5,550 matches
-
-mi la asta! — Claire mi-a zis că nu va trebui să vorbesc despre așa ceva! — Cine-i bucățica aia dulce pentru care tu și Chaz Minear vă băteați în timpul războiului? Cine e bucățica aia zemoasă? Loftis izbucni în hohote de plâns, căzu în genunchi și declară cu o voce cântată: — Refuz să răspund, pentru că răspunsurile mele s-ar putea să mă incrimineze, dar n-am făcut rău nimănui și nici prietenii mei n-au făcut, așa că vă implor să nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Cum îl zări, omul zise în grabă: Satul Tecali. Aproape de Puebla. Satul Tecali. Apoi se pierdu în mulțime. Când în cele din urmă samuraiul își reveni din uluială și îl căută cu privirea prin mulțime, din mijlocul oamenilor, chipul acela plâns îl privea țintă zâmbindu-i. O dată întorși în camerele lor, samuraiul le povesti și celorlalți întâmplarea. Ochii lui Nishi scânteiau. Hai să mergem la Tecali! Ar putea să ne fie de folos ca tălmaci. Crezi că putem să ne ducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sale, Yozō îi ținea sulița, iar Seihachi, Ichisuke și Daisuke țineau de dârlogi fiecare câte un cal împovărat cu desagi. Samuraiul încălecă și făcu o plecăciune înspre unchiul său. În spatele lui, se afla soția sa, Riku, străduinduia să-și înăbușe plânsul. El zâmbi către fiul său cel mare, Kanzaburō, și către Gonshirō, fiul cel mic din brațele slujnicei. Apoi se făcea că seniorul Ishida îl aștepta pe cal în fața porții. I se părea ciudat că seniorul Ishida venise tocmai până în vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
căzând în genunchi, pe obrajii lor curgeau șiroae de lacrimi și sărutând pământul Țării. Pe câțiva români ai Basarabiei furate i-am văzut luând câte o mână de pământ și după ce o sărutau o puneau la piept în hohote de plâns. Alții aveau fotografii vechi prinse la piept. Alții, cu fotografiile puse în vârful unui băț și cu ochii plini de lacrimi, întrebau, strigau: “Cine, cine-i cunoaște? îi știe cineva unde sunt cei din fotografie? știe cineva de familia cutare
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cameră se auzea un aparat de radio. Aneta a bătut în geam și a venit să deschidă ușa măicuța Natalia Ilașcu. Văzându-ne și controlând într-o fracțiune de secundă întregul grup, nu și-a văzut băiatul. A izbucnit în plâns, un zguduitor bocet cu spasme, pe care îl redau, după înregistrarea audio: “De ce nu vine băietul meu cel scump, pe care l-am crescut cu măliguță și cu cir?... Puiul mamei, chinuitul mamei, osânditul mamei! Vreau să-mi ieu în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cu capul în radio stau!...” Măicuța Natalia plângea în hohote, iar aceste cuvinte de durere de mamă, pentru fiul său, crescut în cruntă sărăcie, veneau din toată ființa sa. Eram neputincioși privindu-i zbuciumul și chipul îndurerat, transfigurat de atâta plâns, de atâta durere. Cineva din grup îi oferă ceva de încălțat, la care măicuța Natalia răspunde: “Poate or fi de înmormântare. N-aveam cu ce-l îmbrăca pe moșneag, au adus bieții oameni din România. Dar nu mi-o adus
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
am abonat, că nu am bani. O să mă duc dis de dimineață, am să mă duc la moșneag la mormânt și să-i spun iaca, o fost, o venit copiii, da copilul tău n-o venit (plânge cu spasme, un plâns zguduitor ce venea din toată ființa sa, iar noi cei veniți eram neputincioși în acele triste momente, eram copleșiți de atâta mare durere, durere trăită de o mamă, de o mamă de erou). Cum vă gândiți, cum o să trăiesc eu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
durerea ce o simțea din cauza nepăsării autorităților de la București, față de ce se întâmplă cu Basarabia și cu băștinașii ei, frații noștri români abandonați. Plânge, cum nu mi-a fost dat să văd un zbucium mai mare al unei mame, un plâns înecat în lacrimi, ce venea parcă din toată ființa sa, un plâns al nedreptății ce se face întregului neam românesc: “...floarea mamei, băietul mamei, scumpul mamei, de ce nu ai venit!... Dacă mai vreți, mai veniți. Să veniți să mă luați
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
întâmplă cu Basarabia și cu băștinașii ei, frații noștri români abandonați. Plânge, cum nu mi-a fost dat să văd un zbucium mai mare al unei mame, un plâns înecat în lacrimi, ce venea parcă din toată ființa sa, un plâns al nedreptății ce se face întregului neam românesc: “...floarea mamei, băietul mamei, scumpul mamei, de ce nu ai venit!... Dacă mai vreți, mai veniți. Să veniți să mă luați să mă duceți la mănăstire, la Daniel. La Daniel la Iași, la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
oleacă! Nu l-o mai adus și nu l-o mai văzut! Eu am fost o dată și l-am văzut. O fost și moșneagul, dar nu i-o dat drumul să-l vadă, nu la mai văzut niciodată (hohote de plâns).Pentru ce ? Pentru ce? Pentru PRUTUL ista și GRANIȚA asta???” Doamne!..., aceste dramatice cuvinte rostite de măicuța Natalia Ilașcu, mama eroului Ilie Ilașcu, ascultate așa cum au rămas înregistrate pe banda de reportofon, cu vocea sa zbuciumată, venită din adâncul sufletului
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
roagă la Dumnezeu ca să vă ajute să-l vedeți liber pe fiul Ilie, să trăiască liber, fără închisoare, fără suferință! Să vă ajute și să vă întărească Dumnezeu! întru mulți ani dumneavoastră și familiei ! Măicuța Natalia Ilașcu a izbucnit în plâns: “Le urez sănătate la toată lumea, la toată Europa. Sănătate și ani fericiți! De-acuma nu mai am cuvinte și nu mai am putere...Cum nu l a văzut tata lui, așa n-am să-l mai văd nici eu. Poate
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și îl cheamă pe Vasile, el va rămâne acasă”, se adresează măicuța către Eugenia și continuă către noi, „pe mine nu mă bucură. Pentru ce chin? Ce am făcut eu pe lumea asta? (plânge în hohote). M-am săturat de plâns, m am săturat de toate. Da!... Eu nu-l mai văd. Cum nu l-a văzut tata lui, tot așa nu-l mai văd nici eu.... Nina mi-a spus că tot nu poate răzbate la Tiraspol, la Ilie. La
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
al vameșului și nu-i venea a crede că românii pot face așa ceva românii să i-o dea și tot românii să i-o ia? A trecut vama plângând și nu-i venea a crede, nu se putea liniști din plâns, nu putea înțelege de ce i a oprit icoana, o icoană dăruită. Actele specificau că icoana respectivă nu este valoare de patrimoniu, avea toate parafele și semnătura donatorului. în partea stângă de Prut, în vama „moldovenească”, s-a petrecut un lucru
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
vadă măcar pe mama, dacă nu i o dat păgânii drumul să vină acasă. Mama a făcut tot ce a putut. Da’ tu n-ai mai venit, dragul meu. Dragul mamii!” (Plânge.) Am mai stat puțin, să se liniștească din plâns. Ne-a condus până la poartă, cu ochii tot în lacrimi. Nu bănuiam că ne petrecea pentru ultima dată. La 29 iulie 1999, la împlinirea celor 47 de ani ai patriotului român închis la Tiraspol, Ilie Ilașcu, Nicolae Dabija și întregul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
adâncimea cărărilor pe care le lasă în conștiința consătenilor, a neamului în întregime. Cred că această femeie, Natalia Ilașcu, cu soțul ei, ștefan Ilașcu, au făcut ceea ce pe parcursul anilor dumneavoastră nu ați văzut, nu ați știut, fără să fi ascultat plânsul lor. Dar putem judeca după tăria copilului lor Ilie, care rabdă de atâția ani și nu știu, dacă eram în locul lui, ținut atâta vreme în temniță, dacă nu cedam, pentru a fi în sfârșit la libertate. Dânsul stă acolo pentru
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ca noi să devenim un singur lucru în Duhul Sfânt, făcându-ne ca El, capabili de a ne da viața pentru frați. Voința lui Dumnezeu este viața veșnică, orașul lui Dumnezeu, noul Ierusalim, orașul unde nu mai sunt lacrimi, nici plâns, nici doliu, nici durere, deoarece Dumnezeu și-a format un popor și acest popor L-a ales pe Dumnezeu. Voința lui Dumnezeu în viața mea este modul în care las ca în mine să se formeze imaginea lui Cristos și
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
necompromițătoare ale unor realități complexe care de fapt nu au nimic de a face cu "starea" mea sufletească atunci când le scriu. Am impresia că "rumeg" inconștient mult timp câte o idee sau problemă și așa tam-nesam mă apucă scrisul (nu plânsul!) și atunci aproape fără pauză scriu vreo douăzeci de astfel de gânduri. Rareori schimb câte ceva din acest text "originar" și ca să mă "fălesc" le numesc poezii. Ce loc ocupă poezia în viața ta? Dacă n-ai fi fost poet, ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nevăzut o nouă viață umilă.// Un os într-un muzeu descriind/ curbe de sânge în spațiu.// O monedă ce n-a capitulat/ nici în osânda trândăviei.// O, moarte, dezaprobare tăcută/ a tot ce-am făcut/ și totuși armonie, lucire de plîns etern.// Tu nu cauți trofee niciodată,/ căci biruința-i absolută/ și fără dovezi.// Zadarnic s-a umplut cimitirul/ cu morți pe jumătate culcați/ în alcovuri de piatră,/ îngânând cântecul celor vii,/ privighetori de tămâie.// Zadarnic mîinile lor de argint/ alungă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Calul Troian mănâncă soldați. * Istoria nu e o antologie de povestiri, ci de drame. * Nici o agenție turistică nu organizează călătorii pe hartă. * Drumul drept nu e neapărat și direct. * Cei născuți la aceeași dată nu sunt întotdeauna de-o seamă. * Plânsul ușurează, dar nu înlătură cauza. * Câinele turbă de prea multă grăsime; omul de prea mult bine. Dacă e băut fără cap, vinul amețește orice minte. * Nu viile bune trebuie stârpite, ci vinurile proaste. * Unele flori dorm ziua, iar noaptea stau
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
creștini. Cimitirele noastre din România sunt, cu mult mai cuviincios alcătuite, decât cele de aici. De câte ori n-am admirat eu în București curățenia cimitirului Bellu; modestele lui morminte; bătrânețea arborilor; fâșâitul brazilor și a teilor; mutismul teilor; jalnicul și duiosul plânsul al clopotelor, apoi cuvioșia și respectul trecătorilor, cari cercetau mormintele? Iată atâtea lucruri care lipsesc, celui mai mare cimitir din Paris, cimitirul Pere Lachaise. Așezat aproape de mijlocul orașului zgomotos; înconjurat de case și fabrici mari; aliniat ca toate celelalte străzi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
atunci când, într-o secvență lungă, Smirkovsky - vorbind unui grup de studenți despre libertatea fără de care comunismul nu mai are sens să fie numit comunism - era demascat ca spion al imperialismului; am simțit cum mă ia o greață simultană cu un plâns care-mi răsucește inima și-mi taie respirația (pentru a mă exprima tot ca la doctorul unde totul începe cu „spune 33!”). A doua parte a filmului, care urma să demonstreze, desigur, cum că odată cu intrarea trupelor Pactului de la Varșovia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
discurs, postura și gesturile lor. Cei care au copii mici se trezesc adesea că, atunci când își hrănesc sugarii, fac diverse fețe și scot sunete ca să-i convingă pe bebeluși să-i imite și să mănânce. Când un copil izbucnește în plâns, la creșă, încep și ceilalți. Ca să nu mai vorbim de modă (ți-ai luat teniși Converse, îmi iau și eu), comportament la școală (copiii încearcă să intre în gașca celui mai cool dintre ei și îl imită în tot ce
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
după ce coboară din al treilea cer și se plimbă prin Cetatea lui Cristos din mijlocul lacului Acherusius, Pavel ajunge și în „ținutul patimilor”, situat la apus. Aici, răvășit de priveliștea chinurilor la care sunt supuși cei păcătoși, izbucnește într-un plâns amarnic și cere îndurare. Arhanghelul Mihail intervine pe lângă Isus, iar Acesta coboară pentru a doua oară în iad, dar acum nu pentru a-i elibera pe „locatari”, ci pentru a le acorda un „răgaz” (refrigerium) de o zi: duminica. Nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
înțelege nimic. Păstrează totuși în străfundul inimii cuvintele chiparosului. Odată ajunși acasă, primul lucru pe care îl face gazda e să spele, în semn de bună primire, picioarele oaspetelui. Al doilea semn, declanșat în mod spontan și oarecum irațional, este plânsul în care izbucnește Abraham atunci când se apleacă deasupra apei binecuvântate. Plâns stârnit din senin, ca o presimțire tainică și, în același timp, plâns molipsitor. Căci, văzându-și tatăl podidit de lacrimi amare, Isaac începe și el să plângă, iar arhanghelul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acasă, primul lucru pe care îl face gazda e să spele, în semn de bună primire, picioarele oaspetelui. Al doilea semn, declanșat în mod spontan și oarecum irațional, este plânsul în care izbucnește Abraham atunci când se apleacă deasupra apei binecuvântate. Plâns stârnit din senin, ca o presimțire tainică și, în același timp, plâns molipsitor. Căci, văzându-și tatăl podidit de lacrimi amare, Isaac începe și el să plângă, iar arhanghelul Mihail nu se poate abține nici el, contemplând scena. Lacrimile sale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]