21,807 matches
-
sfârșit, ceea ce mă face sceptic cu privire la Mortido nu e nici scriitura (Nimigean e un excelent cunoscător al limbii române), nici construcția (care, dificultuoasă fiind, rămâne mereu la latitudinea autorului),nici epicul stagnant (am convenit că e vorba de un roman poetic, deci se cuvine să-i prețuim limbajul), ci senzația greu de înlăturat că, într-un proiect parcă gândit de Urmuz sunt prea multe paragrafe parcă scrise de Rebreanu. 1 S-ar putea ca la mijloc să fie tot una dintre
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
depășească“. Unul din capitolele fundamentale, Facerea lumii, care ne spune „nu numai cum începe totul, dar și stabilind nvățătura de bază: cine e Dumnezeu și cine suntem noi față de el” își vădește în traducerea Monicăi Broșteanu și Francescăi Băltăceanu substratul poetic într-un mod evident superior celorlalte versiuni existente în limba română. Forma de „ poem sobru, hieratic, marcat de structuri ritmice, paralelisme și refrene care îl străbat încrucișându-se”, din care înțelegem că Dumnezeu „prin cuvântul său, a creat, cu un
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]
-
tinerețe și-a găsit un lector atât de sensibil. Nu știu dacă pesimismul ultimelor capitole nu v-a indispus. Dac-aș scrie cartea încă o dată aș schimba multe aspecte, am început chiar dar mă tem să nu sacrific tocmai prospețimea poetică de care vorbiți. Până la urmă, dacă are această calitate, am putea spune că nu-i mai lipsește prea mult. Critica din Tribuna 4 nu mi-a plăcut decât în parte; accentul pus pe sensul puternic al câtorva capitole e prea
Întregiri la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5617_a_6942]
-
origine română și a lui Ion Taloș, autor al unor lucrări importante în domeniul folclorului literar, a apărut la Cluj, în editura Argonaut, partea de cântece românești a colecției originale. din colecția Treufest Peregrin, cuprinde o varietate neașteptată de texte poetice aflate în circulație orală în mediul urban al românilor bănățeni și oferă imaginea intereselor culturale ale unei populații citadine, situate, în acel moment al istoriei, în afara teritoriului național. Repertoriul cântăreților timișoreni includea piese surprinzător de diverse, care vădeau, înainte de toate
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
imaginea intereselor culturale ale unei populații citadine, situate, în acel moment al istoriei, în afara teritoriului național. Repertoriul cântăreților timișoreni includea piese surprinzător de diverse, care vădeau, înainte de toate, caracterul deschis al societății, disponibilitatea și capacitatea indivizilor de a prelua texte poetice apărute în publicații și volume în România și Transilvania. Sigur, se afla în repertoriu și versiunea românească a imnului împărăției austriece. "Doamne, ține și protege/ Patria și pre-împărat!/ Că umbrit de sfânta lege,/ Să ne reagă luminat!" dar, alături de el
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
vorbeau multe limbi și se practicau obiceiuri diferite, aflat în afara limitelor spațiului național. El reconstituie de asemeni atmosfera culturală a epocii și are meritul că scoate la lumină nivelul liricii care nu apucase să se înnobileze prin temele și limbajul poetic eminescian.
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
Moldovan până la nou-veniții Andrei Dósa și Alex Văsieș. Bogdan Coșa le răspunde, în schimb, în cuprinsul volumului, prin câte o dedicație sau pastișă, într-un frumos gest de reciprocitate inter-generaționistă. Spre surpriza cititorului, însă, punerea în mișcare a acestui featuring poetic nu asigură garanția calitativă a volumului. Căci, deși poetul n-o dă în bară flagrant, aproape nimic nu se reține din O formă de adăpost primară. Bogdan Coșa scrie curat, evitând derapajele stilistice, dar fără imaginație și lipsit de nerv
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
ceva exterior nouă/ dincolo de înțelegere/ imprimă o nouă forță necunoscută/ când înțelegerea/ se rezumă/ exclusiv/ la o amintire:/ față de tine nu mai ești același/ mai apoi față de celălalt” („0212: alb”). E drept că, inteligent, autorul încearcă să-și confecționeze o poetică, de nu o miză existențială, din această formulă anorexică. Există câteva poeme care sugerează că economia de gesturi sau de emoții e programatică și că Bogdan Coșa ar propune chiar un soi ciudat de asceză minimalistă: „nu mesianic/ nu electro
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
internet, am dat și de o traducere care deformează grav sensul ideii, metaforei, stilisticii, caracteristice originalului acestui poem, ceea ce te duce la gândul că respectivul tălmaci (A.P.) nu prea cunoaște subtilitățile, nuanțele limbii ruse, dar nici pe cele ale temperamentului poetic maiakovskian. Iată foarte aproximativa (a)versiune: „E gata autocarul, mă sui. / La Marsilia vom fi în curând./ Parisul cu toate frumusețile lui/ Mă petrece, / După mine alergând. / Umezește în ochi despărțirea, un nor, / Mi-e inima moale și grea. / La
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
dus aiurea... Așadar - elementar! - în poem fiind vorba de scorușul în prag de iarnă, împurpurat de ciorchinii săi copți, nicidecum nu era cazul să fie utilizată... „pensula” (de ce nu... bidineaua?...) în loc de frumusețea și abundența împurpuratelor poame-ciorchine ale scorușului, atât de poetic pentru sufletul rușilor! Iar ceea ce, în ultimul catren, este tradus drept (strâmb!): „Până și astăzi / Vreau să mistui / Riabina arzândă/ Într-o pensulă mare” e de-a dreptul teatrul absurdului ridicol, în uriașa lui amplitudine - de la râsul găinilor la râsul
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
recentă mare victimă a crizei economice, reușea să mențină în fiecare număr o cotă ridicată a traducerilor din poezia contemporană. De altfel, împreună cu Radu Vancu, inițiatorul cenaclului „Zona Nouă” din Sibiu, Claudiu Komartin a pus bazele unui soi de ecumenism poetic, menit să pună la un loc manifestările de poezie bună, indiferent de origine și de orientare. Prin volume colective de tipul Cele mai frumoase poezii ale anului, în care autori octogenari se combină cu „post-douămiiști”, cei doi spulberă (și bine
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
cei doi fac paradă de acest împăciuitorism literar -, va modifica, pe termen lung, modul în care se discută poezia la noi. Nu-i de mirare că acest misionarism întru poezie, cu mize de proporții, a lăsat oarecum în umbră cariera poetică propriuzisă a lui Claudiu Komartin, care, e drept, n-a mai reușit să facă valuri nici cu Circul domestic, nici cu Un anotimp în Berceni. Imaginea poetului, pompată artificial de la început, a început să scadă proporțional cu creșterea cotei de
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
un spirit justițiar care nu-i vine tocmai rău lui Komartin, civilizația post-apocaliptică a războiului și a „cimpanzeilor hypertech”, într-o societate unde „nu se mai poate spune ceva decent/ în numele altora”. Această sensibilă modificare de tonalitate prin lărgirea imaginarului poetic (care părea, până acum, că se desfășoară de la mână pân’la viscere, pe circuitul închis organe interne-organe externe) nu poate echivala, însă, cu o reinventare. Per total, Cobalt îndepărtează și mai mult mitul poeziei lui Claudiu Komartin de realitatea sa
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
textualiștii), romanul lui Nicolae Stan revizitează, ca pe un site arheologic, lumea tranziției românești de după evenimentele din 1989. Martorul înzestrat scriitoricește al acestui univers amalmagat și incongruent de sfârșit/început de lume ar fi bunicul autorului, atașat, la vremea lui, poeticii optzeciste și ethosului aferent, drept care sensurile se dezvăluie treptat, cu știința suspansului și dorința efectului-surpriză: „Încep să-nțeleg ce voia să facă inspiratul meu bunic. Sunt curios să văd cum construiește mai departe. Dar știu ce-mi place la el
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
Irina Petraș, a acordat premiul pentru cel mai bun roman al anului, ex-aequo, volumelor Cronicile genocidului de Radu Aldulescu și Viețile paralele de Florina Ilis (ambele romane au apărut la Editura Cartea Românească). Colocviul dedicat prozei a avut un epilog poetic: lansarea volumului antologic de versuri Recviem pentru nimiciri și tăceri de Aurel Pantea, prezentat de Nicolae Manolescu. Să amintim că și actuala ediție a Colocviului a fost organizată de Filiala Alba a USR, cu sprijinul generos al Consiliului Județean Alba
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3546_a_4871]
-
nimeni nu pierde A treia ediție a unui alt proiect important al USR, Turnirul de poezie, s-a desfășurat între 2-7 iunie, la Gyula, localitate din Ungaria de o importanță deosebită pentru comunitatea românească din țara vecină. La această competiție poetică, unde nimeni nu pierde, iar poezia câștigă, au concurat 12 poeți din filialele USR Arad și Cluj- Napoca: Andrei Bodiu, Romulus Bucur, Vasile Dan, Gheorghe Mocuța, Ioan Moldovan, Traian Ștef (pentru Arad) și Ion Cristofor, Virgil Mihaiu, Vlad Moldovan, Viorel
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3546_a_4871]
-
bulgări?“ (p. 8) Textele din Ciorne și zile sunt despre autori români, și cu excepția a trei nume (Eminescu, Maiorescu, Caragiale), ceilalți sunt interbelici: Blaga, Cioran, Noica, Fundoianu, Nae Ionescu, Goga, Vulcănescu, Sandu Tudor. Sub unghi literar, primele trei texte (Interogația poetică și filosofia, apoi Noica. Între mitul școlii și revolta metafizică și în fine Eminescu. Cunoaștere și adevăr) înaintează greoi, cu o frază ale cărei meandre fac lectura dificilă, pentru ca din capitolul al patrulea, rîndurile să prindă ritm, ușurînd cititorului efortul
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
Dur se numără printre intelectualii care vorbesc mai bine decît scriu. Iată o mostră: „Pentru criticul de azi, fascinat de aporiile și sofismele acaparatoare ale filosofiei limbajului, ale jocului de limbaj, apropierea de puntea ce leagă gîndul filosofic de discursul poetic nu e mai puțin dificilă. Dimpotrivă. Lectorul specializat știe bine că un îndelung exercițiu critic, persuasiunea unor argumente nu puține și deloc superficiale, a relevat în textul poetic ceva ce este mai mult decît este. Ființa poeziei ne dezvăluie, cum
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
jocului de limbaj, apropierea de puntea ce leagă gîndul filosofic de discursul poetic nu e mai puțin dificilă. Dimpotrivă. Lectorul specializat știe bine că un îndelung exercițiu critic, persuasiunea unor argumente nu puține și deloc superficiale, a relevat în textul poetic ceva ce este mai mult decît este. Ființa poeziei ne dezvăluie, cum subliniam deja, un surplus de realitate sau de sens, un sens transcendent, după formula lui Rickert, care poate fi aflat dincolo de text. Ea nu poate deci scăpa de
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
poezia, Adrian Popescu devine, aici, sensibil mai clar, mai imperativ, mai firesc la urma urmelor. Poemele pascale alternează inspirat cu cele pline de fiori peninsulari (Italia e o constantă afectivă pentru Adrian Popescu) și cu o serie specială de „arte poetice” (folosesc ghilimelele pentru că altminteri e greu de înțeles rostul unor astfel de declarații de intenție la un poet matur și stabil valoric). Acestea din urmă formează, după părerea mea, nucleul dur al cărții. Narativitatea intră într-un tandem reușit cu
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
ales din cauza finalurilor, cumva convențional moralizatoare). Sunt însă, în viziunea mea, ceva mai mult decât atât. Niște declarații, adică, de aversiune (și nu de adeziune, ca acelea la care m-am referit mai sus). Adrian Popescu își plasează propriul crez poetic dincolo de mode și timp, vorba altcuiva. O mare palinodie e, în ce are mai valoros, tot acest volum. Permițându-și, în sfârșit, dialogul, „conversația”, poetul se folosește de dreptul de a nu fi de acord, de a replica și de
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
ei, ne dezvăluie neamul și spița sa. E deja un exemplu, iar imaginea falsă de la început se reabiliterază, devenind lecție. Există cuvintele care-mi plac și cele de care am nevoie. - Între plăcerea intensă și necesitate, ce veșnică sfâșiere! Artă Poetică. Să transform ceea ce îmi este neapărat necesar în ceea ce iubesc și, pe un alt plan, ceea ce este în ceea ce ar trebui să fie. Toate mi se trag din același traumatism inițial, toate trebuie să tindă a deveni leacul acestuia. Tot
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
p. 11), „Dacones e scurt și gros” (p. 13); „Bibina e mereu veselă” (p. 15); „Lui Sifonax îi plac secretele” (p. 17). Și așa mai departe. De fapt, importanța acestui volum e una inclusiv contextuală: el reprezintă capătul unui proiect poetic pe care Alexandru Mușina l-a început în 2001. Odată cu volumul Personae, el și-a decupat, în literatura contemporană, un eșantion numai al lui, de o indiscutabilă originalitate. Independent de poezia „majoră” (care se întinde pe o axă ce trece
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
situate în afara disputelor dintre lirism și narativitate. Accentul pus pe dimensiunea conjuncturală (măștile camuflând identitățile unor scriitori sau critici notabili) a făcut ca fondul acestui proiect să le alunece comentatorilor printre degete: modernitatea era aparent pusă între paranteze în favoarea unor poetici mult mai vechi, care era cel al satiricilor latini (Martial și Catullus, în primul rând). De aceea, mi se pare curios felul în care Mușina și-a renegat un posibil aliat și emul, pe Gabriel H. Decuble, care adopta, în
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
Leon Volovici) e de natură să conducă la o inflație. Profesionalizarea n-are de-a face cu profesionalismul. Dacă, de-a lungul acestui proiect alternativ, Mușina a reevaluat formele antichității greco-romane (mai cu seamă romane), nu înseamnă că principiul său poetic ar fi unul oldest school. Rafinamentele sunt ale timpurilor moderne, afine ale lui Pound (din Cantos) și-ale deja pomenitului Pessoa, asperitățile, afine cu cele ale unor Maiakovski și Mandelstam. Totul pentru ca în ultimul volum al seriei, cel de azi
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]