4,549 matches
-
un program prestabilit în funcție de vânturile înregistrate cu o lună înainte de lansare. Programul prestabilit se încheia la 38 de secunde după pornirea celei de-a două trepte a vehiculului. Cele 4 motoare exterioare erau orientate în așa fel încât forță de propulsie să fie direcționată spre centrul de greutate al rachetei. Această orientare permitea continuarea zborului în cazul în care un motor ar fi cedat. Saturn V avea o accelerație destul de mare, la 2 kilometri altitudine ea atingând viteza de 500 m
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
vitezei. Deși viteza crește, densitatea aerului scade mult cu altitudinea. După 135,5 secunde motorul central era oprit pentru a reduce accelerația, care creștea din ce in ce mai mult datorită ușurării vehiculului. Motoarelor de tip F-1 nu li se putea varia forță de propulsie, deci aceasta era cea mai bună metodă de micșorare a accelerației. Punctul de accelerație maximă (39 m/s²) era atins exact înainte de oprirea motoarelor primei trepte. Celelalte 4 motoare continuau să funcționeze până când senzorii din rezervoare detectau golirea acestora. La
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
politice și naționale a românilor transilvăneni. S-a stabilit la Paris, unde s-a reîntâlnit cu prietenul său, ziaristul Just Buisson (1843-1886). Pe lângă profesia comună, cei doi prieteni împărtășeau și o pasiune comună pentru tehnică. Împreună cu Just Buisson a studiat propulsia aeronavelor mai ușoare decât aerul (dirijabile), precum și a motoarelor rachetă. La expoziția aviatică de la Paris din 1881 fusese prezentat un aerostat propulsat cu ajutorul unui motor electric. Alexandru Ciurcu și Just Buisson propun ca în locul motorului electric să se utilizeze un
Alexandru Ciurcu () [Corola-website/Science/305897_a_307226]
-
utilizeze un motor cu reacție și chiar obțin un prim brevet din Franța prin care se prevede posibilitatea zborului cu reacție. Pentru a demonstra viabilitatea propunerii lor, cei doi prieteni au proiectat și construit un motor bazat pe forța de propulsie generată de combustia unor gaze într-o cameră de combustie de mici proporții. Motorul consta dintr-un recipient de 2 litri, care avea un orificiu cu diametrul de 3 mm. Prin combustia gazelor presiunea din interiorul recipientului se ridica la
Alexandru Ciurcu () [Corola-website/Science/305897_a_307226]
-
(din ), denumită și pânză, este mijlocul de propulsie al unui velier sau al unei ambarcațiuni, constituit din mai multe fâșii de pânză rezistentă, numite ferțe, cusute între ele și formând o suprafață asupra căreia acționează vântul, ca forță propulsivă. Velele sunt întinse pe vergi și straiuri într-un
Velă () [Corola-website/Science/305942_a_307271]
-
unele țări din Asia și Africa, în Europa fiind folosită numai în scopuri turistice. Mai demult locomotivele erau clasificate după capacitatea locomotivei și utilizarea ei, astfel erau: Locomotiva diesel-mecanică este similară constructiv unui autovehicul rutier, în sensul că sistemul de propulsie este format dintr-un motor cu ardere internă (Diesel sau mai rar Otto) un ambreiaj și o cutie de viteze mecanică. Aceste soluții tehnice sunt viabile până la puteri de 300 kW în concluzie sunt utilizate numai pentru locomotive de manevră
Locomotivă () [Corola-website/Science/305960_a_307289]
-
medie a obiectelor acestei categorii este constant mai mare decât cea a aerului înconjurător, dar ele frânează căderea liberă prin diferite metode, realizând în final opusul zborului ascensional, un zbor descensional. Zborul ascensional sau descensional folosesc arareori un motor pentru propulsie, întrucât nu au nevoie de nici un tip de motor pentru sustentație. Zborul de sustentație este specific aeronavelor mai grele decât aerul, avioane și elicoptere, cu mijloace de propulsare la bord, motoare, indiferent de tipul motorului de propulsie, cu elice sau
Rachetă () [Corola-website/Science/305455_a_306784]
-
un motor pentru propulsie, întrucât nu au nevoie de nici un tip de motor pentru sustentație. Zborul de sustentație este specific aeronavelor mai grele decât aerul, avioane și elicoptere, cu mijloace de propulsare la bord, motoare, indiferent de tipul motorului de propulsie, cu elice sau cu reacție. În acest caz efectul combinat al propulsării cu cel de sustentației produs de aripi, la avioane, respectiv de elicea orizontală, la helicoptere, realizează desprinderea de pământ și zborul. Motoarele folosite la propulsarea zborului de sustentație
Rachetă () [Corola-website/Science/305455_a_306784]
-
orizontală, la helicoptere, realizează desprinderea de pământ și zborul. Motoarele folosite la propulsarea zborului de sustentație folosesc un carburant aflat la bordul aeronavei care arde pe seama oxigenului (numit adeseori și comburant) existent în aer. Zborul rachetă folosește un motor de propulsie, numit motor rachetă, care folosește energia degajată din arderea unui jet presurizat de carburant într-un contrajet, de asemenea presurizat, de comburant. Camera de ardere este de obicei o cavitate de o anumită formă volumică curbilinie (datorită efectelor de distorsiune
Rachetă () [Corola-website/Science/305455_a_306784]
-
electromagnetice în funcție de temperatura flăcării conform legilor corpului negru. Și alți oxidanți pot produce flăcări. Hidrogenul arde în clor cu flacără producând acid clorhidric (HCl) gazos. Altă reacție care produce flăcări este reacția hidrazinei ( ) și a tetraoxidului de azot ( ), folosită pentru propulsia rachetelor. În funcție de modul în care componentele reactante sunt puse în contact flăcările se clasifică în "flăcări cinetice" () și "flăcări difuzive" (). În flăcările cinetice combustibilul și oxigenul sunt amestecate în prealabil. Rezultă flăcări scurte, transparente (deci puțin radiante) și foarte fierbinți
Flacără () [Corola-website/Science/314651_a_315980]
-
guvernelor europene, Altran a propus soluții la unele din problemele cu care lumea se confruntă azi, precum securitatea aprovizionării și surse de aprovizionare, la fel ca și introducerea de dispozitive inovante în domeniul energiei și transportului, inclusiv un avion cu propulsie electrică și celule de alimentare cu hidrogen. Alte idei au inclus centralizarea retelei europene de căi ferate, sateliți și tehnologie pentru a facilita transportul auto pe întreg cuprinsul Europei, un instrument capabil sa ajusteze într-o manieră autonoma nivelul de
Altran () [Corola-website/Science/314754_a_316083]
-
persoane și minimizând riscul acestora. Altran Engineering Academy (AEA) este o competiție internațională centrată pe subiecte de natură tehnică din Formula 1. Participanții sunt invitați să propună proiecte tehnice inovante care trebuie să îmbunătățească siguranța, fiabilitatea sau performanța în: aerodinamică, propulsie, testare în timpul cursei, design și analiză, dinamica vehiculului, sisteme de control și electronică, cercetare și dezvoltare ale materialelor, transformatoare de energie și tehnologie de test. În 2007, la prima participare a țărilor din Europa Centrală și de Est în AEA
Altran () [Corola-website/Science/314754_a_316083]
-
latență este mai mic decât valoarea limită admisă în cadrul testului de toleranță la oxigen, scafandrul prezintă o inaptitudine pentru scufundare. Torpilă Rebikoff (Torpilă cinematografică) - Vehicul subacvatic în formă de torpilă compus dintr-o cameră cinematografică subacvatică, sursă de iluminat și propulsie. Torță submarină - Accesoriu al echipamentului de scufundare de forma unui baston scurt ce are la un capăt o substanță puternic inflamabilă ce poate arde sub apă. Torța submarină este folosită în special în timpul scufundărilor de noapte. Toxicitate a gazelor - Proprietate
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
Fac obiectul istoriei transportului feroviar primele linii din lemn, piatră și cele moderne din oțel, unde ca forță de propulsie s-au folosit mai întâi caii, ca apoi să se introducă transportul mecanizat cu locomotive. Din anul 1820 putem vorbi de transportul modern, apărut în Anglia, de unde s-a extins în întreaga lume. Primele mărturii ale unor căi de rulare
Istoria tranSportului feroviar () [Corola-website/Science/313702_a_315031]
-
producea cam 4.000 CP. La 3 iulie 1938, locomotiva cu abur engleză "Pacific-Gresley-A-4" nr. 4468 - "Mallard" a stabilit recordul mondial de viteză al tracțiunii cu abur: 202,7 km/h. Primele încercări de realizare a unor vehicule feroviare cu propulsie prin motoare cu ardere internă datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Avantajele tracțiunii Diesel: Germanul Gottlieb Daimler realizează primele sale automobile ale căror motoare, cu aprindere prin scânteie, au fost introduse și la automotoare și tramvaie
Istoria tranSportului feroviar () [Corola-website/Science/313702_a_315031]
-
Locomotive similare au fost construite pentru minele engleze din Coxlolodge, precum și pentru minele din Orel (Rusia), Königsgrave (Silezia) și Geislautern (Saar). În 1813, englezul William Brunton experimentează la Newbottle, o locomotivă cu abur, denumită "Steam-horse" ("Calul cu abur") a cărei propulsie era asigurată prin intermediul a două reazeme articulate, care apăsau alternativ pe sol. Un astfel de model a fost utilizat pentru minele engleze din Rainton. Experiențele efectuate între 1812 și 1813 au demonstrat că aderența simplă din roată și șină permite
Istoria locomotivei cu abur () [Corola-website/Science/313745_a_315074]
-
În interiorul acestora sunt amplasate pompe, care permit transferarea apei dintr-un compartiment în altul, pentru menținerea echilibrului. La amplasament, platformele semisubmersibile sunt lestate prin inundarea cu apă a unor compartimente. Aproape toate platformele marine semisubmersibile recent construite sunt dotate cu propulsie proprie. Construcția platformei marine mobile submersibile constă, dintr-un sistem de corpuri plutitoare legate împreună care alcătuiesc un sistem de țevi și chesoane, susținând platforma prin coloane de diametru mare. Așezarea pe locul de amplasare se face prin inundarea simultană
Platformă petrolieră marină () [Corola-website/Science/314078_a_315407]
-
Române la 5 noiembrie 1888. Nava, construită din oțel, avea lungimea totală de 73,150 metri, un pescaj mediu de 3,683 metri pentru un deplasament de 1330 de tone, grosimea blindajului variind între 88 mm și 25,4 mm. Propulsia era realizată de două elice cu trei aripi și un pas de 2,971 metri mișcate de două mașini de 4.700 CP. Nava avea trei catarge cu vergi pentru vele a căror suprafață totală era de 513 metri pătrați
Crucișătorul Elisabeta () [Corola-website/Science/313325_a_314654]
-
Cu toate că primele vehicule feroviare cu propulsie prin motoare Diesel au fost exploatate eficient abia după cel de-al Doilea Război Mondial, istoria locomotivei Diesel începe încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, imediat după inventarea motorului cu aprindere prin compresie, și se continuă până în zilele noastre
Istoria locomotivei Diesel () [Corola-website/Science/313782_a_315111]
-
a înlocuit-o treptat pe cea cu abur, ulterior concurând cu locomotiva cu turbină cu gaze, pentru ca spre sfârșitul secolului al XX-lea să fie depășită ca performanțe de cea electrică. Primele încercări de realizare a unor vehicule feroviare cu propulsie prin motoare cu ardere internă se situează la sfârșitul secolului al XIX-lea. Mai întâi au fost experimentate motoarele cu aprindere prin scânteie, de tipul celor folosite de germanul Gottlieb Daimler (1834 - 1900) la primele sale automobile, care au fost
Istoria locomotivei Diesel () [Corola-website/Science/313782_a_315111]
-
cocă dublă din oțel este "Great Britain", de asemenea și prima navă la care roțile cu zbaturi au fost înlocuite de elice. În 1858 se construiește nava "Great Eastern", proiectată de celebrul inginer britanic Isambard Kingdom Brunel, prima navă cu propulsie cu abur. Având un deplasament de 23.600 tdw, un tonaj impresionant pentru acea vreme și lungimea de 212 metri, nava a rămas aproape 40 de ani cel mai mare obiect plutitor construit vreodată. Inventarea mașinilor cu aburi pentru propulsia
Pachebot () [Corola-website/Science/314980_a_316309]
-
propulsie cu abur. Având un deplasament de 23.600 tdw, un tonaj impresionant pentru acea vreme și lungimea de 212 metri, nava a rămas aproape 40 de ani cel mai mare obiect plutitor construit vreodată. Inventarea mașinilor cu aburi pentru propulsia navelor asigura astfel un transport regulat, avantaj de care beneficiază în special societățile poștale, care încep să închirieze serviciile acestor nave pentru a-și servi clienții de peste ocean. În anul 1870 este înființată compania White Star Line, concurenta Cunard Line
Pachebot () [Corola-website/Science/314980_a_316309]
-
domeniu, în care constructorii au căutat să ofere călătorilor un maxim de confort și siguranță maximă. În 1906 este lansat RMS "Mauretania", la vremea respectivă cel mai mare și mai rapid vas din lume, prima navă care a folosit pentru propulsie un număr de 4 elice. Cea dintâi traversare a oceanului Atlantic a fost făcută de către SS "Savanah" în 26 de zile, prima navă cu motor cu abur pe roți cu zbaturi. Nava a părăsit pe 22 mai 1918 portul Savannah
Pachebot () [Corola-website/Science/314980_a_316309]
-
tot amânat pentru a-și putea continua studiile. În 1930 a început să se intereseze de posibilitățile motoarelor rachetă cu combustibil lichid. În 1931, împreună cu Friedrich Zander, un entuziast al zborurilor spațiale, a participat la formarea Grupului de Cercetare a Propulsiei cu Reacție (GIRD), unul din centrele pentru cercetarea și construirea de rachete finanțate de stat. În mai 1932, Koroliov a fost numit șef al grupului. În anii următori, GIRD a realizat trei sisteme de propulsie diferite. În 1932, armata a
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
formarea Grupului de Cercetare a Propulsiei cu Reacție (GIRD), unul din centrele pentru cercetarea și construirea de rachete finanțate de stat. În mai 1932, Koroliov a fost numit șef al grupului. În anii următori, GIRD a realizat trei sisteme de propulsie diferite. În 1932, armata a început să se intereseze de proiectele grupului și a participat la finanțare. În același an, GIRD a reușit prima lansare a unei rachete cu propulsie lichidă, GIRD-09 (la numai șapte ani de la prima lansare a
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]