5,084 matches
-
loc. Chiar și o fotografie reușită nu ar fi fost decât o palidă replică a atmosferei care domnește aici. În ansamblu însă, sunt vizibil mai puțini pelerini în biserică decât anul trecut, la aceeași dată și oră. Jandarmii se cam plictisesc la orele acestea mici din noapte, așa că profit pentru a mă apropia de un grup condus de un căpitan mărunțel și iute în mișcări. Beau cu toții cafea din pahare de plastic, așteptând să treacă mai repede timpul. Ofițerul îmi spune
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
omul, știe de Halevy”. Și săraca a Început să cânte, dar nu s-a auzit nici un cuvânt. Era o iarnă Îngrozitoare, numai ieșeau aburi din gură - o chinuia. El s-a băgat În baracă și doamna cânta. Când s-a plictisit a spus „Gata!” și a dirijat ca toată lumea să cânte - erau multe, le știu pe toate. Mergea să controleze cine cântă și cine nu cântă. În acest rând de cinci oameni eram ultima, că sora mea era cu cinci ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
totuși, în ambele cazuri, orele au aceeași durată matematică. Altfel spus, ele sunt mereu egale cu șaizeci de minute. O astfel de constatare demonstrează bine că doar conștiința noastră este cea care dă timpului o valoare relativă. Astfel, atunci când ne plictisim sau când facem ceva ce nu ne motivează, starea noastră interioară este cea care face din noi un sclav al orelor care se scurg. În schimb, atunci când activitatea noastră mentală și emoțională este concentrată asupra unui subiect care ne interesează
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
statelor în „terezism” ar putea încuraja pe toți dezaxații, sadicii și criminalii lumii. În efuziunile lui mistico-filosofice, Petre Țuțea lăsa să se înțeleagă că era de acord cu definiția dată omului de către alt filosof: „Omul este singurul animal care se plictisește”, care, cu toate că suferă de „psihologism”, este adevărată și folosește, în contextul dat, la stabilirea unui raport necesar între subiectul definit și pedeapsa cu moartea. Să admitem, pe baza faptelor care s-au petrecut și se petrec zilnic, că un „animal
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
care, cu toate că suferă de „psihologism”, este adevărată și folosește, în contextul dat, la stabilirea unui raport necesar între subiectul definit și pedeapsa cu moartea. Să admitem, pe baza faptelor care s-au petrecut și se petrec zilnic, că un „animal” plictisit pune mâna pe o armă automată, intră într-o grădiniță, școală sau instituție și numai și numai din plictiseală curmă viața unor ființe nevinovate. Statele, ca organisme vii, au dreptul și datoria de a-și apăra cetățenii, prin măsurile care
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
un mod cu totul nou și plin de posibilități. Să trecem În revistă Împreună o poveste publicată În suplimentul educativ al ziarului The New York Times (24 aprilie 2005). Personajul principal este Britney Schmidt, studentă la Universitatea din Arizona, care era teribil de plictisită de cursurile de la facultate, În special din cauză că profesorii păreau că vor să spună ceea ce au de spus cât mai repede și să poată pleca. „Aveam 10 la toate materiile, dar nu mă simțeam stimulată, nu mă preocupam să aflu lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
violează legea chineză ori amenință direct guvernul comunist.) La vremea vizitei mele, cel mai popular podcast al Toodou era un videoclip În care două tinere chinezoaice, În vârstă de 20 de ani, mimează interpretarea unei celebre melodii rock cantoneze. „Se plictiseau“, explică Wang, așa că au ieșit În oraș și și-au cumpărat o cameră web (care se găsește În Shanghai la echivalentul a 6 dolari), au utilizat apoi Microsoft Movie Maker (program care vine la pachet cu Windows XP), și-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
După o discuție banală de două ore despre școală, cărți citite, păreri despre viață în general, viață de internat, distracții, pasiuni, vacanță și alte nimicuri, mi-a spus: Te surprinde că am abordat tot felul de probleme? Poate te-am plictisit, dar trebuie să fac o caracterizare psihologică a fiecăruia dintre dumneavoastră. Și timpul e prea scurt. Despre mine ce anume o să scrieți? Ce caracteristici ați surprins psihicului meu? Poate greșesc, s-a fandosit, nu mi s-a părut că prezinți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
unul nou, omul Hristic, cunoscător și împlinitor al Cuvântului lui Dumnezeu, lucrând într-însul întruparea Dumnezeirii: Tatăl, prezent ca act de cunoaștere, Fiul, ca act de iubire, Duhul Sfânt, ca act de putere lucrătoare, de manifestare sfântă. Repet, și poate plictisesc pe unii cititori ai acestor mărturisiri, viața creștină nu este o viață trăită la întâmplare. Celor ce le zicea Apostolul „încă nu v-ați împotrivit păcatului până la sânge”, nu erau nici călugări, nici sihaștri, nici pustnici, ci oameni de rând
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Fritzie, nici Wilfred, nici Clement, pe când mai trăiau. Și n-a fost vorba doar de o înțeleaptă retragere “în culmea gloriei“ (Câți actori și regizori se cramponează, patetic, de teatru chiar după ce au pierdut simpatia publicului!). Eu însă m-am plictisit de toate. S-a petrecut în mine o prefacere morală. Foarte bine, pleacă, mi-au spus, dar să nu-ți închipui vreo clipă că te poți întoarce. Nici nu vreau să mă mai întorc, mulțumesc frumos. — Dacă n-ai să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
adresa. O săptămână mai târziu, le-am făcut o nouă vizită. După care am primit o scrisoare din partea mamei ei, în care mă anunța că Hartley nu dorește să mă mai vadă și mi se cerea să nu-i mai plictisesc cu insistențele mele. Am căutat-o, am întrebat, am pândit. Cum e posibil, în secolul douăzeci, ca un om să se volatilizeze pur și simplu, cum de nu există un registru pe care să-l poți consulta, un departament căruia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă întrebam dacă nu cumva se droghează (mulți dintre cei care au lucrat în Orient o fac), dar e posibil să fi fost vorba doar de o simplă plictiseală. Ce mă mai rodea în copilărie gândul dacă nu cumva îl plictisesc pe James! — Dar nu-ți lipsește zarva teatrului? După câte țin minte, tu n-ai avut niciodată vreun hobby. Ce faci toată ziua? Zugrăvești casa? Se spune că asta fac pensionarii. Când vorbea cu mine, James nu evita o instinctivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
te întâlnește pe tine, după viața pe care ai dus-o tu. Probabil că se simte rușinată de soțul ei neinteresant, ceea ce-i stârnește un sentiment protector față de el și un resentiment față de tine. Folosește-ți imaginația! Și te-ar plictisi, dragule, te-ar plictisi până la exasperare, și o știe prea bine, biata de ea. E o pensionară în etate, și acum vrea și ea să se odihnească, vrea să-și pună picioarele pe un scăunaș și să se uite le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
după viața pe care ai dus-o tu. Probabil că se simte rușinată de soțul ei neinteresant, ceea ce-i stârnește un sentiment protector față de el și un resentiment față de tine. Folosește-ți imaginația! Și te-ar plictisi, dragule, te-ar plictisi până la exasperare, și o știe prea bine, biata de ea. E o pensionară în etate, și acum vrea și ea să se odihnească, vrea să-și pună picioarele pe un scăunaș și să se uite le televizor, nu mai are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și ea să se odihnească, vrea să-și pună picioarele pe un scăunaș și să se uite le televizor, nu mai are nevoie de frământări și de aventuri. Și să presupunem că o iei cu tine și pe urmă te plictisești de ea, ce-ai să te faci tu, ce-o să se facă ea? Tu ești obișnuit cu femei spirituale și lipsite de convenții, și, în orice caz, ai ajuns acuma un holtei bătrân care n-ar suporta pe nimeni alături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă obișnuisem. Și astfel, pentru o scurtă perioadă, am conviețuit, fiecare dintre noi absorbit în propriile-i iluzii [i, împreună, am involuat către o viață de o simplitate primordială și către obsesii personale cu caracter aproape de fetiș. Când m-am plictisit să adun pietre, am început să zac ceasuri întregi pe podul de stâncă boltită, dedesubtul căruia apa năprasnică se năpustea și se retrăgea din Cazanul lui Minn; îmi bălăbăneam picioarele pe marginea podului, lăsându-le să se scalde în zburătorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ai venit aici să-i vezi pe ei? Nu, am venit să vă văd pe dumneavoastră. — Ca să-mi pui acea întrebare? Da. Vă mulțumesc că mi-ați răspuns. Nu-i necesar să vă spun că n-am să vă mai plictisesc cu asta. — Nu vorbi așa. Și... deci... n-ai de gând să le faci o vizită, să-i anunți că ești aici? — Nu. — Nu crezi c-ar trebui? Firește, înțeleg că s-ar putea să n-o dorești. Eu unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se intereseze de un câine. — De un câine? — Da, ne-am gândit să luăm un câine. — Ce rasă? — Ciobănesc scoțian. — Și-o să vină înapoi cu câinele? — Nu știu. În sfârșit, găsiseră ceva ce semăna cu un subiect de conversație. Mă plictisisem să fiu invizibil și inauzibil pentru ei așa încât am strigat: — Luați o băutură, mâncați ceva! Titus făcu un semn de refuz cu mâna, în direcția mea, fără să-mi arunce măcar o privire, apoi îi spuse lui Hartley: — Vino dincolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă sprijini. Și doresc să-ți spun ceva foarte important în legătură cu tatăl tău. — Cu Ben. Nu cu tatăl meu. Dumnezeu știe cine o fi tatăl meu. N-o să aflu niciodată. Uite ce-i, haide să nu vorbim despre Ben, mă plictisește. Să știi că situația de față nu mă face prea fericit... — La care situație te referi? — La cea dintre mine și dumneata. Hai să uităm de cei doi. Să vorbim despre dumneata și despre mine. — O.K. Și eu voiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
limba română. Așa mult mi-o vorbit, despre scriitorii noștri, despre Eminescu, despre cum o studiat ea la facultate... O fost o vacanță pentru mine pedeapsa aia de cinci zile. Dar cum am ajuns să fiu pedepsită? Tot așa, ne plictiseam... Ce să facem toată ziua? N-aveai voie să râzi, n-aveai voie să plângi, trebuia să stai numai pe bancă, să vorbești numai în șoaptă, toți erau cu urechea la ușă, dacă cumva ridicai tonul gata, imediat erai admonestat
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și așa-zisul scandal al domnișoarelor de onoare. Luase cu dânsa la Sinaia pe cele două domnișoare Lucia Ghica și Eufrosina Grădișteanu, pe Marie Assan, cu titlul de Kammersängerin, care cu dna Zoe Bengescu îi întregeau curtea. Ca să nu se plictisească fetele, invita seara câțiva tineri. Printre aceștia, baronul de Ring, ministrul Franței, și baronul Guillaume al Belgiei; principele de Wied, fratele reginei, era oaspetele ei de vară. La 9½ regina, foarte matinală, se retrăgea, ceilalți treceau în salonul fetelor și
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
sau în legătură cu dezvoltarea unor sensuri gramaticale categoriale (în interiorul diatezei, în mod special), sau cu dezvoltarea unor relații sintactice, verbele trec dintr-o clasă în alta: a îmbătrâni Ț a-l îmbătrâni (necazurile) (verb de devenire) (verb de acțiune) a se plictisi Ț a-l plictisi (prietenul) (verb de stare) (verb de acțiune) a lenevi Ț a se lenevi (verb de stare) (verb de devenire) Raportul dintre subiect și desfășurarea planului semantic al verbului impune distincția între verbe subiective și verbe obiective
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sensuri gramaticale categoriale (în interiorul diatezei, în mod special), sau cu dezvoltarea unor relații sintactice, verbele trec dintr-o clasă în alta: a îmbătrâni Ț a-l îmbătrâni (necazurile) (verb de devenire) (verb de acțiune) a se plictisi Ț a-l plictisi (prietenul) (verb de stare) (verb de acțiune) a lenevi Ț a se lenevi (verb de stare) (verb de devenire) Raportul dintre subiect și desfășurarea planului semantic al verbului impune distincția între verbe subiective și verbe obiective. Planul semantic al verbelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a complementului de reciprocitate este fixată de structura specifică a sintagmei prin care se realizează (când are structură dezvoltată: pron. neh. unul-nom.+prep.+altul-acuz./unul-nom.+altul-dativ), în împletire cu situarea verbului regent, cel mai adesea, la diateza reciprocă: s-au plictisit unul de/pe altul; s-au despărțit unul de altul; și-au luat rămas bun unul de la altul; și-au dat „bună ziua” unul altuia. COMPLEMENTUL COMPARATIV (DE COMPARAȚIE)TC "COMPLEMENTUL COMPARATIV (DE COMPARA}IE)" G.A. distinge la circumstanțialul de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu mă înșel și acum se joacă o piesă pusă de el de nu știu câți ani, ce a trecut de al 500lea spectacol. Deci, indiferent ce evaluări se făceau pe seamna lui și, sigur, dacă stai mai mult cu cineva te plictisești, viața a demonstrat că după ce el nu mai este la pupitrul regizoral al teatrului din Bacău, acest lucru se resimte. Acest regizor și actorii Constantin Coșa, Florin Gheuca, regretatul Florin Gheuca, regretatul Puiu Burnea, Nicu Roșioru au asigurat o distribuție
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]