KorAP: Find »[drukola/base=promite & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...171 172 173 ...648 >

16,190 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

spună - sunt atrași obscur, dar irezistibil (ca să nu spun implacabil), de această religie politică, așa cum o numea, pe la finele deceniului patru al secolului trecut, Eric Voegelin, ori religie seculară, cum nuanța Raymond Aron, treizeci de ani mai târziu, singura care promite tot - egalitate, dreptate, bunăstare, siguranță socială, progres, solidaritate, fericire - fără să ceară nimic În schimb? Nu cumva mitologia socialism-comunismului reprezintă aspirația vitală a celor mulți, a speciei umane dintotdeauna și pentru totdeauna, iar democrația capitalistă și liberală cu individualismul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
măcar să am habar pentru ce n-o să mai pot purta niciodată cravată. Servim o cauză nobilă, n-am nici o Îndoială În această privință; nu cred Însă că va deveni mai puțin nobilă dacă aflu și eu despre ce e vorba. Promit să nu mai spun la nimeni, uite, pe cuvânt. Dacă vrei, mă jur, Îmi crestez brațul și pecetluiesc taina cu sângele meu, grupa 01, donator universal... Eveline Fontaine s-a oprit și mi-a fixat lumina lanternei În ochi. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
pentru ignorarea avertismentului infirmierei că profesorul este slăbit, iar efortul Îl poate epuiza, chiar dacă persoana nu mi se adresase mie, ci, la modul direct și explicit, pacientului ei. Nu mai conta acest detaliu și, cu toate că Îi și, mai ales, Îmi promisesem că-mi voi ține gura indiferent ce se petrece, m-am simțit dator să intervin, firește, cu Întreaga delicatețe de care eram În stare: - Domnule profesor, iertați-mă, n-aș vrea să..., cumva, nu vă simțiți bine? Am impresia că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
mă simțeam foarte bine. M-a trezit din starea acută de bulversare sunetul strident al videotelefonului. De pe micuțul ecran al aparatului mă privea țintă cu ochii ei albaștri blonda Sonia Anderson. Era prima oară când mă apela. - Mister Adam, ați promis că astăzi Îi veți da un anumit răspuns domnului Redford. Putem ști care este el? „Putem”? Ce vroia să fie acest plural? Și care era cel mai bun răspuns? „Când te rătăcești și nu mai știi Încotro s-o iei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

Trăiau cu convingerea că, din paradisul unde ajunsese în momentul morții sale, ochii lui Gacel Sayah continuau să-i urmărească pe toți și pe fiecare în parte și că, în loc să se bucure de miile de plăceri pe care profetul le promitea celor ce piereau în apărarea credinței sale, singura lui grijă era să transmită o parte din puterea sa celor de același sânge cu el. Dacă acolo, în albia acelei străvechi sekia și la rădăcina acelor palmieri ofiliți ar fi curs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
loc unde se găsesc din abundență mâncare, muzică și femei frumoase, așa cum făgăduiește Mahomed? — Da și nu, veni răspunsul derutant al lui Gacel Sayah. — Ce vreți să spuneți cu asta? Că, la fel ca iadul, raiul pe care ni-l promite Mahomed există și nu există. Nu reușesc să vă înțeleg. — Există pentru cei ce cred în el. — Și pentru cei ce nu cred în el? — Nu există. — Și nici iadul. — Nici iadul. Cum este posibil așa ceva? — Foarte simplu, preciză tuaregul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
nu pot să fac asta. Nici nu vreau s-o fac. Recunosc că merită să-i tai o mână, dar pe mine m-au învățat că între a gândi și a face e o mare diferență... Și acum, dacă-mi promiți că n-o să vomiți pe mine, te duc până-n munții ăia. Nu pot să-ți promit. Nu m-am urcat niciodată într-un aparat care zboară. — Nu-ți face probleme! E ca și cum ai merge pe cămilă, dar cu aer condiționat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
tai o mână, dar pe mine m-au învățat că între a gândi și a face e o mare diferență... Și acum, dacă-mi promiți că n-o să vomiți pe mine, te duc până-n munții ăia. Nu pot să-ți promit. Nu m-am urcat niciodată într-un aparat care zboară. — Nu-ți face probleme! E ca și cum ai merge pe cămilă, dar cu aer condiționat. — Urăsc aerul condiționat! — Și eu, cămilele. Hai să mergem! Turki Al-Aidieri, cunoscut în popor cu numele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
se uită la el ca și cum habar n-avea cine e sau unde se află, și, după ce se convinse că într-adevăr are temperatură mare și că rănile au un aspect îngrijorător, spuse: — Am să te las să pleci, dacă-mi promiți că înțelegerea noastră rămâne în picioare. — Nu vreau să plec - răspunse italianul cu convingere. Ori plecăm toți șase, ori nici unul. Asta a fost înțelegerea. — Nu - îl contrazise. Nu așa ne-am înțeles. Te-am avertizat că n-o să-ți fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
a plătit pentru eliberarea ta. Lui trebuie să-i mulțumești. Se pare că este un bun prieten al prietenilor săi. — Dar au fost și alții care ți-au oferit bani - îi spuse italianul. De ce nu i-ai primit? Pentru că am promis că voi omorî doar patru, și patru vor muri - răspunse tuaregul cu un calm desăvârșit. Tu ai avut mai mult noroc. Nu este drept. Dacă nu ți se pare drept, ne întoarcem și te schimb cu altul... - Gacel Sayah făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
drept moștenire ceea ce este cu adevărat important când suntem obligați să trăim în deșert: experiența care ne ajută să nu ne lăsăm doborâți de soare, să nu înnebunim de sete și să nu fim îngropați de nisip înainte de vreme. — Îți promit că dacă scăpăm de aici am să ascult cu mai multă atenție proverbele. Atunci, ascultă-l în primul rând pe ăsta: „Dacă stai în cur pe nisip n-o să ți se rezolve problemele“ - așa că mișcă-te... Începea vânătoarea. Soarele îngădui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

ei, dar, am impresia că au Început să se adapteze sau consoleze, În fond e cam același lucru. Pentru noi e mai greu deocamdată. Totul e atît de bulversant, atît de nou. Locuim În continuare În lagăr, dar ne-au promis că situația noastră se va rezolva În cel mult o lună. PÎnă atunci ne lovim de o mie de amănunte stupide, dar indispensabile, care ne agresează. Pornirea dușului a fost un coșmar. Nici eu, nici Rudolf nu nimeream gaura În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
noimă, te uiți la ceas. Te duci iar În dormitor. Oare ce am vrut să fac? Nu știi cu ce să Începi mai Întîi. Se scurg așa vreo două ore fără nici o bucurie, fără nici o așteptare. Această dimineață nu-ți promite nimic. PÎnă cînd te hotărăști. Îți pui paltonul mov cu cei douăzeci și șase de nasturi care acum zece ani stîrnea senzație și o pornești la piață. Te oprești la aprozarul din colț și constați dezolată că ceapa s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
bună cuviință de pildă, la care se călătorește totdeauna cu trenul - ai scuza vertijului - unde ți se servește o cafea cu frișca și o conferință despre poluarea planetei, după care urmează discuții, totul desfășurîndu-se moderato cantabile, se strîng mîini, se promit revederi și vreme de cîțiva ani primești, și trimiți felicitări de Paști și de Crăciun. Ai făcut o impresie bună, nu ai contestat nimic, nu ai combătut nimic, ba ai avut chiar și cîteva intervenții curajoase, ai criticat și tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
În bucătărie să mai fumeze. Părea liniștit. M-am trezit de cîteva ori peste noapte și m-am dus să văd ce face. Ședea la masă și fuma. Dimineața nu l-am mai găsit. Asta e tot. Mi s-a promis un apartament mai spațios pentru mine și pentru copii și o slujbă provizorie. Bibliotecară pe timp de un an la o școală. După aceea rămîne să mă descurc cum pot. Am găsit ieri un carnețel de-al lui cu niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Mai rămîi, nu mi-ai spus nimic de cețurile din portul Le Havre, de vioara mea. La geamuri sînt tot perdelele alea Îngălbenite și praful... Mai ții minte cum Îți scriai numele pe el? Apropo, ce mai face Antoine, Îmi promisese că-mi trimite... de ce taci? Îmi ascunzi ceva. Nu mai pot! Nu mai vreau! Te-am mințit. N-am trăit niciodată acolo. Mă tîrăști cu forța În amintirile tale, mă constrîngi să exist În viața ta. Nu sînt, Înțelegi, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448

Coi continua după revoluție. I-am spus lui Adél - aș vrea să văd orașul înainte de a pleca. Până atunci nu văzusem mare lucru din el. Pur și simplu din curiozitate. Va fi bombardat din nou, nu-i așa? Mi-a promis că mă duce. Pe jos, pur și simplu la plimbare, căci peste câteva zile va fi deja imposibil. În fiecare dimineață, căldura ce răzbătea pe ușa brutăriei din orașul de jos smulgea o bucată din ceața dimineții. O transforma într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
oraș? - i-a întrebat profesorul Angelo pe oameni. Fiind că la grădina zoologică nu există nici unul! Atunci când Colonelul i-a pus pe țigani să aducă trei sute de păuni! Unii din cei de față își mai amintesc de asta! Le-a promis în schimb cinci urși, numai să fie niște păuni puternici, pentru că voia să-i înhame la sania noii lui amante. Apoi s-au urcat în sanie, în dosul păunilor legați câte zece, și s-au luat la întrecere cu tramvaiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
din toată lumea. Ne-am tras imediat la o parte și i-am făcut loc în Babilon. Așa a ajuns doctorul Egon printre noi. Pentru că nouă ne-au plăcut întotdeauna frazele ca asta. Cum că „patologia“ umanității. Nu e perfect, dar promite. S-a iscat între noi o polemică juridică, ba chiar etică, cui i se cuveneau de fapt cele două faimoase picioare. Și, pe la miezul nopții, societatea a hotărât că ele trebuie trimise la Muzeul Național, fiind că acolo era locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
bine trage la rame. La sfârșitul poveștii vreau să ajungem la mal. Doar nu ți-e teamă că până la urmă am să mă arunc în apă? — Nici vorbă de asta - mi-a spus Engelhard. Îmi supraestimezi capacitățile. Dar mi-ai promis că mă asculți până la capăt. — Ai dreptate. Continuă. — Am uitat de mult năzbâtia noastră, pentru că era una din multele și nici măcar cea mai reușită. Baár Andor a pictat tabloul cu multe titluri despre ultima cină a celor Doisprezece prieteni, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
separată în Babilon, pentru că lucra. Uneori apăreau numere noi din Vremuri fericite, de fapt niște colaje din numerele vechi. Mulți le cumpărau din respect și ascundeau de el returul. Nu și-a făcut testamentul. Era sigur pe el. Mi-a promis că va păstra tablourile lui Baár până la sfârșitul vieții mele. Mai nou, i se spunea Sfântul Bódog. Nu pentru că s-ar fi călugărit, ci s-a iscat o poveste, care s-a prescurtat într-o poreclă și care s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
vorbim de faptul că Magdika vă așteaptă și acum - am continuat eu. Ce-i drept, cu un singur cartuș, dar casierițele astea au mâna sigură. Amintiți-vă de frații dumneavoastră gemeni. Poc-poc-poc. Nici unul nu a trecut pe alături. Lacrimile lui promit. Au apărut de teamă. Nu îndrăznește nici să tresară, ca să nu i se rostogolească pe față. Cu toate că e plin de riduri, și-ar găsi căi din belșug. Domnișoara e rudă cu ea? — Doamna - îi spun. Doar temporar. Sunt fiica ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388

verii. A mai văzut și unde locuiește papa, iar eu auzisem de el de multe ori când preotul vorbea la radio în loc de Amos’n’Andy, care îmi plăcea. Și plaja era frumoasă acolo, zicea tata. Când o să se întoarcă, îmi promitea el, o să mă ducă la ocean, fiindcă eu nu am fost niciodată acolo, așa că o să văd cum arată o plajă cu valuri care se îndreaptă spre ea. La sfârșit, ne spunea că îi e dor de fiecare dintre noi mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

mi-a fost teamă că le va spune celor de la serviciile sociale, vezi tu... Nu aș suporta să mă duc la un azil. Sau să vină și mai des pe aici să mă verifice, mai des decât o fac deja. Promit că nu le voi spune, am zis imediat. A dat din cap. Nu, tu nu pari genul care să aibă de-a face cu serviciile sociale... ei bine, uite cum a fost. Ea a fost la petrecerea aia toată noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
dormi? Tom a fost pe fază. — Vrei să spui că nu pot să dorm aici? —Mmmm... —Dar, Sam, nu pot să mă duc acasă. Nu pot să mă întorc în noaptea asta. Ți-am spus. — Nu. Nu dormi aici. Nu. — Promit că nu o să încerc nimic. Pe bune. —Minciuni. Nu, vorbesc serios. Promit. Treci pe canapea... Nu, te rog, nu. Nu canapeaua! Expresia de pe fața lui Tom era mizerabilă. Oamenii sunt întotdeauna nepoliticoși cu canapeaua mea. Nu știu de ce; e foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]