37,224 matches
-
jumătăți de coală, lăsând o margine mare. Dar totdeauna pe foi volante. Am și trei caiete și am și două agende pe care, din zgârcenie, nefolosindu-le, le-am valorificat drept caiete de scris poeme și alte minunății. Am și proză acolo. Pe urmă, sigur, mi le transpun. Acum au apărut niște caiete foarte frumoase, cu hârtie galbenă, nemaipomenit de bune pentru scris. Cu cât e mai luxoasă hârtia și mai bună - nu lucioasă încât să nu prindă cerneala sau creionul
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
moldovean autentic - ba chiar regionalist, antiunionist spre sfîrșitul vieții -, Asachi se situează într-un frapant paralelism nu doar cu Heliade, ci și cu ceilalți poeți din grupul heliadesc. Atinge excelența în poezie și rămîne, primordial, poet; deși a mai scris proză și teatru, deși s-a manifestat ca jurnalist și teoretician, marea și unica lui vocație a reprezentat-o versul. Din întinsa operă a lui Asachi rămîne numai poezia; este primul nostru poet modern și cel dintîi care a identificat cu
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
este vorba de o strofă sau de o poezie reușită. "Pe aripele fantaziii mă înalț amu spre stele": așa începea sonetul Viitorul, unul dintre primele ale lui Asachi, datînd din perioada sejurului roman. Cerul stelit se numește una dintre primele proze poetice ale literaturii noastre, compusă de Asachi tot în tinerețe; poetul își găsise deja simbolul de bază pe care, de acum încolo, nu va face altceva decît să-l adîncească. Nu e de mirare că iubita lui - eterna Bianca Milesi
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
preluat de la Petrarca filonul neoplatonic și l-a scos conștient la iveală, în formulări explicite. Rareori legea morală și cerul înstelat, extrase din banalizata formulare kantiană, au avut un reflex poetic mai clar decît cel din poezia lui Asachi. în proză ori în teatru, Gheorghe Asachi nu se poate măsura în nici un fel cu poetul omonim. Prelucrările teatrale nu conving și par compuse exclusiv în vederea spectacolului; unica lor semnificație rămîne aceea de a fi fost rostite pe scenă în limba română
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
a fi fost rostite pe scenă în limba română. Cît despre nuvelele istorice, descinse din epoca Renașterii italiene, ele nu trec de vagi exerciții scriptice pe marginea istoriei Moldovei. Apărute, toate, după 1840, ele nu se mai integrează natural spiritului prozei moldovenești contemporane: prin urmare, nici la acest capitol Asachi nu aparținea provinciei sale! Rucsanda Doamna, Dragoș ori Bogdan Voievod sunt un fel de lecții de istorie agrementate cu neverosimile intrigi, cu discursuri ale personajelor principale, exact ca într-un roman
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
principale, exact ca într-un roman medieval. Iar limbajul este cel strict contemporan cu pașoptismul! Nuvelele se înrudesc mai degrabă cu Cronicile italiene din care s-a inspirat Stendhal și par traduse stîngaci dintr-o italiană arhaică. Singurele pagini de proză asachiană interesante rămîn prozele lirice, atent cadențate, compuse în mod vizibil de un poet; sunt cele dintîi piese de acest fel din literatura română și ele prefigurează viitoarele poeme în proză din a doua jumătate a secolului. între ele, Cerul
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
un roman medieval. Iar limbajul este cel strict contemporan cu pașoptismul! Nuvelele se înrudesc mai degrabă cu Cronicile italiene din care s-a inspirat Stendhal și par traduse stîngaci dintr-o italiană arhaică. Singurele pagini de proză asachiană interesante rămîn prozele lirice, atent cadențate, compuse în mod vizibil de un poet; sunt cele dintîi piese de acest fel din literatura română și ele prefigurează viitoarele poeme în proză din a doua jumătate a secolului. între ele, Cerul stelit și Meditația unui
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
traduse stîngaci dintr-o italiană arhaică. Singurele pagini de proză asachiană interesante rămîn prozele lirice, atent cadențate, compuse în mod vizibil de un poet; sunt cele dintîi piese de acest fel din literatura română și ele prefigurează viitoarele poeme în proză din a doua jumătate a secolului. între ele, Cerul stelit și Meditația unui îmbătrînit poet sunt mici capodopere: "Va veni ziua în care să va stinge focul vinelor mele, în sînul meu va lăcui iarna, fulgii cii albi îmi vor
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
făcându-l un lingușitor al eminențelor cenușii locale, inclusiv al celor politice. Criticul își pierde creditul clocotitoarei și promițătoarei juventuți echinoxiste. Criticul de poezie are ambiția (întru totul justificată și bine ilustrată pe alocuri) de a fi și critic de proză, promițând o sinteză asupra literaturii române contemporane, prinsă în lucru sau în sertar de șocul lui 1989. Rezultatele acestei a doua etape sunt cele două volume de cronici literare, unele reduse la dimensiunile unor recenzii, din dorința criticului de a
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
la Cluj ca student în 1974, deci cu aproape un deceniu mai târziu, deceniu care înseamnă alterări de profunzime ale Clujului din deceniul șase. Amândoi am parcurs cu mare euforie experiența echinoxistă: Petru Poantă, critic de poezie; eu, critic de proză. La absolvire traseele noastre se despart categoric. Petru Poantă era întâmpinat în 1970 de un Cluj permisiv, deschis, iubitor de tinerețe și intelectualitate, devenind prin repartiție guvernamentală redactor la "Steaua", cum nu se putea mai bine pentru un profesionist ardelean
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
tine, de a fi obsedat de o perspectivă a sfârșitului, de a fi mereu încolțit de timp, strivit de spațiu, boicotat de istorie?! A trăi cu acest orizont în față - iată fapta de eroism a omului, iată - spus simplu, în proza cea mai curată - măreția individului care, cu moartea în suflet, încearcă să întâmpine neantul prin curajul actelor sale. La întâlnirea cu moartea, el nu vrea să vină cu mâinile goale. Așa au apărut catedralele, așa a apărut civilizația. Ca o
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
de țărani care iubea Uniunea Scriitorilor ca pe ograda lui, și-a gospodărit-o, până în ultimele lui clipe, cu energie și fină diplomație. Fermecător și altfel, ca individ, povestitor inepuizabil, cu o biografie bogată - nu știu cât de reală - dar verosimil construită. Proza lui este inegală, cu pagini (mă gândesc la Constandina) extraordinare. Revenirea la poezie a fost, de asemenea, remarcabilă. în cafeneaua Colisée nu pare stingherit. [...] Zaharia Stancu era inteligent fără să trăiască în lumea ideilor și să facă din exercițiul lor
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
este vorba de o radicală mutare de accent, de la abordarea biografică a operei, la receptarea ei ca proces nicicând încheiat, ca mecanism angajând un tip special de spunere, perpetuu atent să se mențină în zona poeticului, să nu cadă în proză. Și ce este, până la urmă, poeticul, în concepția valéryană? O rostire a cărei extremă abilitate constă în a evita obiectualizarea, menținându-se ca act demn să producă noi înțelesuri și deci valoare. Marius Ghica ne convinge că ampla cercetare a
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
de limbaj. Platon, Aristotel, Heidegger, Mihai Șora, Lucian Blaga sunt convocați aici, dar implicațiile problematicii nu pot fi epuizate. Lectura hermeneutică a lui Marius Ghica își păstrează nealterată prospețimea și actualitatea, într-un univers depoetizat, care se deschide, cu precădere, prozei. Cu toate acestea, acuratețea comentariului valéryan nu poate fi negată, nici noblețea exploratorie a poetului, care, la capătul unei meditații de peste douăzeci de ani, conchide că "meseria nu e cunoscută", iar noutățile "vin din problemele cele mai vechi, regândite și
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
moștenit-o, și care l-a moștenit: Critică și foiletonism. Oricum privești, problemele pe care le pune sînt deodată mari și mici, strategice și tactice. De la schematizări uzînd de metafore reușite - din care-și va lua armele, bunăoară, disputa dintre proza scurtă și roman - "ziaristul destinde necontenit un cort nomad al ideii", trece la concretețea (și la critica...) foiletoanelor, în care nevoia de a informa pe spații mici înghite și frumusețea, și sistemul. Avantajul, însă, care face uitate toate astea, e
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
culorii locale și a pitorescului unei regiuni ce a furnizat mari cantități de exotism literaturii și artei europene din secolul al XIX-lea, de fapt de pînă la primul război mondial. Din acest punct de vedere s-ar părea că proza lui Istrati, scrisă între 1922 și 1934, prelungește un gen și o tematică în acel moment cam epuizate în literatura franceză. în același an 1923 în care a debutat Istrati murea de altfel Pierre Loti, scriitor celebru și pentru descrieri
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
de ani, membru al Academiei Franceze, unde fusese ales cu 18 voturi contra niciunul pentru principalul său concurent, "naturalistul" émile Zola. Cum Istrati în franceză scria și în franceză s-a născut ca scriitor, situarea lui ca eventual autor de proze îmbibate de exotism oriental în acest cadru trebuie făcută. Cu atît mai mult cu cît exotismul de acest tip în literatura română este - sau era în acel moment - unul de imitație, după modele occidentale, franceze în primul rînd. Atît cît
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
ambianță de serai. Nu haremuri există la Istrati, ci mizerabile bordeluri. Nu cadîne fluturîndu-și ademenitor văluri mai mult sau mai puțin transparente, ci prostituate amărîte. Nu palate, ci cocioabe și spelunci. Nu opulență, fast și lux, ci sărăcie lucie. Levantinismul prozei lui Istrati contrastează pînă la totală opoziție cu "exotismul oriental" așa cum fusese acesta creat și impus în Occident. Are alt conținut, alte forme și alte dimensiuni. Deși scrisă exclusiv în limba franceză, literatura lui Panait Istrati nu are subiecte și
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
de desfășurare este exclusiv sud-european și levantin - se întinde de la București la Cairo, de la Dunăre și Marea Neagră la bazinul răsăritean al Mării Mediteranei. Istoric este de fapt fostul spațiu otoman din secolul al XIX-lea și începutul secolului XX. în proza lui Istrati, Brăila încă mai are, ca și Istanbulul de azi, un cartier numit Karakioi. Damascul încă e un oraș turcesc. La fel și Beirutul, iar Alexandria istratiană este la fel de tolerantă și de pestriță etnic și religios ca și în
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
judecat în funcție de acestea și de faptele sale, orice generalizare putând duce la nedreptăți, uneori imposibil de reparat. De la Iași la Ierusalim și înapoi de Leon Volovici este o carte scrisă cu înțelepciune și foarte multă dragoste. Dragoste pentru mama sa (proza Mâinile este o sublimă declarație de iubire și înțelegere), pentru soția și copiii săi, pentru orașul Iași în care s-a născut și a copilărit, pentru prietenii mai vechi sau mai noi, pentru toate valorile produse de mintea umană, menite
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
masă, să-și formuleze și să-și exprime singur punctele de vedere. Iar temele supuse acestui inedit proiect de dezbatere publică sunt mai mult decât incitante: raporturile dintre publicistica politică și opera științifică a lui Mircea Eliade, rolul ortodoxiei în proza, tratatele științifice, dar și în gândirea politică ale lui Eliade, relevanța unor mituri centrale ale spiritualității românești (Mirorița vs. Meșterul Manole) în viziunea lui Eliade asupra lumii, încercarea de recuperare a autorului Tratatului de istoria religiilor de către autoritățile comuniste, cine
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
putea clasiciza sub titlul O mie de opere literare românești, incluzând în viitor încă aproximativ 150 de titluri, posibil a fi obținute din literatura basarabeană (total absentă) și completări din literatura exilului (mai slab reprezentată decât s-ar cuveni), din proza contemporană (mai exigent selectată decât poezia) și din literatura mai recentă, în măsura în care merită. Dar pecetea "ediției definitive" (pusă chiar pe copertă) ne dă impresia că șantierul și atelierul au fost închise "definitiv" - ceea ce sperăm că nu e adevărat. Coordonatorul și-
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
în timp ce următorii clasați (Ștefan Borbély, Călin Teutișan, Georgeta Antonescu, Gheorghe Perian, Ioana Bot, cu câte 42-39 de articole) abia dacă realizează o treime din performanța coordonatorului. Îl descoperim cu surprindere pe Ion Pop și ca un foarte bun critic de proză, scriind cât se poate de comprehensiv despre Radu Aldulescu, M. Blecher, D. Țepeneag, Dan Stanca, Gh. Crăciun și despre alții. Cercetare de anvergură, bine dată la lumină în pagina tipografică, Dicționar analitic de opere literare românești, coordonat de Ion Pop
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
măsură să ne dea o imagine cuprinzătoare a ce s-a întâmplat pe piața editorială de la noi din 1990 încoace. Autoarea nu-și asumă veleități de clasificare, de aceea își grupează scriitorii alfabetic în trei (sau patru) mari secțiuni: poezie, proză, jurnal și egografie, critică și eseu - în primul volum, renunțând în al doilea la o secvență separată pentru jurnal și non-ficțiune. Primul volum este precedat de o introducere cu opinii generale și răspunsuri la anchete, dar tot nu-și asumă
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
cuprinde tot, Irina Petraș își arată disponibilitatea față de toate cărțile - chiar simte că e de datoria ei să înregistreze tot. De aceea, pune în prim plan cronicile literare propriu-zise, de mai mare întindere, apoi așază în volum, la capitolul poezie, proză sau critică, recenziile sau fișele de lectură la cărți despre care nu a mai apucat să-și publice însemnările, pentru ca o altă secvență să înșiruie cărțile care au mai apărut, cu un sentiment tacit de vinovăție că nu au putut
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]