anterior ca negative. Pornind de la constatarea că psihometria se întemeiază pe o paradigmă depășită, psihologul olandez Ype Poortingo, în conferința Lorenz, Brown, Heisenberg - precursori ai psihologiei secolului XXI, ținută la Congresul european de psihologie (Dublin, 1997), sublinia necesitatea găsirii altor modalități de măsurare în psihologie decât cele utilizate în prezent, insistând asupra reconsiderării
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
și afaceri, sindicatele, fermierii și lucrătorii agricoli, comunitatea științifică și personalul tehnic asociat, femeile, tinerii, comunitățile locale, administrația locală și organizațiile nonguvernamentale) îl pot avea în generarea și implementarea politicilor de mediu, la mijloacele necesare pentru aplicarea prevederilor agendei. 3. Paradigme și concepte La nivelul dezbaterilor de ordin conceptual purtate de membrii comunității științifice pot fi remarcate contribuții extrem de interesante care asociază dezvoltarea durabilă cu modificarea unor paradigme privind raporturile dintre om și natură. De exemplu, se subliniază necesitatea înlocuirii „paradigmei
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
și implementarea politicilor de mediu, la mijloacele necesare pentru aplicarea prevederilor agendei. 3. Paradigme și concepte La nivelul dezbaterilor de ordin conceptual purtate de membrii comunității științifice pot fi remarcate contribuții extrem de interesante care asociază dezvoltarea durabilă cu modificarea unor paradigme privind raporturile dintre om și natură. De exemplu, se subliniază necesitatea înlocuirii „paradigmei excepționalității umane” prin „noua paradigmă a mediului” (Catton și Dunlap, 1978). Enunțurile centrale ale paradigmei excepționalității umane sunt următoarele: între toate ființele de pe Pământ, oamenii dețin o
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]