4,569 matches
-
da seama În ce măsură este și umană, sau nu. * „Niciodată nu ne aflăm mai departe de țelul dorințelor noastre decît atunci cînd ne Închipuim că le-am atins.” (J.W. Ghoethe) Pentru că sensul adevărat al dezvoltării omului este un ideal de perfecțiune, ori Încercările noastre În această privință nu răspund decît În foarte mică măsură exigențelor idealului de perfecțiune. Acest lucru l-a făcut pe Ch. Montaigne să afirme: „Dorința și satisfacerea ei ne fac să suferim la fel”. La rîndul său
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
noastre decît atunci cînd ne Închipuim că le-am atins.” (J.W. Ghoethe) Pentru că sensul adevărat al dezvoltării omului este un ideal de perfecțiune, ori Încercările noastre În această privință nu răspund decît În foarte mică măsură exigențelor idealului de perfecțiune. Acest lucru l-a făcut pe Ch. Montaigne să afirme: „Dorința și satisfacerea ei ne fac să suferim la fel”. La rîndul său, Emil Cioran spune: „Dorințele urzesc un univers, dezmințit de minte”. * „Cu cît un eveniment e mai fericit
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pentru viața frivolă pe care o ducea, deși Încă nu căzuse În păcat. Plecînd confesorul Într-o călătorie În Italia, frumoasa doamnă Îl rugă să-i aducă de acolo o oglindă venețiană, una din acele oglinzi care pun În valoare perfecțiunea formelor. Aprigul confesor se hotărî să folosească prilejul pentru o drastică lecție de comportare cucernică. Revenit din Italia, el o anunță că și-a Îndeplinit promisiunea: «Priviți-vă, Îi spuse el scoțînd de sub sutană un cap de mort, aceasta este
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Istoria unui om e caracterul lui.” (J.W. Goethe) Omul nu se poate structura ca „om”, decît În cadrul unei evoluții morale: „Trebuie să facem ce putem noi mai bine. Asta e datoria noastră sacră de oameni” (A. Einstein). * „Virtutea este perfecțiunea condiției de om, nu absența defectelor.” (A. de S.-Exupéry) Într-adevăr, Îți revendici forța ta de om și poți acționa asupra ta, numai atunci cînd ești capabil să-ți asumi slăbiciunile, defectele sau greșelile comise: „Virtutea care nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
care vrea să te cîștige și pe tine Împotriva ta” (N. Iorga). * „Binele” este greu de făcut nu numai pentru faptul că pretinde prezența unei anumite disponibilități sufletești, ci și pentru că presupune o artă În a-l acorda: „Binefacerea atinge perfecțiunea atunci cînd se ascunde atît de bine, Încît cel obligat nu se simte inferior binefăcătorului” (H. de Balzac). Într-un mod similar, Tacit observa: „Binefacerile sînt agreabile atîta timp cît credem că le putem răsplăti: dincolo de aceasta, recunoștința cedează locul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ca și cum ai juca la zaruri: „Dacă nu cade tocmai ceea ce-ți trebuie, Îndreaptă prin iscusință ceea ce ți-a căzut din Întîmplare”. În sfîrșit, trebuie să Înțelegem că legea vieții este lupta: „Viața nu e făcută pentru fericire, ci pentru perfecțiune” (Înțeleasă ca o continuă desăvîrșire În raport cu sine). * „Omul nu știe ce nenorociri sînt mai presus de puterea lui de a răbda, pînă ce nu le Încearcă.” (O. Goldsmith) În mod paradoxal, preferăm adesea condiția de „om pățit”, pentru a Înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
suprasaturație de informație defavorabilă cu privire la sine. * „Nu poate fi frumos, decît ce este grav.” (A.P. Cehov) Într-adevăr, indiferent de ce ipostază ar Îmbrăca - de ex. cea a structurilor armonioase din natură, cea a unor Însușiri sufletești elevate, sau cea a perfecțiunii din unele opere artistice - „frumosul” ni se impune prin solemnitatea lui interioară, prin măreția lui intrinsecă. * „Frumoasă nu e În primul rînd frumusețea, ci frumusețea atinsă de nefrumusețe.” (Lucian Blaga) Pentru a ieși În evidență, „frumosul” are nevoie de contraste
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a merita să existe unul.” (J. Renard) Pentru aceasta trebuie să avem Însă demnitatea de a ne depăși pe noi Înșine: „Viața - spune A. de S.-Exupéry - nu are sens decît dacă o schimbi puțin cîte puțin... Pare-se că perfecțiunea e atinsă nu atunci cînd nu mai este nimic de adăugat, ci cînd nu mai este nimic de Înlăturat”. * „Omul nu-i decît măsura unui drum de Împlinit.” (Lucian Blaga) Un punct de vedere similar Întîlnim la K. Jaspers: „Omul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ca Într-o mare de visări dulci și senine Iară noi? noi, epigonii? Noi În noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin! (Eminescu, Epigonii) Poziția lor este diametral opusă În raport cu cea a iluminiștilor: aceștia din urmă clamează perfecțiunea rațiunii, a logos-ului, pe când cei dintâi situează conștiința mitică Într-o relație primordială cu “păcatul originar al gândirii” <ref id=”157”>Ibid., p. 210 referință </ref>. Schleiermacher a fost conștient atât de rolul cât și de pericolul jucat de
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
față de conținutul enunțului președintelui). Zero eroare, deci avem..., nu, H: În sfârșit! (cu un zâmbet larg, ironic) P: În sfârșit, zero rebuturi, dom’le, acolo nici măcar să debavurăm ceva, pă la informațiile alea pă care le produce ... SRI-ul. Este perfecțiunea Întruchipată,...În viziunea H: Da P: domnului președinte, pă care tre’ să-l credem pă cuvânt, pentru că ÎÎÎ noi nu putem 326 H: Cine știe mai bine ca el P: să stăm acolo H: acest ..., cât de bine s-a
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
variată de sine conform autenticității. Unicitatea. Reprezintă valoarea care conduce persoana la individualitate, la existența unei logici proprii și a unei măsuri proprii, la noutate absolută, la ireductibilitatea existenței umane la alte existențe, la noncomparabilitate și identitate perfectă de sine. Perfecțiunea. Este valoarea-necesitate atașată completitudinii, dezvoltării continue de sine. Simplicitatea. Este valoarea-necesitate care înseamnă potrivit lui A. Maslow armonie, frumusețe, sens, esențialitate în viață, claritate a structurii existenței umane ("ceea ce este necesar fără ornament"), lipsa de confuzie, consistență logică internă. Lipsa de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Maslow armonie, frumusețe, sens, esențialitate în viață, claritate a structurii existenței umane ("ceea ce este necesar fără ornament"), lipsa de confuzie, consistență logică internă. Lipsa de efort. Este valoarea care se referă la ușurința de realizare și satisfacția deplină a acțiunilor, "perfecțiunea și frumusețea funcționării sistemului", armonizarea întregului și absența tensiunilor, eliminarea dificultăților. Jocul. Este valoarea-necesitate ce presupune umorul, veselia, exuberanța, viziunea optimist-deschisă, respectarea regulilor evoluției dezvoltării și perfecționării. Autoîmplinirea. Aceasta semnifică maturitate, autonomie, autodeterminare sau viața după propria lege, măsură interioară
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cu tact viitorul și să le dăm, indirect, câteva sugestii; • dacă nu ținem neapărat să prelungim relația, atunci să-i punem capăt (ferm). Negativistul. Sunt acele persoane centrate pe rezolvarea sarcinii, cu dorința îndeplinirii corecte a sarcinii prin evitarea greșelilor. Perfecțiunea este standardul lor, iar atunci când greșelile și slăbiciunile celorlalți le împiedică atingerea perfecțiunii, acestea se simt disperate. Ele găsesc toate aspectele negative a tot ceea ce le înconjoară. Negativiștii subminează motivația, înăbușă evoluția și încurajează crearea unei stări de depresie, lipsită
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
neapărat să prelungim relația, atunci să-i punem capăt (ferm). Negativistul. Sunt acele persoane centrate pe rezolvarea sarcinii, cu dorința îndeplinirii corecte a sarcinii prin evitarea greșelilor. Perfecțiunea este standardul lor, iar atunci când greșelile și slăbiciunile celorlalți le împiedică atingerea perfecțiunii, acestea se simt disperate. Ele găsesc toate aspectele negative a tot ceea ce le înconjoară. Negativiștii subminează motivația, înăbușă evoluția și încurajează crearea unei stări de depresie, lipsită de speranță pentru cei din jur. Orice obstacol este perceput ca zădărnicind întregul
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
poate ajunge (tot) mai sus și poate acumula (mereu tot) mai mult, întotdeauna (tot) mai mult...Ideologia ei ne induce între altele cu subtilitate și rafinament idealul prosperității și al bunăstării materiale, pe de o parte, și pe cel al perfecțiunii personale, pe de altă parte; ambele aflate la îndemâna noastră, doar la discreția voinței și a ambiției proprii 59. În actualele circumstanțe, idealul de perfecțiune restrânsă (pietate, caritate, castitate), urmat de predecesorii noștri, este înlocuit cu cel al perfecțiunii generalizate (Lacroix
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și rafinament idealul prosperității și al bunăstării materiale, pe de o parte, și pe cel al perfecțiunii personale, pe de altă parte; ambele aflate la îndemâna noastră, doar la discreția voinței și a ambiției proprii 59. În actualele circumstanțe, idealul de perfecțiune restrânsă (pietate, caritate, castitate), urmat de predecesorii noștri, este înlocuit cu cel al perfecțiunii generalizate (Lacroix, 2009, p. 55), generator și întreținător al invidiei 60. Aceasta este o emoție dinamică. Ea poate avea diferite grade de intensitate, în anumite momente
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cel al perfecțiunii personale, pe de altă parte; ambele aflate la îndemâna noastră, doar la discreția voinței și a ambiției proprii 59. În actualele circumstanțe, idealul de perfecțiune restrânsă (pietate, caritate, castitate), urmat de predecesorii noștri, este înlocuit cu cel al perfecțiunii generalizate (Lacroix, 2009, p. 55), generator și întreținător al invidiei 60. Aceasta este o emoție dinamică. Ea poate avea diferite grade de intensitate, în anumite momente sau la anumite persoane. Ea poate fi, uneori, foarte intensă; alteori, moderată au slabă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nu este vorba numai de spectacolul lăcomiei nelimitate, dar și de mirajul puterii nelimitate... 60 Negând finitudinea, imperfecțiunea și limitele ființei umane, oamenii timpurilor noastre (începând, pare-se, cu anii '80 ai secolului al XX-lea), înțeleg să-și extindă perfecțiunea în toate domeniile: intelectual, fizic, emoțional, social, profesional (nu este vizat și cel moral!). În actualul context, al secularizării în expansiune, idealul personal indus de o societate obsedată de excelență și de performanță nu mai are limită. Nimic nu-l
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
seducție. "Ideologia reușitei notează filosoful francez invadează totul" (2009, p. 156). Desigur că nu negăm și credem că nu ar putea nega cineva care se pretinde o ființă rațională, doritoare de mai bine, de mai autentic, de mai frumos principiul perfecțiunii și al afirmării de sine, ca expresie a manifestării propriului potențial. Există însă un prag dincolo de care pretențiile idealului se dovedesc mai degrabă nocive, destructive, decât fecunde, împlinitoare, constructive. Pare că acest prag a fost trecut de societatea hipermodernă și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
drept și preîntâmpinarea accesului neautorizat; • asigurarea că orice tentativă de acces sau utilizare neautorizată a echipamentelor, softului sau datelor este blocată și că supraveghetorii sistemului vor fi anunțați imediat. Simpla realizare a funcțiilor de mai sus nu înseamnă neapărat și perfecțiunea sistemului de securitate, dar constituie suficiente măsuri de apărare a sistemului împotriva atacurilor rău intenționate. Există și producători de calculatoare care asigură facilități de diagnoză de la distanță a stării sistemului, ceea ce, în mod normal, se realizează de către echipele de service
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
întrebe dacă istoria nu are o orientare definitivă, aceea a progresului, adică o ascensiune lineară și neîntreruptă a omenirii. Această speranță devine o doctrină foarte răspândită la sfârșitul secolului XVIII și în secolul XIX, un mit al civilizației noastre. Visul perfecțiunii, al îmbunătățirii constante a umanității nu mai este situat într-un paradis celest, ci într-o viață dominată de timp. Ideea progresului echivalează cu credința în perfectibilitatea omului și a condiției umane. Această valorizare a progresului a cunoscut crize, mai
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
târziu în contextul intelectual al scolasticii secolului al XVI-lea. Eucken susține că termenul de „psihologie” a fost utilizat pentru prima dată de Melanchton. Ulterior, R. Goclenius, în 1590, afirmă că psihologia reprezintă „comentariile și discuțiile teologilor și filozofilor asupra perfecțiunii sufletului și originii omului”. În 1594 O. Casmann, un elev al lui R. Goclenius, publică o lucrare intitulată Psychologia anthropologica, sive animae humanae doctrina. În aceeași epocă O. Casmann va distinge două domenii în sfera antropologiei: somatologia, sau știința corpului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și a mobilității bolilor în societatea umană? Omul este o ființă funciarmente neliniștită. El își caută permanent „liniștea” și „starea de echilibru”. Este o ființă oscilantă și nemulțumită care tinde către împlinire. El aspiră permanent către starea de echilibru și perfecțiune. Este o aspirație în care sunt concentrate atât idealurile moral-spirituale, precum și cele logice și sufletești. Aceasta a dus la dihotomia „bine/rău”. Binele este condiția stării de sănătate, de echilibru fizic, sufletesc și moral. Răul este ruperea unității și tulburarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sine; - retragere, necomunicare. 7) Tipul narcisic - dificultăți, reticențe în a cere ajutor din afară; - dorința de a da impresia, de a părea puternic, stăpân pe sine; - teama de a nu ajunge dependent de alții. - boala apare ca un atac asupra perfecțiunii, a imaginii de sine; - creștere a efortului de a-și manifesta forța și independența. Admițând faptul că orice boală, indiferent de natura ei (somatică, psihică sau psihosomatică) modifică atitudinile, reacțiile, conduitele personalității individului, A. Păunescu-Podeanu, plecând de la tipologiile bolnavilor, propuse
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
norma ca frecvență. În cazul acesta indivizii normali sunt indivizii medii, pe când indivizii anormali sunt considerați ca reprezentând categoria de indivizii devianți, care se abat de la medie. Nu trebuie însă confundat „anormalul” cu „anomalia”. Normalitatea ideală desemnează o stare de perfecțiune la care se aspiră. În acest caz, orice comportament care nu este conform cu normele etice sau cu cele sociale (în sensul de „a fi conform cu modelul socio-cultural”, cu sistemul de valori normative) este considerat ca fiind patologic. Normalitatea funcțională este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]