5,290 matches
-
ți-am răspuns în parte întrebărilor tale, dar mai ales mi s’a părut că erai fără să fii, ca un suflet conturat transpus într’o nebuloasă concretă și estompată; ceva opalin: erai în casă. Noaptea am pus paginile sub pernă și am dormit cu mâna pe ele și s’a încercat un vis cu tine, vag... când începuse să se precizeze, m’am sculat. Nu te-am visat niciodată, cred. Și ce e mai ciudat, ți-am mai spus, nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Mă uitam la stânga, la dreapta, plictisită de peisajul fără pomi, vălurit... Tata spunea - vorbea tot timpul, mai ales cu vizitiul - „Ai grijă la Valea Șearpelui! Totka e tare de gură, ține-l bine!“. Eu alunecam și mă săltam înapoi pe pernele de piele și tata îmi spunea, pe jumătate mândru de mine, pe jumătate sever: „Nu te astâmperi?! Stai odată’n loc!“ Și eu răspundeam intimidată: „Alunec!“ Apoi așteptam, plictisită și plină de dispreț față de celelalte „moșii“ pe care le străbă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mi-au pus că pot rămâne cu ventuzele (fără să-mi dau seama, le ținusem trei sferturi de oră) și că individul are să revină la ora 4 ca să „își“ ia camera în stăpânire! Dar au vrut să-mi ia cuvertura, perna, cearceaful, spunându-mi: „Să le dați numaidecât, sunt ale criminalei!“ Am scăpat ieftin: mi-au luat doar un cearceaf, o pernă și pledul galben cu carouri maro. A plecat și s-a întors la ora 6. Am golit sertarele ambelor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
individul are să revină la ora 4 ca să „își“ ia camera în stăpânire! Dar au vrut să-mi ia cuvertura, perna, cearceaful, spunându-mi: „Să le dați numaidecât, sunt ale criminalei!“ Am scăpat ieftin: mi-au luat doar un cearceaf, o pernă și pledul galben cu carouri maro. A plecat și s-a întors la ora 6. Am golit sertarele ambelor birouri, al tău și al tatei, am reușit să iau becul cel mare, cele două perne de pe divan, câteva cărți de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
luat doar un cearceaf, o pernă și pledul galben cu carouri maro. A plecat și s-a întors la ora 6. Am golit sertarele ambelor birouri, al tău și al tatei, am reușit să iau becul cel mare, cele două perne de pe divan, câteva cărți de care aveam absolută nevoie, câteva statuete; știi că seara, intrând în biroul luminat de felinarul cel mare [din stradă], despre care ți-am mai vorbit, mi s-a făcut pielea de găină; noroc că eram
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
face față, dar, vai, sunt momente când străda niile mele sunt zadarnice, când îmi vine să las totul baltă. Îți vine să crezi că am rămas copilul care, la culcare, își închipuia că a doua zi are să găsească aur sub pernă? Asta era una dintre speranțele mele la Cr[ușeț], când eram deja mărișoară, între 8 și 12 ani. N-am crezut eu în piatra nestemată pentru care se bat în capete doi balauri și au s-o scape din greșeală
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
intrare, și peste tot de-a lungul trotuarului sunt copaci. Chiar vizavi de noi stă cineva care cântă la pian și în serile de vară ieșim pe terasa de pe acoperiș, pe care o împărțim cu vecinii noștri, și stăm pe perne, bem vin și ascultăm. (Cel puțin, așa am făcut o dată). În clipa în care intru în casă, în hol ne așteaptă un teanc de scrisori și mă uit repede prin ele. Plicticos... Plicticos... Vogue-ul britanic! Ha! Plicticos... Factura cardului de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
el dă să se dea jos din pat. — Mmm? Se întoarce și mă sărută, și e cald, delicios și minunat. — Nu pleca. Rămâi cu mine. Toată ziua. — Toată ziua? — Putem să ne facem că suntem bolnavi. Mă întind leneșă pe perne. De fapt, chiar îmi e puțin cam rău. — Serios? Ce te doare? — Păi... burta. — Mie mi se pare că arată foarte bine, zice el, aruncând o privire scurtă sub cuvertură. La pipăit nu se simte nimic... Regret. Nu-ți dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
întâlnirea cu Sheldon Lloyd, pentru a discuta despre ornamentele pe care le vom pune în centrul meselor s-a mutat marți, 21, la 2.30. Paa! Nu mai apuc decât să mă gândesc scurt „Ciudat!“ înainte să mă prăbușesc pe pernă și să mă cufund într-un somn adânc, fără vise. Opt ore mai târziu mă trezesc și mă așez în capul oaselor. Ce-a fost asta? Mă întind spre robot și apăs pe butonul Repetare. Vocea lui Robyn îmi ciripește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și în brațe are o tavă cu micul dejun. Poftim, iubire! Bea niște cafea ca să te trezești! Oare visez? Ce caută Robyn la mine în dormitor? — Vin imediat cu brioșele, zice veselă și dispare din cameră. Cad fără vlagă pe pernă, cu creierii duduind, încercând să înțeleg ce naiba o fi cu ea aici. Îmi vine subit în minte filmul cu mafioți de aseară și simt cum mă sufoc de groază. O, Doamne. E clar ca lumina zilei. A aflat de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mea a luat o altă întorsătură. Intru în magazin, trec printre niște haine agățate și merg să întreb de experiențele șamanice. Vânzătoarea foarte amabilă mă conduce la etaj într-o cameră goală, cu o rogojină rotundă în mijloc și câteva perne și scaunele în jurul rogojinii și mă roagă să aștept câteva minute până la venirea șamanului. Rămân singură, mă apropii de rogojina ceremonială și tresar la vederea câtorva elemente cunoscute: Agua Florida, un pachet cu mapacho , o sticlă cu aguardiente, plus alte
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
așezate de jur împrejur. În centrul camerei se află un cuptor mititel, cu câteva oale acoperite, lângă care toarce liniștit o pisică neagră; lângă unul dintre pereți este o masă veche iar spre altul o banchetă din lemn acoperită cu perne. Clara vorbește spaniola fluent și devine translatorul oficial pentru ceremonia de mai târziu, la care respir ușurată deoarece nu știu dacă voi putea traduce odată ce voi fi luat ayahuasca. Clara ne povestește despre viața ei și despre decizia de a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
l-a patentat) și, în jurul lui, o colecție impresionantă de turbane. Tocmai cînd încerci să te lămurești dacă obiectul care împodobește capul unuia dintre turci (care nu pare a avea altă treabă decît să-l expună) doar arată ca o pernă sau chiar asta e, intră alt turc (tot fără nici o treabă), cu capul plecat sub greutatea a ceva ce-ar putea fi un divan. La curtea lui ștefan, lucrurile sînt și mai ciudate : Sfatul țării e ca o întrunire a
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și o variantă Bond (în The Living Daylights din 1987), dar era o plimbare pe bulevard în comparație cu varianta Bourne. Luptele corp la corp sînt performanțe de decupaj : Greengrass ar fi în stare să filmeze doi elevi care se bat cu perne în prima lor tabără astfel încît să pară Bruce Lee și Jackie Chan. și, deși n-aș merge pînă acolo încît să spun că resuscitează urmărirea cu mașina (un ritual pe care eu unul nu l-aș plînge prea tare
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
soru-mi, Marița și cu brațele pricopsiților ei de feciori, mai spuse Costache. în timp ce Emilia termina de înnodat capetele bandajului de la cap, Maria intră în casă, aduse un lăicer din lână pe care îl așternu pe prispă, așeză la capăt o pernă și-l ajută cu blândețe pe Costache să se întindă pe spate pentru a se odihni, și să-și mai ostoaie durerile pricinuite de dragii lui nepoți. Gemând dureros când se mai mișca, Costache a adormit dar bolborosea uneori cuvinte
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pusese în față un braț de fân apoi, la îndemnul lui Costache urcară scara spre casă fiind conduși să intre în odaia „de din jos pentru oaspeți”. Odaia aceasta este împodobită cu cele mai frumoase scoarțe, aici se păstrează așternuturile, pernele și covoarele, clituite până la pod precum și lada de zestre a fetelor de măritat. Maria auzind gălăgia făcută de noii veniți, veni din odaia de din sus și o îmbrățișă cu drag pe mamă-sa și pe Ghiță. Apoi mama Elena
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de școală, de parcă ar fi știut că nu va mai avea mult timp o recoltă așa de bună ca atunci. Mama și sora mai mare mi-au confecționat cu multă dragoste cele cerute de școală. Unele lucruri (cearșafuri, fețe de pernă etc.) mi au fost de folos până ce am trecut prin cei opt ani de școală normală. După examenul de admitere am devenit paznicul viei nobile până la plecarea la școală, în jurul lui 1 octombrie. La această dată, tata ia măsuri prudente
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mă pomenesc într-o noapte cu o manifestație zgomotoasă. Un grup de circa 10-15 indivizi se fac a plimba prin sat pe un oarecare ins și se fac a-l întreba și a-l lovi cu o măciucă peste o pernă aflată sub palton strigându-i: „Mai slugărești la chiaburul cutare? Mai lingi blidele cutărui chiabur? Te mai ții cumătru cu X sau Y?” și poc! cu măciuca și astfel ajung și la fereastra mea, vociferând: „Fascistule! Legionarule! Moarte fasciștilor! Moarte
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cum aveau toți ofițerii și militarii în termen, și s-a retras în cancelaria sa de lângă dormitorul Bateriei. Acolo era și magazia Bateriei. S-a retras, nimeni n-a auzit nimic pentru că el și-a pus niște saltele și niște perne pe el și-a tras un glonț în inimă. N-a mai apărut, ușa încuiată, știau toți că este acolo, au văzut că nu răspunde s-au impacientat. El avea telefon direct din dormitor sau de la Remiză direct în biroul
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
la nimic legat de cazare, pentru că nu asta rămâne în suflet pentru anii următori. Pot spune că hotelurile lor, deși de trei stele, nu poți spune că sunt extraordinare, cusurul major fiind curățenia lipsă. Bine că am avut unde pune perna pe pat și chiar dacă ne-am enervat puțin din cauza organizării, acum, privind în urmă, totul devine amuzant și drag sufletului meu, cu cusururi cu tot. Pe data de 28, dimineața, după ce am servit micul dejun, ne-am suit în microbuzul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
unde ne-am întins merindele aduse de acasă în coșuri de nuiele și de acum plimbate îndeajuns. Liviu a făcut focul care s-a aprins destul de greu din cauza umezelii, dar perseverența a învins natura și mai cu cartoane, mai cu perne, mai cu vorba, am dat viață jucăușă flăcărilor care urmau a face cărbunii pe care carnea adusă trebuia să sfârâie. Ceea ce părea a fi compromis, s-a îndreptat astfel încât toată lumea a fost mulțumită și îndestulată. Ne-am întors fără grabă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cu produsul meu gastronomico-teatral printre actori, spațiul era transformat. Ce păruse neprietenos devenise dintr-odată atrăgător datorită culorilor vesele ale cortului instalat, lumânări aprinse formau un coridor, ghidându-ne spre un spațiu intim unde eram invitați să ne așezăm pe perne și covorașe marocane, câteva instrumente muzicale fiind distribuite celor amatori să le Încerce. Numele României a fost pentru prima oară menționat acolo În sunete prelungite de extaz, fiind asociat cu succesul salatei de vinete „Olimpia“. Muzica (ritmuri din diverse țări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
expresia feței sau prin sunete. La un moment dat a apărut În cadrul ușii o fată necunoscută și a Întrerupt veselia, fixându-ne pe rând cu o privire curioasă. Brook, zâmbindu-i, i-a făcut semn să se așeze pe o pernă liberă și să ni se alăture. Am fost instantaneu contaminați de spiritul lui ospitalier și ne-am comportat, deși eram străini, ca o familie care primește oaspeți. După ce i-am oferit necunoscutei platouri cu mostre din diversele mâncăruri naționale, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Mă impresiona de fiecare dată gestul femeii care ridica simplu palma la față, dând de Înțeles că plânge, acoperindu-și ochii În timp ce se Întorcea cu spatele spre sală și rămânea imobilă, Împietrită În această atitudine. Stăteam câte cinci-șase ore pe perne așternute pe podea, ascultând sunete pe care nu le Înțelegeam, privind actori mascați, costumați, parcă venind dintr-o altă lume. Eram fascinat de prezența lor puternică. Uneori rămâneau În nemișcare zeci de minute, dar câtă mișcare lăuntrică era În această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și pentru dormit. Ziua Începea la patru și un sfert dimineața cu un sunet percutant de clopot. După exerciții fizice alerte, pentru a ne pune trupul În mișcare, la care participam cu toții În curtea mănăstirii, ne luam fiecare o mică pernă pe care ne așezam pe tatami, cu picioarele Încrucișate, pentru a practica zazen. Cam la fiecare patruzeci și cinci de minute, sitting-ul era Întrerupt de zece minute de mișcare, dar și mișcarea era tot o formă de meditație. Această rutină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]