5,205 matches
-
de la norme! Și a continuat încă multă vreme, pe același ton, admonestându-ne când părintește, când aspru-moale, cu unduiri, suișuri și coborâșuri ale vocii exact în ritmul în care-și bălăbănea mâinile lungi, mijindu-și ochii mici, dar bulbucați, cu pleoape înroșite și umflate, străduindu-se să-și îmbrace gândurile în vorbe cât mai frumoase, să ne cucerească, dar să ne și convingă, în același timp, prin lozinci sau vorbe aspre sau amenințări directe sau subtile amenințări, pentru că nu-i era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
părul până strălucește. Îmi dau pe unghii, încet-încet, cu ojă roșie, din cea pe care n-o poți suferi, dar nu cred că-mi mai pasă atunci. Îmi întăresc cu creion negru genele. Îmi pun o umbră de culoare pe pleoape. Mă admir, mă admir cum mă fac și mai frumoasă și aștept. Nu știu ce anume. Nu râde, nici nu sunt, nici nu arăt a curvă în clipele alea, e altceva mai profund, sper că înțelegi: stau și aștept. Sunt sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
deosebire între una și alta. Se simțea obosit, dar agitația zilei, călătoria, fusele orare, veștile de acasă, îmbrățișările Ioanei Sandi continuau în el, împiedicându-l să adoarmă. Ochii îi lăcrimau și umbrele străine ale încăperii îi erau ostile. A coborât pleoapele, dar un timp a continuat să vadă aceleași umbre ostile. Întindea mâinile către ele, cu palmele desfăcute, și mâinile i se alungeau nefiresc împingând toate obiectele spre pereți și prin pereți, într-un alt întuneric; dar mâinile continuau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Însă, chiar și nespuse celorlalți, oamenilor mari, întrebările lui continuau să existe, se înmulțeau și el începea să-și dea răspunsuri ori, mai curând, credea că își dă răspunsuri, în clipele de dinaintea somnului, când rămânea multă vreme treaz, deși cu pleoapele coborâte, gândindu-se la ce anume făcuse în acea zi, la cum privise, să zicem, mai multe ore cum umbra arțarului din curte trece treptat de la un gard la cel din partea opusă ori cum se strâng furnicile în mușuroi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
frățiorul ce e un țânc, încă un mormoloc abia trecut de patru ani și alergând pretutindeni după tine și făcând exact ce faci tu, iar tu, desigur, pentru că ești deja mare, n-ai vrea ca el să facă. Dar, ținând pleoapele coborâte și împotrivindu-se somnului care se apropia, rememorând isprăvile zilei obositoare și încântătoare, mai era, desigur, un lucru, și anume că oamenii cu adevărat mari nu știu câte îi trec lui prin cap și nici nu trebuie să afle pentru că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care el nu le vedea decât cu acele prilejuri ori care îi povesteau la sfârșitul vacanțelor cum arată marea și încă altele la fel. Într-un fel tânjind, fără să spună cuiva, nici măcar lui însuși, doar gândindu-se noaptea, cu pleoapele coborâte peste ochi, în multele clipe înainte să adoarmă, când își imagina cum arată lucrurile și locurile despre care i se povestise ori citise prin cărți, dorind să le vadă și să le afle cu un sentiment atât de puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să povestească despre acea bucurie lăuntrică, asemănătoare unei călduri plăcute în măruntaie, și despre foame și intensitatea foamei și lărgirea, în salturi, a lumii din jurul lui și despre toate câte încercase să povestească la început în clipele de dinaintea somnului, cu pleoapele coborâte, apoi la școală, învățătoarei și profesorilor, apoi în acele povestiri și fragmente de roman și jurnale și piese de teatru scrise la treisprezece ani, când înființaserăm, împreună cu Vittorio Holtier, cenaclul nostru literar, în trei, apoi în scrisori pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și că trebuie să mă culc ca să uit totul. Dar ea nu înțelege că eu nu voi uita niciodată. Și cu acest gând intim, mă întind pe spate și mă prefac că dorm, cu capul în poala ei și cu pleoapele pe jumătate închise ca să văd luminile de chihlimbar de pe marginea drumului trecând peste fața ei. Lumină, întuneric. Lumină, întuneric. Partea I Londra August 1990 — Domnișoară, nu cumva știți unde e dormitorul meu? Shirley clătină din cap cu tristețe și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
el. — E adevărat, am spus. Eu am crescut cu Hercule Poirot și Sherlock Holmes. Chiar am scris povestiri polițiste când eram foarte mic. Speram că veți arunca o privire rece, de expert și apoi vă veți uita la mine cu pleoapele pe jumătate închise și veți spune ceva impresionant de genul, „E un caz singular, domnule Owen, categoric singular“. Zâmbi. — Încă nu e totul pierdut, Michael. Putem lucra împreună, putem explora diverse piste și în plus... Se întrerupse brusc și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
corpul care mi se oferise în mod miraculos privirilor în acele clipe prețioase, neîngăduite. Poate că fața aceea adormită avea ceva mai intim, mai tainic chiar și decât trupul ei gol. În stare de repaos, cu buzele ușor desfăcute și pleoapele închise, care păreau să sugereze o profundă concentrare asupra unui obiect lăuntric îndepărtat, Joan era surprinzător de frumoasă. Acum mi se părea imposibil, aproape rușinos că o considerasem urâtă. Am continuat să privesc. Și, deodată, ochii ei s-au deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vestei. Ni s-a trimis chestia asta de la (se uită la numele de pe prima pagină) SDI, cum își spun. Susținătorii Democrației în Irak. Îți spun eu, e o lectură urâtă. Ce înțelegi din asta? Mark se uită peste pliant, cu pleoapele pe jumătate închise. Majoritatea detaliilor îi erau deja cunoscute. Știa despre arestările arbitrare, despre descinderile din miez de noapte, despre mult mediatizatele acuzații de dizidență sau subversiune, sau de a fi membru al unei organizații ne-agreate sau să participi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
suporturi de lemn, apoi bătuți la tălpi cu bastoane de cauciuc și siliți să meargă sau să alerge pe pardosele îmbibate cu apă sărată fierbinte. Mark mai auzise toate astea și de aceea abia de se uită la pliant cu pleoapele pe jumătate închise, înainte de a i-l înapoia vărului lui. — Absolut exagerat, dacă vrei să știi ce cred, spuse el. Aceste grupuri marginale tind să atragă fanatici: nu poți lua tot ce spun drept valabil. Deci nu crezi că Hussein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu se osteni să aprindă lumina. Luă telecomanda și schimbă alene de pe un canal pe altul, stabilindu-se în cele din urmă la un buletin de știri pe care-l urmări câteva minute plictisit, fără să înțeleagă, vag conștient că pleoapele începeau să-i cadă. Caloriferele erau încinse, aerul era gros și greu și în scurt timp îl cuprinse o ațipeală ușoară, neplăcută. Devenise deja un obicei, în cele două săptămâni de la moartea Fionei, să lase ușa din față descuiată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care nu ar fi fost mahmură peste poate. — La revedere, Lil. Trebuie să plec. Ești bine? I-am pus telefonul pe pernă, lângă cap. A deschis ochii, s-a uitat drept la mine și a zâmbit. — Mulțumesc, a murmurat și pleoapele i s-au Închis la loc. Sigur, nu ar fi fost În stare să alerge maratonul, sau să tundă iarba cu mașinuța de tuns, dar putea foarte bine să doarmă singură. Cu plăcere, am reușit să Îngaim, deși era prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
smoală - erau Însoțite de un ondulator de gene și de două pieptănașe pentru gene, În caz că (ferească sfântu’ă se formau gâlme pe ele. Pudrele, care păreau să formeze jumătate din conținutul produselor și care erau menite a acoperi/accentua/ascunde pleoapele, nuanța tenului și a obrajilor, erau Într‑o varietate de culori mai complexă și mai subtilă decât cea din paleta unui pictor: unele te făceau să pari bronzată, altele deschideau culoarea, iar altele te făceau Îmbufnată, bucălată sau palidă. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
casual avea pe ea un strat subțire de fond de ten mat, o nuanță subtilă de pudră care adăuga bronz, o idee de bujori realizată cu blush lichid sau cremă, niște gene foarte sexy, cu mult dermatograf și fard de pleoape, adumbrite de genele date cu rimel negru ca smoala și ceva care părea a fi o idee de lip‑glass. Când Îi mărturisisem În șoaptă lui Allison că toate astea or să fie absolut imposibil de ținut minte, a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
feri de soare și de privirea Juliei. Apoi simți cum Julia se Întinde și ea. Probabil că umblase În sacoșă și scosese cartea. Helen o auzi cum o răsfoiește, căutînd locul unde rămăsese. Dar Helen nu vedea În adîncurile de sub pleoape, colorate sîngeriu, decît privirea răutăcioasă a ochilor negri ai Ursulei. Revăzu cum Ursula și Julia stătuseră Împreună, apropiindu-și țigările. O mai văzu pe Ursula strîngînd mîna Juliei În joacă. Apoi se Întoarse În trecutul recent. Își aminti cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
te-am dezamăgit. Acum Îmi dau seama, și regret. Te-am dezamăgit rău, rău de tot. Dar anul ăla la Scrubs, ei bine, odată ieșit, nu știu, totul mi s-a părut un vis. Întîlni privirea lui Duncan, ale cărui pleoape zvîcneau. Mă Înțelegi? Mi se părea că trăiesc viața altcuiva, nu pe-a mea. Era ca și cum aș fi fost smuls din timp și apoi aruncat Înapoi, și trebuia să o iau de la capăt, de acolo de unde rămăsesem. Duncan dădu aprobator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o fi făcut. — Nu-mi place, Kay. Îi pipăi fața lui Kay, verificînd dacă are tăieturi. Ești bine? — Da, zise Kay. SÎnt foarte bine. Culcă-te la loc. Îndepărtă ușor părul lui Helen de pe frunte, urmărind cum i se liniștesc pleoapele, simțind cum o cuprinde emoția, și i se făcu o clipă teamă de violența ei. Pentru că-și aminti de micile fărîme de corpuri pe care trebuise să le adune Împreună cu Cole din grădina din Sutherland Street și tresări brusc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mîini. Încă nu-și dăduse jos paltonul și pălăria. Rămase așa mult timp, pînă cînd Reggie bătu la ușă s-o Întrebe dacă-i e bine. CÎnd ea Îi dădu drumul Înăuntru, el se uită În jur, nervos, dînd din pleoape nervos. O ajută să meargă. Și Înainte trecuse prin dormitor, dar nu se uitase În jur; acum Își dădu seama că era la fel de neobișnuit ca baia. Pe covor era Întinsă o blană de tigru iar pe pat erau perne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fața. — Ți-e cald, Viv? Ești rece, sloi. — Chiar așa? Eu mă simt bine. — Vrei să te Întinzi În pat? Vrei să te duc? Ea refuză, clătinîndu-și capul, incapabilă să vorbească. Își deschise ochii, și-i Închise la loc, de parcă pleoapele Îi atîrnau grele. Reggie Îi puse mîna pe frunte și-i strînse mai mult gulerul paltonului În jurul gîtului. Își scoase pantofii din picioare și se așeză pe podea, sprijinindu-și capul de genunchii ei. — Să-mi spui dacă ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-n stînga, și Începuse să-și roadă una dintre unghii. Pe degete, observă ea, avea fire de păr scurte, țepoase și brune ca de maimuță. Obrajii Îi erau albaștri - ar fi trebuit să se bărbierească - iar colțurile ochilor și marginile pleoapelor erau roșii. CÎnd trecu pe lîngă el, se aplecă și o Întrebă pe un ton confidențial. — N-ați văzut cumva controlorul? Ea scutură capul infirmînd. — SÎnt niște rechini barbari. În timp ce vorbi, Își luă mîna de la gură, ridică degetul mare imitînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lipi de gît. Îl puse chiar sub curbura maxilarului drept, acolo unde pielea tremura datorită pulsului. Duncan făcu un pas involuntar spre el. — N-o s-o faci chiar acum? Îl Întrebă Duncan nervos. — O s-o fac imediat, zise Alec, iar pleoapele Îi tresăriră. — Cum ți se pare? — OK. — Ți-e frică? — Puțin, răspunse Alec. Dar ție? Ești alb ca varul! Nu leșina Înainte să-ți vină rîndul. Schimbă poziția mîinii În care ținea briciul. Închise ochii, rămase nemișcat... Apoi, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dar destul de puternic. Bun. Acum, te deranjază dacă mă uit cu lanterna În ochii tăi? O clipă doar. Își puse degetele pe bărbia fetei să nu-i dea voie să se miște. Fata clipi cu teamă. Colțurile ochilor și marginea pleoapelor păreau roșii pe fața ei pudrată cu praf de tencuială. Pupilele i se strînseră În lumina care le testa. Părea tînără, dar nu atît de tînără pe cît bănuise Kay la Început; poate că avea douăzeci și patru sau douăzeci și cinci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
văd vreodată soarele..soarele meu! Nu mai știe cât timp a zăcut. Într-o bună zi, pe cer și-a facut apariția un ochi albastru, uriaș, care s-a plecat milos spre floarea căzută și aproape împietrită de durere. De sub pleoapa ca de cleștar, a curs pe fruntea ei o lacrimă fierbinte și floarea s-a trezit ca dintr-un somn adânc. Frunzele s-au dezmorțit iar tulpina i s-a ridicat încet, încet, tot mai sus, deși nu îndraznea să
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]