19,061 matches
-
ne sunt indiferente din punctul de vedere al stării psihice sau cu totul nesemnificative. Ele nu au impact asupra noastră. Desigur, în terminologia stresului, se face disocierea între stresori (obiectele, relațiile, evenimentele care provoacă stresuri) tipici, comuni (nașterea unui copil, pensionarea, boala și moartea persoanelor în vârstă), adică evenimente curente și așteptate în viața oricărei familii, și stresori anormali (accident mortal al unui membru al familiei, pierderea definitivă a slujbei); între stresori pe termen scurt (șomaj temporar, neintrarea la facultate etc.
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
secundară, Vie de Jésus, traducerea în franceză a unui text timpuriu din Hegel, precedată de un amplu comentariu. Reîntors în țară, ocupă postul de conferențiar (1929-1937), apoi pe acela de profesor la Catedra de Filosofie a Universității din Cluj (până la pensionare, în 1965). Colaborează la „Viața românească”, „Archiv für Geschichte der Philosophie”, „Luceafărul”, „Minerva”, „Țara Bârsei”, „Pagini literare” ș.a. În 1935 primește Premiul Academiei Române - instituție al cărei membru corespondent va fi din 1963, iar din 1974, titular - pentru lucrarea Existența tragică
ROSCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289368_a_290697]
-
din București îl „cheamă” între profesorii ei, în 1915, ca titular al noii Catedre de istorie a civilizației bizantine de la Facultatea de Litere și Filosofie. În 1919 a devenit membru corespondent al Academiei Române. S-a stins la puțină vreme după pensionare, în urma unui atac de cord. Lecția inaugurală pe care R. a ținut-o la Universitate s-a intitulat Bizanțul reabilitat și a reprezentat o pledoarie convingătoare privind rolul culturii grecești. „Importanța cunoașterii limbii grecești și a culturii bizantine pentru români
RUSSO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289404_a_290733]
-
Uniunea Europeană este de numai 72% din cel al Statelor Unite ale Americii. Cum se explică diferența? În parte se datorează participării mai scăzute pe piața locurilor de muncă În Europa - mai puține persoane angajate În raport cu populația totală -, diferențelor În ceea ce privelte vârsta de pensionare și rata de șomaj. Dar 75% se datorează orelor de lucru mai puține În Uniunea Europeană 36. Experimentul francez este interesant În special deoarece sfidează gândirea americană tradițională cum că munca intensă și orele multe de lucru sunt indispensabile pentru a
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În Germania, beneficiile pentru pensionari reprezintă deja 15% din PIB, iar În 2040 se preconizează că vor ajunge la 26%34. În Austria, guvernul a redus beneficiile pensionarilor cu 10% și a trecut la o creștere graduală a vârstei de pensionare de la șaizeci la șaizeci și cinci de ani35. Mai puțini lucrători tineri plătind pentru pensiile unui număr În creștere de lucrători mai În vârstă - dintre care mulți se pensionează la cinzeci și cinci de ani și trăiesc din pensie pentru mai mulți
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Sfântul Sava” din București, absolvindu-l în 1925. Se înscrie la Facultatea de Drept și își ia licența în 1929. Între 1930 și 1942 este membru al Baroului Ilfov, ulterior funcționând în calitate de consilier juridic la Uzinele Siderurgice din Reșița, până la pensionare. L. își va dedica însă întreaga viață studiului științelor „tradiționale”, devenind unul dintre cei mai subtili cunoscători și hermeneuți ai fenomenului. Și-a început cariera scriitoricească în anii ’30, când după contactul hotărâtor cu opera lui René Guénon începe să
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
numeroase articole sociale. Deși debutează editorial în 1937, cu o culegere de crochiuri în proză, Dintr-un vârf de tufan, rămâne necunoscut până în 1945, când Tudor Arghezi îl prezintă elogios cu prilejul apariției nuvelei Cilică în „Revista Fundațiilor Regale”. După pensionare se dedică doar scrisului, dar nu mai reușește să publice decât spre sfârșitul vieții. A mai folosit pseudonimele Pădurarul Melinte, Serenus. În culegerea Dintr-un vârf de tufan Ș. observă cu încântare aspecte ale naturii, descrise în secvențe animate antropomorfic
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
ca medic al Societății de Navigație din Turnu Severin până în 1939, când se transferă la Casa Centrală a Asigurărilor Sociale din București. Medic de front în al doilea război mondial, își va continua cariera la Spitalul Central din Capitală, până la pensionare (1968). În 1947 a deținut, scurt timp, funcția de director în Consiliul superior al literaturii dramatice și creației muzicale. Astronomia i-a oferit lui B. primele subiecte pentru compilațiile din revista „Ecoul” (1919-1921) a elevilor Liceului Militar din Craiova. Un
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
Vasile Lupu” din Iași. Participă la războiul din 1916-1918, apoi este învățător în diferite localități nemțene. În 1939 se transferă la București, unde va fi o vreme și inspector școlar județean, iar după 1948 inspector general în Ministerul Învățământului, până la pensionare, în 1955. Câteva culegeri de texte sunt strict legate de școală - Izvorul tămăduirii (1942), Școala și formarea caracterului (1944) - ori au o intenție de moralizare mai largă, prin reflecții asupra vieții sociale - Inscripții pe frontispiciul unui secol... (1935). Debutează cu
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
Măgurele, apoi la Institutul de Fizică din București. După arestarea tatălui său, în 1958, va fi profesoară la Centrul Școlar al Ministerului Industriei Alimentare din București. În 1984 pleacă în Germania, unde se stabilește, lucrând în cadrul Universității din Freiburg până la pensionare. A debutat în 1968, la „Amfiteatru”, și a continuat să publice poezie în „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească”, iar articole în „Contacts” (Paris), „Orthodoxes Forum” (München), „Sinaxi” (Atena) ș.a. Debutul editorial datează din anul 1971, cu volumul Versuri. Semnează și
STANILOAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289880_a_291209]
-
conduce mai mulți ani. A fost și „director onorar” al despărțământului Astrei din Cluj, iar din 1877 este ales membru onorific al Academiei Române. Militantismul său a atras însă aversiunea autorităților ungare și în 1885 se vede înlăturat de la catedră prin pensionare. Se retrage la Năsăud, unde trăiește până la sfârșitul vieții. Scrierile lui S., câte s-au păstrat în paginile revistelor „Transilvania”, „Familia” și „Amicul familiei”, tratează chestiuni de literatură, de limbă și în special de folclor. Ca filolog, susține originea latină
SILASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289668_a_290997]
-
și tineretului, precum și populației în vârstă. Tineretul prezintă probleme de adaptare legate de „intrarea” în viață și de integrarea sa socială și profesională și de aceea este supus riscului de a adopta un comportament de tip deviant. Populația vârstnică, o dată cu pensionarea, prin întreruperea activității profesionale, este scoasă din circuitul social și supusă izolării. Lipsa de activitate și sentimentul inutilității creează serioase probleme de adaptare socială, cu implicații asupra sănătății mintale. O problemă importantă o reprezintă psihoigiena familiei. Într-o societate în
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
instinctuale (S. Freud); frustrări repetate (Fenichel); epuizarea psihică din psihastenia (P. Janet); în stările de debut al unor boli psihice (demență senilă, neurosifilis, schizofrenie, melancolie, stări ipohondriace etc.); inactivitatea socială, care este inactivitatea impusă în cursul unor situații de tipul: pensionare; șomaj; activități parțiale sau temporare; activități sezoniere; inactivitatea socială se poate datora și lipsei de calificare profesională sau școlară, absenței locului de muncă, crizelor social-economice cu restrângerea activităților sociale și profesionale, existenței unor boli invalidante sau a unor deficiențe care
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
unui nou stil de viață personală; de la 60 la 70 de ani este etapa în care se ia hotărârea de a renunța la activitatea profesională; de la 70 la 80 de ani este etapa de realizare maximă din cursul vieții de după pensionare și retragere din viața activă. Situându-se pe o poziție strict psihanalitică, O. Rank interpretează etapele vieții individuale în raport cu „momentele cheie” care le separă, diferențiindu-le între ele. În sensul acesta, O. Rank distinge patru faze sau etape importante ale
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ordin personal (boli somatice sau psihice invalidante, schimbări de domiciliu, migrații etc.). Dincolo însă de aceste aspecte, care vizează schimbarea sau întreruperea activității profesionale cu caracter accidental și de cele mai multe ori împotriva voinței individului, există și „retragerea din profesiune” prin pensionarea legală la limita de vârstă. Oricare dintre aceste situații menționate produc „schimbări” dintre cele mai diferite, cu efect direct asupra stării de sănătate mintală a individului, care, așa cum spuneam, privesc igiena mintală. Vom analiza în continuare cele mai importante efecte
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
lecturi, activități distractive, călătorii, frecventarea unor cluburi, sporturi etc. Există însă și situații care permit continuarea activității profesionale în regim de timp parțial, favorizând în felul acesta o „retragere treptată” din viața profesională, fapt care, evitând „ruptura bruscă”, anulează psihotraumatismul pensionării, protejând în felul acesta starea de sănătate mintală prin adaptarea treptată la un stil de viață liberă. Retragerea din profesiune nu este numai un efort de adaptare și de reevaluare de sine a individului; ea presupune adoptarea unui nou mod
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
TUDOR, Iorgu (pseudonim al lui Gheorghe Todorov; 1.II.1885, Stâncăuți, j. Bălți - 29.XII.1975, București), prozator, istoric literar și ziarist. Fiu al lui Ștefan Todorov, agricultor, T. urmează o școală pedagogică. Va lucra până la pensionare ca învățător și inspector școlar la Chișinău. Participă la luptele din Galiția, fiind ofițer în armata țarului. Din 1917 se încadrează în mișcarea de eliberare națională. La 27 martie 1918, în calitate de deputat în Sfatul Țării, votează unirea cu România. A
TUDOR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290282_a_291611]
-
Urmează școala primară în satul natal, gimnaziul la Hangu (județul Neamț), Liceul „Mihail Kogălniceanu” și Facultatea de Drept a Universității din Iași, absolvită în 1929. Se angajează ca practicant la Arhivele Statului din Iași, unde va lucra toată viața, până la pensionare (1969), urcând toate treptele: copist, copist paleograf, arhivar, arhivar principal și director; între 1969 și 1975 a fost consultant științific în domeniul cronografiei și documentaristicii. Debutează în 1928 la revista „Ion Neculce”. U. se impune prin sute de studii, articole
UNGUREANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290345_a_291674]
-
Galați (1947), inspector de limba română în Ministerul Educației Naționale (1947-1948), inspector general în Ministerul Învățământului (1948-1952) și profesor la Liceul „Aurel Vlaicu” din București (1952-1961). Ulterior devine lector, apoi conferențiar la Institutul Pedagogic din Capitală, unde va preda până la pensionare (1976), fiind și șef al Catedrei de literatură, prodecan și decan al Facultății de Filologie. În 1969 își ia doctoratul în filologie cu teza Memorialistica în opera cronicarilor, publicată în 1972. Debutează încă din perioada liceului, în 1925, la „Dimineața
URSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]
-
timp la Stațiunea de Mașini și Tractoare din Vaslui, de unde în 1965 se mută ca funcționar la Centrul de Librării și Difuzarea Cărții din Iași; trece în 1969 la Muzeul Literaturii Române, rămânând aici ca șef al Secției literatură până la pensionare, în 1992. Debutează cu versuri în 1957 la „Viața studențească”, și editorial în 1979 cu volumul de proză scurtă Dincolo de poveste. Va colabora și la „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu”, „Manuscriptum”, „România literară”, „Iașul literar”, „Flacăra Iașului”, „Opinia”, „Dacia literară”, „Symposion
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
universală contemporană a Editurii de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1956), apoi începe o carieră didactică la Catedra de limba și literatura polonă a Facultății de Limbi Slave (1956-1973), ulterior fiind transferată la Catedra de limba română, unde predă până la pensionare, în 1989. Debutează la revista „Romanoslavica” în 1965. Interesul față de personalitatea lui Henryk Sienkiewcz, vizibil încă din 1957, într-o prefață la traducerea romanului Cavalerii teutoni, se va manifesta și în continuare, concretizându-se într-o amplă și minuțioasă cercetare
VARCIOROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290428_a_291757]
-
intră în redacția revistei „Tribuna”. Între 1960 și 1962 este inspector la Secția de învățământ și cultură a regiunii Cluj, iar apoi trece în învățământ, ca profesor și director al unei școli generale clujene, predând ulterior și la liceu, până la pensionare (1996). Debutează cu nuvela Țigăncușa în „Tribuna” (1958), iar editorial cu volumul de povestiri 1100 de zile risipite (1975). Mai e prezent cu proză, reportaje, profiluri de scriitori români și străini în „Steaua”, „Tribuna școlii”, „Contemporanul”, „Adevărul de Cluj”, „Cetatea
VARVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
în 1968. E profesor de limba engleză la Ploiești până în 1978, când emigrează în Germania. După un periplu în Statele Unite ale Americii, revine în Germania, stabilindu-se în orașul Hanau am Main, unde la început lucrează ca programator, apoi, până la pensionare (2002), ca profesor de franceză și engleză. Călătorește mult în Europa și frecventează diverse cercuri literare, îndeosebi pe cele ale scriitorilor germani emigrați din România (Herta Müller, Horst Samson, Johannes Lippet ș.a.). Face parte din PEN-Clubul german. Primele poezii îi
VASILACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
naționale (1979). Lucrează la Radiodifuziunea Română ca reporter și redactor pentru emisiunile culturale (1948-1955), la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1961) și la Editura pentru Literatură Universală (1961-1967), unde conduce redacția de critică și istorie literară; ulterior, până la pensionare (1989), este cadru didactic și o vreme prodecan (1968-1972) la Facultatea de Teatru a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” și, în paralel, inspector general al teatrelor (1973-1980) în cadrul Consiliului Culturii și Educației Socialiste. Colaborează cu articole și
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
, Dumitru (11.XI.1923, București-20.X.1994, București), istoric literar. A absolvit în 1947 Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, iar în 1962 Academia de Studii Economice. A lucrat ca economist la Centrocoop până la pensionare, în 1988. Debutează cu Bibliografia lui Ion Neculce în „Limbă și literatură” (1964), contribuție urmată de monografia dedicată cronicarului (1968), carte căreia i se vor alătura altele, despre Miron Costin (1973, 1995), Grigore Ureche (1979) și Radu Popescu (1987). Pe
VELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]