6,632 matches
-
noastre se întîlniră și nu se mai putură părăsi clipe lungi: poiana și brazii și bolta cerului parcă se clătinară și, dacă n-aș fi întors, cu un efort de voință, capul într-o parte, cred că s-ar fi răsturnat totul cu mine. "Domnul Petrini e, ca întotdeauna, foarte supărat pe noi, rupse ea vraja, care în realitate nu se rupse deloc, să bem cîte-o țuică, poate îi trece." Și Petrică turnă și băurăm. O foame animalică, dar nu știu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-mi dați voie..." Și se ridică de la locul lui cu paharul în mână, trase scaunul lovind-o pe Tasia care tocmai intra cu un platou cu fripturi și care protestă și îl împinse la loc. "Petea, vezi să nu-ți răstorn asta în cap..." "De ce Tasia, strigă Matilda, el vrea să spună ceva, dar trebuie să înțelegem că oamenii simt nevoia unei apropieri, nu avem dreptul să..." "Matilda, hai, în loc să..." strigă Tasia. "Dar Tasia, o întrerupse Matilda cu o insistență aproape
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atât sânt mai străini de ele. În fond avem un regim popular în care într-adevăr masele se simt bine. Ce-i pasă oțelarului cutare că un mare poet și filozof a fost înlăturat de la catedră, sau că Hegel trebuie răsturnat cu fundul în sus ca să se mai poată spune că filozofia lui are oarecare valoare? După acest oțelar, Hegel poate foarte bine nici să nu mai existe, el își vede de oțelul lui, participă la ședințe unde are dreptul la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
voi dezvălui), tu veneai doar cu încîntătoarele tale povestiri din lumea în care te miști gen Calcan, arhitecți de toate soiurile și nuanțele, șeii care de care mai demagogi și efemeri, șefi noi, ieșiți din îmbulzeala societății noastre care se răsturna și printre care un om de soi era o mare minune... Bine, mi-am spus, într-o zi o să lase aceste povestiri la o parte, o mare tăcere se va așterne între noi, ne vom culca iarăși unul cu fața
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
orientarea lui filozofică. Studenții aflau toate acestea și puteau judeca - și aici urmam exemplul lui Ion Micu, jucând rolul diavolului între mici materialiști ca Feuerbach și mari idealiști ca Spinoza. Și apoi, chiar dacă trebuia să zici că dialectica hegeliană trebuia răsturnată cu capul în jos ca să devină o adevărată dialectică, era o mare desfătare că totuși putea fi predat fără să lupți împotriva lui. Faptul că trebuia "răsturnat cu capul în jos'" era o vorbă goală. Cum să-l răstorni?! Ascendentul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
idealiști ca Spinoza. Și apoi, chiar dacă trebuia să zici că dialectica hegeliană trebuia răsturnată cu capul în jos ca să devină o adevărată dialectică, era o mare desfătare că totuși putea fi predat fără să lupți împotriva lui. Faptul că trebuia "răsturnat cu capul în jos'" era o vorbă goală. Cum să-l răstorni?! Ascendentul lui Ion Micu asupra mea reveni. Cum era de prevăzut, în locul celor dați afara fură numiți inși fără pregătire, un adevărat dezastru. Nu citiseră decât Anti-Duhring (dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trebuia răsturnată cu capul în jos ca să devină o adevărată dialectică, era o mare desfătare că totuși putea fi predat fără să lupți împotriva lui. Faptul că trebuia "răsturnat cu capul în jos'" era o vorbă goală. Cum să-l răstorni?! Ascendentul lui Ion Micu asupra mea reveni. Cum era de prevăzut, în locul celor dați afara fură numiți inși fără pregătire, un adevărat dezastru. Nu citiseră decât Anti-Duhring (dar nu și pe Duhring), Revoluția proletară și renegatul Kautsky (dar nu și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ei, ce primejdie? Îndârjită, se aplecă iar să cotrobăiască în dulap, având aerul sfidător, să încerc adică de-aici înainte să-i mai fac ceva dacă mai îmi dă mâna. Mă aplecai atunci și îmi deslănțuii furia asupra geamantanelor: le răsturnai, lovii cu picioarele în ele, împrăștiai lucrurile prin odaie și în cele din urmă luai geamantanele și le dusei înapoi în dulapul din antreu, pe care îl încuiai și băgai cheile în buzunar. Revenii calm în dormitor. " Aștept să naști
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gît: Pupa-ți-ași creierul-ăla cu facultate, dom' șef", zise el, și mă pupă pe tâmplă și pe urechi în timp ce vinul roșu juruia de pe masă pe pantalonii mei. Mă smulsei din îmbrățișarea lui băloasă și îl izbii fulgerător în falcă; se răsturnă pe spate cu scaun cu tot și se prăbuși cât era de gros pe podea. Îl văzui cum se ridică holbat de furie și îmi dădui seama într-o clipă că o să sară la mine, și atunci nu-i lăsai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în timp ce era leșinată. Ascultă, fă, i-am spus acestei soacre (eram numai noi doi în casă), dacă te mai amesteci în chestia asta, te..." Și soacra ce-a zis?" "Cu atât mai bine, am auzit-o că zice. Atunci am răsturnat-o în pat!" "Era tînără?" "Tînără, râse Vintilă, patruzeci și cinci de ani, așa grasă, o sută de kilograme, dar..." Și începu să-mi dea detalii despre șarmurile ei, mai picante, după cum mă asigură el, decât ale unei fete de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fără vreun interes, o luai într-acolo printre mese și mă apropiai: "Deranjez? îl întrebai. Tresăriră amândoi cu putere, de surpriză, chipul mat al Clarei deveni stacojiu, Ion Micu se zbătu să se ridice în picioare, cât pe-aci să răstoarne filtrul, se ridică, îmi întinse mîna: "Petrini, cum să deranjezi, ia loc, de când te așteptăm... Am venit special de la prânz și tocmai discutam și cu Clara, vine sau nu vine? Nu mai știam sigur dacă ți-am spus să vii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atâtor încercări ale mele de a smulge secretul care o făcuse pe această femeie să se căsătorească cu mine, deși dragostea ei tocmai se stinsese. Acum însă nu mă mai interesa, și nepăsarea îmi dădea o astfel de jubilație, încît răsturnai cu o altă lovitură de picior și fotoliul în care mă așezasem atâția ani, martor și el al atâtor scene din care ieșisem totdeauna micșorat în propriii mei ochi, și acceptând mereu și mereu această micșorare, tot sperând că visul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a stârni în ei îndoiala, deși știm bine că asta nu mai folosește la nimic... Mă așezai la birou și-mi pusei picioarele pe cristalul lui, altădată plin de cărți și caiete, și el martor al visului meu de a răsturna filozofia modernă atacând așa-zisa conștiință tragică pe care ar avea-o omul despre viață, născută din boala mortală a dualității ei. Da, voi face acest lucru, da, îl voi face, și repetând această gândire. Îl voi face, da, acest
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-l aduc pe acest pitecantropus erectus în fruntea scriitorilor? Da, da, te rog să-mi spui, te rog să-mi răspunzi sincer! Ar fi prea schematic, i-am răspuns. Totul e schematic, îl aud că zice, ți se pare că răstorni un munte și când colo răstorni o pietricică. Păduchi, domnule Micu, duc mâna după ceafă și găsesc păduchi! Strivesc păduchi... Nu sânt chiar păduchi, zisei, omul nostru e un simbol al puterii abuzive, trebuie alungat. Da, da, zice, și după
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în fruntea scriitorilor? Da, da, te rog să-mi spui, te rog să-mi răspunzi sincer! Ar fi prea schematic, i-am răspuns. Totul e schematic, îl aud că zice, ți se pare că răstorni un munte și când colo răstorni o pietricică. Păduchi, domnule Micu, duc mâna după ceafă și găsesc păduchi! Strivesc păduchi... Nu sânt chiar păduchi, zisei, omul nostru e un simbol al puterii abuzive, trebuie alungat. Da, da, zice, și după aia vine alt simbol al putorii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
le sugea îndelung... Avu apoi o atenție la pândă, după ce termină. Frumoșii ei ochi rămăseseră nemișcați într-o parte: "...Și acum, zise, vă..." Și ne înjură iar pe toți, de astă dată cu blândețe și ranchiună și își împinse picioarele răsturnând totul pe jos și se refugie repede sub pled, pe care îl trase peste cap... "Hei strigai, ce faci, acum se bea un pahar de vin!'' Îmi părea rău, ași zice, că nu avea ca mine, în clipa aceea, dorința
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să dau acestei perechi lovită de nenorocire. Începui să mă plimb prin birou, în timp ce Petrini stătea tăcut în fotoliu cu capul în muni. Într-adevăr. Învinuirea de tentativă de ucidere pentru a elimina un rival ar fi fost imposibil de răsturnat dacă nu mărturiseau de îndată ce se întîmplase. Acest risc nu trebuia înfruntat. Și apoi, dacă individul era mort, cum se putea dovedi legitima apărare? Fiindcă Petrini era naiv, mult mai realistă era prietena lui: avea dreptate, aveau să fie prinși! Mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
detectorul în timp ce oamenii lui îl acopereau. Trecuseră pe lângă niște încăperi și birouri cu uși întredeschise sau închise. Nimic nu-i aștepta în interior. Cu cât înaintau, cu atât le apărea mai clară importanța înfruntărilor care avuseseră loc aici. Mobilierul era răsturnat și foi de plastohârtie erau răspândite pe jos. Discuri magnetice de ordinator fuseseră călcate în picioare. Bunuri personale, transportate cu cheltuială mare pe distanțe interstelare incredibile, erau distruse. Cărți din hârtie adevărată, de o valoare inestimabilă, pluteau în băltoace de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mugiră și aparatul acceleră pierzând altitudine. Ripley o luă pe Newt și alergă spre clădirea cea mai apropiată. ― Fugi! Naveta trecu razant pe lângă o formațiune pietroasă de pe marginea șoselei, viră ― stânga și se lovi de o creastă de bazalt. Se răsturnă ca o libelulă muribundă, se izbi de sol înainte de a exploda. Câteva secțiuni și compartimente se desprinseră din armătura principală. Unele ardeau deja. Aparatul tresăltă; țâșniră flăcări din motoare și suprastructură. Un fragment dintr-un modul de propulsie căzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
urlet și cu un șuierat. Ripley o împinse în față pe Newt și se aruncă sub somieră, contorsionându-se. Când putu să se ridice, femeia apucă patul și îl împinse cu putere peste ființa captivă. Calculându-și cu grijă mișcările, răsturnă patul în așa fel încât s-o blocheze sub una din bare. Dădu înapoi strângând-o cu putere la piept pe Newt. Privirea i se muta întruna de la umbre la dulapuri, scruta cele mai mărunte unghere. Primejdia se putea ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dădu înapoi până se pomeni cu spatele la un pupitru, într-un colț al sălii. Cu energia disperării, Ripley reuși să-și ridice mâinile pentru a-și acoperi fața. Monstrul era aproape. Ea-l împinse cu toate puterile. În timpul luptei, se împiedică, răsturnă materialele și instrumentele chirurgicale. Picioarele îi alunecau pe podeaua udă. Ploaia deluviană care cădea mereu din tavan inunda încăperea și o orbea. Chiar dacă potopul nu-i pria creaturii, picioarele și corpul i se făcuseră prea vâscoase ca Ripley s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dar aparatul se supuse docil. Un enorm membru hidraulic se abătu asupra țestei reginei și o aruncă peste un panou. Creatura reacționă instantaneu și șarjă din nou, pentru a fi întâmpinată de un rever de cel puțin o tonă. Căzu răsturnându-se într-o stivă de mărfuri. ― Apropie-te! urla Ripley rânjind. Apropie-te, gânganie! Bălăbănind coada, regina, turbată, atacă mașina pentru a treia oară. Brațele ei biomecanice se abătură peste cele pur mecanice ale încărcătoarei. Acul ei gros izbea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Dă-i foc! Copacul spre care arătase era un schelet răsucit, înalt de vreo douăzeci de picioare, dezgolit de iarnă. Cu crengile sale desfrunzite, răsfirate ca niște gheare, atârna aplecat peste stâncă și părea să spânzure acolo, gata să se răstoarne. Așteaptă până ce băiatul observă copacul; apoi își aruncă privirea spre nor. - Există fulgere, iarna? întrebă Enin cam nedumerit. - Oh, făcu Gosseyn. Era o întrebare care nu-i trecuse prin minte nici lui, nici celorlalți Gosseyn. Nemulțumit își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
voi. Cine a venit la conducerea Pământului după ce președintele Hardie a fost ucis? Ce statut mai are non-A? Și-aș putea să mai enumăr." Spuse în încheiere: "Parcă să zic că-mi amintesc că poliția și forțele guvernamentale au răsturnat ordinea, dar..." Era un "dar" mare. Oricum, de acolo, de la distanța aceea interstelară, analiza sa primi o confirmare scoasă cam printre dinți. "Sunt de părere" veni răspunsul, "că ar trebui să aflăm câte ceva și să facem ce trebuie făcut." Alter-ego-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
curiozitatea mea dereglată. Asta mă aștepta pe mine; pe ei, inevitabilul dezastru. Sâmbăta, fugeam la cinematografe, înnebuniți de filmele cu ilegaliști și gangsteri interbelici. La „Melodia“, unde trebuia să-ți ții genunchii sus și iubita în brațe, să nu te răstoarne șobolanii care duduiau printre rânduri sau la „Luceafărul“, unde n-auzeai sonorul din cauza sutelor de fălci ce zdrobeau pufarine, semințe și floricele crocante de porumb. La „Festival“, cu scaunele desfundate și eternul miros de șosete fierbinți sau la „Floreasca“, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]