4,479 matches
-
său, Fox (apud Hughes, 1996) afirma, pe drept cuvânt, că marea artă în a gestiona cu succes multiplele probleme ale maturității mijlocii constă în a-ți exersa capacitatea de a accepta proximitatea suferinței. Și, într-adevăr, vârsta adultă medie este populată de o multitudine de evenimente stresante, unele care se configurează ca autentice traume (decesul părinților, al partenerului de cuplu sau al altor persoane dragi, plecarea copiilor de acasă, pensionarea etc.) și care amprentează semnificativ nu numai starea de sănătate, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Târgu-Fierbinți (județul Ialomița), care, înființată de S. Stoian, a funcționat între 8 ianuarie și 8 martie 1935; - Școala Superioară Țărănească de la Poiana Câmpina (județul Prahova), înființată de Gh.T. Dumitrescu, și-a desfășurat activitatea în perioada octombrie 1939 -ianuarie 1940; - Universitatea Populară Ungureni (județul Botoșani), care, avându-l ca fondator pe E. Neculau, a funcționat între martie 1928 și februarie 1936. Fie că s-au numit școli populare, școli superioare țărănești, școli de masă sau chiar universități populare, ele au trezit conștiințele
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
precum Neugarten (1979), deoarece achizițiile dobândite pe traseu, deși există, nu sunt atât de expresive încât să confere o identitate clară fiecărei secvențe. Ca urmare, se recomandă ca analiza maturității să pedaleze cu prioritate pe radiografierea evenimentelor majore ce o populează. Un argument cu valoare adiacentă este cel susținut de J.O. Lugo și G.L. Hershey (1979), care pledează pentru un nou concept, cel de vârstă compusă, care înseamnă o medie a celorlalte vârste: cea cronologică (care se contabilizează din momentul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
multitudine de cauze care pot genera o asemenea stare de lucruri: schimbări la locul de muncă, perspectiva îmbătrânirii, decesul unor persoane dragi, modificări în constelația familială, odată cu plecarea copiilor etc. Din perspectiva jungiană, adultul matur, chiar dacă a reușit să-și populeze „contextul” existențial conform dorințelor și, în consecință, este realizat profesional, familial și social, totuși, el își conștientizează „deriva” spirituală în care trăiește, întrucât și-a rezervat prea puțin timp spre a-și grădinări „textul” ființei. Mai optimiști, Long și Porter
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
său, Fox (apud Hughes, 1996) afirma, pe drept cuvânt, că marea artă în a gestiona cu succes multiplele probleme ale maturității mijlocii constă în a-ți exersa capacitatea de a accepta proximitatea suferinței. Și, într-adevăr, vârsta adultă medie este populată de o multitudine de evenimente stresante, unele care se configurează ca autentice traume (decesul părinților, al partenerului de cuplu sau al altor persoane dragi, plecarea copiilor de acasă, pensionarea etc.) și care amprentează semnificativ nu numai starea de sănătate, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
la care nu putem răspunde (Cortina de cuvinte, Ed. Universalia, 2007). Recunoaștem aici spiritul lui Cehov, care considera că rolul unui artist este acela de a pune întrebări, nu de a răspunde la ele. Ca și întreg universul lui Caragiale, populat de întrebările marilor artiști: "De ce?", "Pentru ce?". De ce, nene Anghelache?... Prima scenă din camera cea albă dă cheia întregii stări de tensiune a filmului. Ură și iubire, pasiune, atitudini exteriorizat-violente și un joc senzorial-agresiv, alternând cu lungi momente de tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și calculat, folosind metafora fără să altereze emoția (vezi ultimul cadru din Înghițitorul de săbii) și fără să facă trimiteri cu înțelesuri de conjunctură cum se făceau prin epocă (revin asupra aceluiași cadru, moartea lui Gherlaș în târgul de vite populat de o lume mărginită și crudă care odată cu ridicarea aparatului pe macara "dispare", fiind înlocuită de animale). Cât adevăr de viață într-o simbolistică curajoasă oricând dar mai ales atunci, în 1981! În acel an, proaspăt absolvent al Facultatății de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
băiețandrul din Ziditorul. Pentru ochiul care vrea să caute, regizorul nu lasă nimic la voia întâmplării, nimic care să nu se justifice. Am putea vorbi, și la nivel formal, de un univers al mitului, al mitului cultural asumat și declarat, populat de semizei la care autorul se raportează viu, firesc și, mai ales, cu iubire: eroul lui a început să-și viseze filmul după ce a văzut două filme extraordinare: Clasa muncitoare merge în paradis și Farmecul discret al burgheziei... La care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a fost hărăzită desăvârșirea. Iar desăvârșirea este o implozie orbitoare și rece. După ultima fulgerare dintre actori, înconjurul rămâne vid, purificat prin iradiere, și intangibil. După spectacol pare de-a dreptul incredibil că aceeași scenă ar mai suporta să fie populată cu hățișul încâlcitelor nimicuri disperate și omenești. Scena finală a spectacolului Personajele sunt transe... se slujesc de actori, istovindu-i ca pe niște hipnotizați. Asemeni unor astre, ele nu au umbră, diferența dintre ele fiind de luminiscență; strălucesc întunecos ori
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pluralul pentru că Grișa este întâmpinat de Firs. Bătrânul lacheu este un spectru în devenire. Cunoscător al vechilor rânduieli, el devine de prisos prezentului. La ridicarea cortinei alte fantome ni se dezvăluie. De diverse mărimi și acoperite cu cearceafuri albe, mobilele populează un spațiu rece, pătruns parcă de bruma și frigul de afară, căzute peste vișinii albi, în floare fantomele vegetale. În acest peisaj, Ranevskaia este doar o ilustrată parfumată, dintr-o altfel de lume. Venirea ei provoacă o întoarcere în trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spectacolul isi cucereste spectatorul, oferind mai mult decat o lucrare de amanunt, oferind o viziune. (Nicolae Prelipceanu) Sorin Leoveanu Lopahin și Petra Zurba Varia [...] Pentru Alexa Visarion, Livada de vișini este un tratat de histrionism și plictiseala. "Un grand-guignol vesnic" populat de ființe obosite și ofilite, "plictisiți și plicticoși... care visează să fie". El notează în caietul-program al spectacolului: "In interiorul fiecăruia dintre personaje trăieste o livadă de vișini. Țârmul de adevâr al plesei este autoiluzionarea, autoamăgirea. Țărmul de realitate, de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din acest moment, debutează statutul lor de părinți. întrucât starea psihologică a viitoarei mame influențează evoluția favorabilă a fetusului, este indispensabil ca gravidă să beneficieze de un climat de viață și de muncă armonios, securizant, tonic. Un mediu existențial abuziv, populat cu scandaluri sau varii conflicte nu numai că îi erodează mamei calitatea tonusului său psihologic, fragilizând-o, dar având în vedere simbioza în care trăiește cu propriul ei copil nenăscut, prin acest „cocktail emoțional”nociv îi destabilizează evoluția firească a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
familiei, travaliul de doliu al tatălui este un proces de durată și foarte intim care, de regulă, nu trebuie obturat prin intervenție farmacologică. Doliul perinatal generează tensiuni centrifugale și asupra cuplului, ca rezultantă sinergică a celor doi poli care îl populează. Comuniunea în durere, de cele mai multe ori, nu consolidează diada parentală, dimpotrivă apar disfuncționalități nu numai în ceea ce privește comunicarea, dar și în aria relațiilor sexuale etc. M. Froehlich (2000) comunică o incidență îngrijorătoare a divorțului (90%) în familiile care s-au confruntat
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
detalii, până la nivel celular, având un impact profund asupra dezvoltării noastre psihice”. O asemenea afirmație distonează flagrant față de academismul științific, întrucât pledează pentru capacitatea memoriei de a funcționa și în absența mielinizării corticale. în contextul contabilizării traumelor cruciale care ne populează ontogeneza, ceea ce trebuie reținut, în mod peremptoriu, este necesitatea de a veghea asupra calității oricărei nașteri umane. Această exigență devine una centrală deoarece s-a demonstrat, printr-un suport de dovezi de teren, că matricea perinatală care a dominat travaliul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
unei persoane șansa de a-și activa această secvență a existenței sale (regresie hipnotică, terapie psihedelică, respirație holotropică etc.), în alternativa că a beneficiat de o gestație optimă („uter bun”), aceasta are parte de experimentarea unei simbioze cu propria mamă, populată cu scene încântătoare: câmpii nesfârșite, cu flori multicolore, imensități albastre de mare, spații siderale vaste, țintuite cu stele etc. Pe scurt, acest „sentiment oceanic”care îi invadează ființa, îi oferă certitudinea că se află în rai. Dimpotrivă, dacă individul a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
idee consistent validată astăzi de psihoneuroimunologie, dar și de către descoperirile realizate de dr. Emoto Masaru (2006), care a demonstrat, prin probe infailibile, forța uluitoare a gândurilor, sentimentelor și a cuvintelor noastre asupra cristalelor de apă, adică a elementului care ne populează cel mai mult nu numai corpul, ci și planeta pe care trăim. Un argument adiacent îl furnizează și L. LeShan (1977), care spunea despre cancer că este o disperare la nivel celular, explicitând prin această observație, validată cu prisosință și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
este să nu uite nicicând că lumina așteaptă mereu în toate suferințele și bolile sale. 2.3.7. Moartea, o traumă anunțată „Moartea nu stinge lumina, stinge doar lampa, căci au venit zorii.” Rabindranath Tagore în zgomotosul spectacol mundan actual, populat cu atâtea perisabilități, moartea constituie pentru om o certitudine supremă, cea mai ineluctabilă a vieții. Și cu toate acestea, până în anii '60, în lumea industrială, problema morții, ca și pornografia, au fost tabuizate sistematic. Pe fondul desprimăvărării generalizate pe care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
știe că esența celui dispărut există într-o altă dimensiune, marea lui absență din această lume, care începe prin moarte, generează o suferință acerbă, devastatoare, potențată din păcate și de toate cicatricile pierderilor din trecut. în plus, întregul tablou este populat cu acuze somatice și psihologice, dintre cele mai chinuitoare. Eminențele domeniului susțin necesitatea doliului, respectiv manifestarea necenzurată a durerii, ca o condiție funciară de redresare interioară și de evitare a versiunii sale patologice. Analizând problematica doliului, Pincus (1976, apud Fontaine
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
momentul de față, Într-o perioadă a „formelor fără fond”. Problema care se pune este următoarea: În ce măsură „pachetele” de politici europene vor produce guvernanți, birocrați, politicieni și o cetățenie participativă europene, adică dacă și când spațiul public românesc va fi populat de cetățeni europeni și cum vor arăta aceștia, În condițiile În care, În spațiul comunitar european, s-a trecut de mult de la market citizen la political citizen. 3.2. ...către o cultură politică a guvernanței 1 Fără a exista un
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
secundă de sub control, în care treburile ministerului au fost dirijate de un intelectual de talia lui Andrei Pleșu. A urmat faza solistului de operă și operetă Ludovic Spiess, care numai solist n-a fost în ministerul ce începea să se populeze cu tombaterele comunismului nostalgic, a venit apoi unsul cu toate alifiile serviciilor secrete și nesecrete, ghinionistul violator Petre Sălcudeanu, l-a urmat, pe acesta, bufonul curții uzurpatoare de la Cotroceni, Marin Sorescu, oho, confirmînd talente vechi, de-abia mascate în trecut
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la demnitate, cenzura avea serios de lucru: croșeta discreționar textele sau topea materia în pragul tipăririi. Pictura și sculptura își aduceau și ele obolul: supradimensionatele compoziții făceau, dezmățat, elogiul unui tărîm triumfal inexistent, spațiile dintre blocurile-mamut, intersecțiile marilor șosele erau populate cu dinozaurii sculpturii de maeștrii artei și artiștii poporului. Arhitectura anilor de avînt și împliniri avea și ea un reper luminos: orașul ideal al molohului roșu, spăimosul Phenian, transpus, la scară micuță, în Casa poporului, de pe Bulevardul Victoriei Soc... asupra
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tot din păcate nu-i place s-o recunoască. 23 august Încă ne putem declara norocoși că nu-și dau foc centironului cu explozibil... Sîntem anturați de specimene care, dacă, e adevărat, nu mai seamănă cu lumpenii utemiști ce-au populat orașele în anii dictaturii clasei muncitoare dimpotrivă: freacă permanent celulare șparlite -, așadar de specimene dialogînd doar în monosilabe nearticulate (singurul panseu articulat fiind repetatul: Ce p. mea!). Toate astea semănînd teribil cu bălțatele show-uri televizate. Părînd, ele, specimenele, a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
le recunoaștem panicaților frisonul panicii. Oameni sîntem și doar știm prea bine ce trecut eroic au în spate comilitonii stîngii. Numai să și aruncăm o repede privire asupra răstimpului postbelic în care eșaloanele cu pumnul ridicat au spulberat vechiul regat, populînd cu poftă sangvină pușcăriile și instaurînd, tot cu pumnul, o înfloritoare și, iată, întîrziată republică sovietică. Ce-i puțin? Că atunci polul n-a mai însemnat doar o parte a populației trăitoare pe meleagul strămoșesc, ci toată populația polul frigului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
respectiv religios (fiecare sub dublul semn valoric, pozitiv-negativ), generează imaginarul puterii (masculine) și imaginarul cotidianului (marcat de prezența tăcută a marginalilor: femeile, copiii, slugile). În ambele forme se regăsește dihotomia (teoretizată de Eliade) profan-sacru, astfel încât, în panoplia de personaje care populează lumea imaginarului, regăsim atât modelul ideal feminin (Fecioara, sfintele martirizate), cât și anti-modelul (Eva sau, în variantă socială, vrăjitoarea, adultera, păcătoasa), atât modelul "cruciatului", cât și contra-modelul, respectiv trădătorul sau "turcitul". Un al doilea nivel pe care îl străbat cele
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ce se constituie neîncetat, printr-un demers ce pornește din sine și tinde către sine, fără ocoluri și zăbave prin locuri prielnice plăcerii turistice de a vedea și atinge, așa cum, într-un fel, se arată chiar și actele filosofice care populează, prin "monumentele" lor, orizontul dictaturii judicativului, dar cu îndelungi întârzieri în chiar "vederea" sau "atingerea" lucrurilor înseși, atunci când acestea trebuie certificate ca "lucruri", instituie "filosofia lui a-ți da seama că nu știi ceea ce nu știi". În acest moment, așa
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]