5,048 matches
-
nevoie să-l cauți. Te va găsi el pe tine. Ascultă chemările spiritului și prețuiește Întâlnirile cu oamenii. Ele te vor duce acolo unde vrei să ajungi.” Tânărul Își aminti perfect ultima lui discuție cu bătrânul călugăr din munții Kyushu. „Prețuiește Întâlnirile cu oamenii”, Își repetă În minte Ștefănel. - Îmi cer iertare, Îi spuse călugărului. M-am purtat obraznic. Gândurile Îmi erau În altă parte. Această Întâlnire mă bucură. Și mă uimește. Poate e o confuzie la mijloc. - Nu e nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de Ninja de nivelul genin. Celelalte tehnici rămâneau secrete, mai ales cele de nivel jonin, care implicau spiritul, cele cinci elemente, precum și practici magice de dispariție și de folosire a puterii focului. Încetul cu Încetul, luptătorii Shaolin ajunseseră să-și prețuiască oaspetele, simțind În el o energie care Îi depășea. De altfel, respectul pe care i-l arăta maestrul Shan Bao dovedea că nu era vorba de un oaspete oarecare, fie el luptător, ci de un om cu totul deosebit. Modest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spuneau că se stinsese de inimă rea, când aflase nenorocirea. Sătenii Îl Îndrăgiseră pe vajnicul moșneag și veneau adeseori, fără să fie chemați, să-i dea o mână de ajutor În gospodărie. Într-un fel, gospodăria aceea devenise un loc prețuit de toată lumea, fiindcă el aparținea unuia din cei mai vestiți căpitani ai lui Ștefan și, poate, fiindcă el fusese ținta primului atac tătar din domnia marelui voievod. Mulți nu uitaseră Încă tragedia petrecută cu optsprezece ani În urmă, când Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu Înțeleg, Înălțimea voastră... - Termenul corect este „luminăția voastră”, dar Înțeleg că detaliile de etichetă te pasionează mai puțin. Știu multe lucruri despre tine, căpitane Oană. Și, chiar dacă nutrești un dispreț profund pentru noi, turcii, trebuie să știi că te prețuim, pe tine și pe voievodul tău, mult mai mult decât o fac majoritatea creștinilor. - Nu s-ar zice... mormăi Oană. - Dar nu confundăm prețuirea cu pacea. Înaintarea noastră spre Apus a fost prea mult timp oprită la Dunăre. A sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
peste cincizeci de mii de ieniceri și spahii Îl vor Însoți! Voievodul privi scurt spre spătarul Costea, proaspăt Înălțat În rang după moartea spătarului Mihail. Se iveau boieri și dregători noi după masacrul de la Valea Albă. Oameni tineri, care Îi prețuiau pe cei care se jertfiseră și care, la rândul lor, credeau În victorie. Stolnicul Petru, comisul Groza, căpitanul Gherman, Dragoș, pârcălab de Roman. Și alții. Îi scosese În primele rânduri, le dăduse dregătoriile, le prețuise viitorul. Mai rămânea ca ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Albă. Oameni tineri, care Îi prețuiau pe cei care se jertfiseră și care, la rândul lor, credeau În victorie. Stolnicul Petru, comisul Groza, căpitanul Gherman, Dragoș, pârcălab de Roman. Și alții. Îi scosese În primele rânduri, le dăduse dregătoriile, le prețuise viitorul. Mai rămânea ca ei să se dovedească demni de Încrederea lui și să-și câștige cu sabia acel viitor. - Ce trebuie să facem, măria ta? reveni Costea, văzând că voievodul nu lua nici o decizie după aflarea primelor informații din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
i l-a Înapoiat și a Întors un umăr spre ea, În semn că putea de-acum să plece. Mai presus de orice, s-a grăbit Margaret să spună, e ceva la care ține președintele. Un lucru pe care-l prețuiește. Frumusețea și valoarea obiectului În sine poate că nu sunt evidente. Poate că nici eu și nici dumneavostră nu putem să le vedem, dar președintele poate. Numai el poate să judece pentru el Însuși. Eu n-aș Îndrăzni s-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
hotărâți, după câte Înțeleg. Dar vă rog să vă amintiți că ceea ce poate să fie de valoare pentru dumneavoastră nu e neapărat la fel și pentru altcineva. Frumusețea, noblețea și toate calitățile imposibil de pus pe cântar pe care le prețuiesc javanezii sunt din nefericire trecute cu vederea de noi, cei din Occident. În tabloul acesta e atâta frumusețe! Am crezut că poate dumneavoastră care sunteți javanez, nu-i așa, da, așa credeam, ei bine, am crezut că dumneavoastră o să le
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
existențialism și și-a pus amprenta pe gestica și mimica din filmele neorealiste - atât de uitat de Dumnezeu și de sumbru și de închis în sine însuși privește în obiectiv. Nu încape îndoială, precizările referitoare la persoană și semnătura proprie, prețuind liniile lungi pe dedesubt, confirmă ceea ce era de bănuit: tânărul acela întunecat, străin mie, sunt eu ca student la Arte în primul semestru. Cravata poate să provină din lada cu donații a acelui neobosit întru caritate, pater Fulgentius. Nodul i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cel de-al patrulea stomac al vacii care, bine răzuit și spălat temeinic, seamănă cu o bucată de frotir. Această mâncare am servit-o mai târziu tot mereu, cu roșii, usturoi și fasole, ca antreu pentru oaspeții pe care-i prețuiam: de pildă pentru meșterul pietrar al domului din Naumburg și modelele lui, cu toții din familii burgheze sau de țărani, care, după cuceriri războinice, se statoriniciseră, la începutul secolului XIII, pe malul râului Saale. Ei i-au fost de ajutor maestrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în urma noastră! Câte lacune cu neputință de umplut, câte lucruri bune de dat uitării. Câte lucruri au intervenit nechemate, dorind ulterior să pară a fi fost dorite fierbinte. Cu ce anume ne-am făcut fericiți unul pe altul. Ce am prețuit ca fiind frumos. Ce a fost amăgire. De ce ne-am devenit străini, ne-am rănit reciproc. De ce te-am strigat încă multă vreme, și nu numai dintr-o predilecție pentru diminutive, „Annchen“, iar și iar. Eram o pereche ca dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Mini, firește, nu îngăduia acei oameni care cred că toate zilele sunt la un fel, decât așa cum îngăduia orice alte forme opace ale vieței. Mai avea Mini și plăcuta destoinicie să se știe bucura de darurile veacului în care trăia. Prețuia acea trecere de ani înapoia existenței ei și munca cugetului omenesc care îi procurau putința să trăiască acum, când atâtea progrese stau la îndemîna fiecăruia și când presimțim pe toate cele care sunt în mers. In aparatul ei multiplu do
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fel de violență concentrată a atitudinei. Doamna Eliza, alături, ciripea pe un ton minor, ascultând vocile interioare ale tovarășului ei mai mult decât răspunsurile lui rare și nervoase. Mini era contrariată. Nu-i plăcea să fie cea de a treia. Prețuia pe cel de al treilea, în genere; recunoștea că cifra celui de al treilea ocupă un loc important în componentele numeroase ale amorului, dar credea că e un rol pentru care trebuie să fii născut. Sunt oameni într-adevăr delicioși
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Procust. Învață că unii dintre noi se nasc bătrâni, că fiecare vine pe această lume cu felul său de ființă din care, mai apoi, își poate face scară spre cer. Învață să asculți și adevărul celuilalt, dar învață să-i prețuiești și tăcerea. Adevăratele întâlniri au loc în tăcere. Nimeni nu convinge, până la urmă, pe nimeni. Caută, de aceea, să te însoțești cu cei în ochii cărora vezi lucind scânteile adevărului care te luminează și pe tine. Numai așa vei putea
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
admirație acesta.” La rândul său, George Călinescu scria în „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”: „Contesa Anne de Noailles este o brâncoveancă și cărțile de informație franceză uită să amintească adesea originea ei română, pe care Elena Văcărescu, poetă prețuită în Franța ÎLe jardin passionné, Amor vincită și conferențiară gustată, are bunul simț a nu și-o ascunde” (...) „Surprinzătoare este la contesa de Noailles «setea de viață», așa de fanatică încât devine adesea inteligență a universului: «Nature au coeur profond
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
în EPAVE. L-am privit ca pe-o icoană vie Era un prinț frumos venit din zări Avea în ochi privirea unor arse zile L am îndrăgit ca o nebună prin Spuma unei mări. Și m-a iubit frumos, îi prețuiam iubirea Cum simți prin noapte o lumină sfântă Din mine se rupeau liane, în albele strigări Pe un tărâm de vorbe O stea ce mă alintă. Am prețuit atunci o nebunie calmă, Zile și nopți s-au prefăcut în dor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
o nebună prin Spuma unei mări. Și m-a iubit frumos, îi prețuiam iubirea Cum simți prin noapte o lumină sfântă Din mine se rupeau liane, în albele strigări Pe un tărâm de vorbe O stea ce mă alintă. Am prețuit atunci o nebunie calmă, Zile și nopți s-au prefăcut în dor Părea o amintire prin viața-mi arsă, faldă, Și-n plânsul timpului un cântec în decor. O, tu, nebun din clipe sfărâmate, Ce mă iubești și pari venit
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
A dus-o-n nori de stea. NEAMUL VIEȚILOR AMARE În singurătățile ce vin Voi adormi în plâns amar Și-n cuvinte-am să revin Cu nopțile trecute în zadar. Și-n gustul toamnei sidefie Eu n-am știut să prețuiesc, Din cer aștept să mai învie Să-i spun cât de mult o doresc... Și-n simțul clipelor de dor O lume-ntreagă o să știe Că-n ceruri are somn ușor Și-n taine sufletul se mbie. Îi aud cuvintele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Îi aud cuvintele frumoase Și nu mai știu de-i rătăcire... Va mai veni târziu pe-acasă Și-mi va șopti de nemurire. Cum că-i pământul neființei Și nimica nu-i lipsește; Îngerii au locul pocăinței Iar Dumnezeu îi prețuiește. Prin dimineți o mai rechem Să-i spun cât sufletul mă doare Și iarăși simt parc-un blestem Din neamul vieților amare.
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din raze de soare. Bulibașa îl invită pe avocat să onoreze masa, îmbiindu-l să-și toarne în farfurie primul polonic din cazanul cu șah masasa balanăsa, așa cum se obișnuia a fi cinstit un oaspete ales, care la rândul lui prețuia onoarea ce i se făcea. Petrecerea dură toată ziua. Tineri și bătrâni, femei și fete, secondați de puradei și danci, se întreceau în cântece și dansuri ritmice, însuflețind fără opreliști explozia unei bucurii lipsită de orice îngrădire. Seara se pregătea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și bătrâni, femei și fete, secondați de puradei și danci, se întreceau în cântece și dansuri ritmice, însuflețind fără opreliști explozia unei bucurii lipsită de orice îngrădire. Seara se pregătea să tragă zăvoarele peste această zi, în care oamenii șatrei prețuiseră fiecare clipă ca și cum ar fi fost ultima din existența lor. Se întețiră focurile pornite din timpul zilei. Pentru a spori lumina, se plantară făclii în jurul meselor ce ridicau fuioare de fum alb-cenușiu, ca o ofrandă adusă de etnie Cerului care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un solax. Jurământul miresei se făcea pe banii de la salbă, mirele având din acel moment puterea de viață și de moarte asupra alesei sale. Dacă mireasa se dovedea fecioară, soacra își spăla nora din creștet până în tălpi, semn că o prețuiește, și îi dăruia salba ei de aur. Închina apoi o cupă de rachiu în cinstea ei. * Preocupați de viitoarea noră, Lisandru și Rafira își cercetau în taină fiul să vadă dacă ochii plini de vioiciune ai băiatului lor drag săgetau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cale nu se întrevedea. Țiganii părăsiră sediul Miliției, vociferând și amenințând că se vor răzbuna cumplit, dacă cineva va îndrăzni să le răpească acest copil, care e al lor, numai al lor. Atitudinea aceasta fermă arăta cât de mult își prețuiesc ei odraslele. Acceptau hotărârea justiției, convinși fiind că nimeni nu-i poate lipsi de un copil care văzuse lumina zilei în șatră. La despărțire, colonelul Priboi căută câteva cuvinte liniștitoare pentru familia Georgescu, ce părea a fi bulversată cu totul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mo? Ce zisăși? Mo, nu fi godixal . Ce v-a apucat pe amândoi? Nu vedeți mai departe de lungul nasului. Vișinel va intra într-o viață nouă, deosebită de a noastră, dar el va ști întotdeauna să păstreze și să prețuiască înzestrările ce i le-au dat șatra și ai lui. - Bulibașă mo, dacă îmi cereai să-mi rup inima în două, nu m-ar fi durut mai mult. - Știu, Lisandre, știu, spuse de această dată cu blândețe bulibașa, dar trebuie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
timpului V. tînăr întrebă: „-Tu n-ai vrut niciodată s-o faci?“ Doctorul tînăr zîmbește forțat: „-Ba, da, dar eu am ieșit oarecum din viață. Sînt o verigă. Și un simbol. Cum aș putea să mă consider inutil și să prețuiesc, totuși, viața altora? Poate, doar, melancolic, să nu-i încurc! Și poate că furîndu-i morții sufletele pe care le fură din trupuri, mi-am speriat, cumva, propria slăbiciune.“ V. din spital, capăt deodată concretețe și-aș vrea să-l apuc
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]