8,590 matches
-
din 15 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Visez să sorb emoții din culoare, Să-mi cânte infinitul în surdina, Tăceri să schimb pe freamătul de floare Și-apoi să zbor cu aripi de lumină. În mine simt pornirile rebele, Tot rătăcesc cu sufletu-n derivă Prin visele uitate în unghere, Sub pulbere de patimă tardivă. Leg firele de ceață-ntr-o idee, În sensuri largi prind razele de soare, Pun rămășag pe stropi de curcubeie Și recompun lumină din culoare. În
SINGURĂTĂȚI ALBASTRE de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372083_a_373412]
-
și nectar de ploi Și lasă apă să-i îngâne Cu voci din lumile de-apoi. Doar fluturi triști, cu gust de rană Ajung pe țărmuri unde nu-i Un vameș orb să ceară vama Către grădină nimănui. S-or rătăci, fără de vrere Pe-un cer cu stele fără soț Și s-or ascunde cu durere La umbră unei flori-de-colț. Eu nu mai vreau să fiu de vină Că-s caii liberi și că dor Galopul lor către lumină Și fluturii
EU NU MAI VREAU SĂ FIU DE VINĂ de LAURA HUBATI în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372087_a_373416]
-
1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă preling în singurătate încet, adânc... deschid drum picăturilor reci ale unui suflet nerostit, din mantie de nori întârziați fac coșciug amintirilor, declar război iluziilor din ochiul timpului și adorm spirala gândurilor rătăcite în abis de virtute. Șuier de vânt ancestral invadează spații cerebrale, își face loc prin labirint fluid, amestecă simțiri ascunse printre vise, mușcă perfid din lumină, fură culori pe care le pictează în formă de jerbe și le înfige dureros
DECLAR RĂZBOI ILUZIILOR DIN OCHIUL TIMPULUI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372304_a_373633]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > DE-AȘ AVEA O... CĂMILĂ Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ca un blestem, necuprinderi sterpe mă amăgesc mereu cu vraja fetei morgana... Și mă rătăcesc întruna pe tărâmuri nepătrunse - pustiul neînțelesurilor mele -, fără apă, fără busolă, cu orizonturi ascunse înlăuntru-mi ... Dar cu ce mă aleg?! Îmi umplu ochii cu nisipuri - alici de piatră ce-mi străpung sufletul, pulberi de stele ce-mi înăbușă gândul
DE-AŞ AVEA O... CĂMILĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372332_a_373661]
-
pe tărâmuri nepătrunse - pustiul neînțelesurilor mele -, fără apă, fără busolă, cu orizonturi ascunse înlăuntru-mi ... Dar cu ce mă aleg?! Îmi umplu ochii cu nisipuri - alici de piatră ce-mi străpung sufletul, pulberi de stele ce-mi înăbușă gândul... Mă rătăcesc mereu, ca nătângul, în necuprinsa-mi Sahară... Și ce lung, și ce greu îmi e întorsul afară! De-aș avea, măcar, o cămilă, să-mi plângă de milă - văzându-mi îndărătnicia de-a o îmbia întruna să treacă, împreună cu mine
DE-AŞ AVEA O... CĂMILĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372332_a_373661]
-
jumătate în privirile prea pline scoica umple și golește viul unui ochi de pește ochi de apă-n libertate lunecă prin timp speranța -zici că-i o balenă vie - moare-ncet e uriașă la final deschide-n vie o esență rătăcită de-adevăr în patru acte piesa-n teatru se mai joacă acel teatru-anume dat fiecăruia din piața-n care rost am cumpărat de o supă de legume și un rest de-nchipuire cum c-ar fi viața viață și lumina
ADEVĂR ÎN PATRU ACTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372335_a_373664]
-
mama îi spuse să meargă în pădure, să strângă vreascuri pentru foc. - Să fii atentă, fata mamii, să nu te îndepărtezi prea mult, știi că sunt duhuri rele care bântuie pădurea și îți pot face rău sau, Doamne ferește, te poți rătăci. - Da, mamă, merg, nu mă îndepărtez! strigă fata. Zis și făcut. Își luă niște sfoară să poată lega lemnele și se porni la drum. Cântecul păsărilor și foșnetul frunzelor bătute de un vânticel cald, de primăvară, o făceau să cânte
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
dar nici că se îndepărtase mult de poteca ce o ducea spre casă. Speriată, legă ciupercile în băsmăluța cu boboci de trandafiri și se gândi, ca în drumul de întoarcere, să adune vreascurile de care mama avea nevoie. Nu se rătăci, însă își dădu seama că e mult de mers și o va prinde noaptea. Grăbi pasul, dar în urma ei un fâșâit o făcu să întoarcă privirea. Uimirea era peste poate: o arătare, ca o plasă de fân venea după ea
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
soldatului i se păru că vede capul lui Hristos, așa cum era pe fresca din tinda bisericii din comuna sa natală, cu Isus răstignit pe Cruce. Lăietele îl recunoscu și ieși întins spre el. - Ce-i cu dumneata, boierule? Te-ai rătăcit? Intră în casă că ți-o fi frig ș-ai fi nedormit și ud la picioare, continuă lăietele Mihai, stăpânul și judecătorul țiganilor din șatra lui. - Am fugit de la armată și-ți cer găzduire. Nu vreau să mor ca un
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
cu cea a noului venit, gest făcut în fața lui Dumnezeu. - Dumnezeu să ne ajute! Unul și același pentru toți, mai grăi bulibașa șatrei stabilită lângă Suha Balca din Transnistria. Să spuneți la toți, dacă vă întreabă, că Trifu este lăiete rătăcit de șatra lui și până și-o găsi-o va sta cu noi, împărțind și bunele și relele. Până va avea un cort și piranda lui, îl iau să stea, să mănânce și să doarmă la mine, într-al meu
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
oțetarii arbuști de la fereastră-mi par a-mi flagela rănile din pastă. exult. păsările au storurile trase-n cenușă. exult. viața mea-i o lavetă mecanică pe care-mi șterg zgârâieturile morții. exult. Paler seamănă cu pescărușul ce și-a rătăcit carcasa pe Tâmpa. zburdă aidoma lui, pe peroane, în derivă alcoolică de idei. hieroglifele noastre-s din ce în ce mai aproape. pustiul scorojit râde pițigăiat la noi. -mlaștini domestice sordide, dragă! moliile căzute-n letargie drăcească dau fermecător culoare colbului din oase. pădurea
EUL de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372390_a_373719]
-
gândului trasează linii fine; Se scurg prin vene slove și versurile-s reci. Pe-o pagină de foc pictez ghețari și-n mine Scriu numele, zălog să fie, când vei dori să pleci... Un semn îți fac, să nu te rătăcești în labirintul zilei. Din gândurile mele îți împletesc eșarfă. Pașii pierduți, de-un ram îi leg cu fericirea clipei, Punând peceți pe rânduri, nicicând să nu se șteargă... Cu sufletul în palme, încă țintesc spre stele, Ferestrele de fum se
DIMINEŢI DE-APRIL... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372412_a_373741]
-
cărui personaj și visăm. Uneori, ce-i drept, măi și scriam: idei, note, ... ÎI. SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU, de Carmen Marin , publicat în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. Scrisoarea această ți-am scris-o Doamne demult, dar s-a rătăcit prin sufletul meu. Socotocind adânc am aflat-o și cu grijă abia acum după ani, îndrăznesc să o aștern pe o foaie de hârtie. De multe ori priveam cerul când eram copil și stăteam de vorbă cu Tine. Tu, cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
pot așterne pe pagini albe toate frământările care se ciocneau cu visurile mele de copil, adolescent și mai tarziu, matur. Credeam că e nevoie de știință ... Citește mai mult Scrisoarea această ți-am scris-o Doamne demult, dar s-a rătăcit prin sufletul meu. Socotocind adânc am aflat-o și cu grijă abia acum după ani, îndrăznesc să o aștern pe o foaie de hârtie. De multe ori priveam cerul când eram copil și stăteam de vorbă cu Tine. Tu, cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
n-a uitat de sufletul ce încă vroia,Să creadă că lumea e bună.... X. MI-AU ADORMIT VISELE PE FRUNTE, de Carmen Marin , publicat în Ediția nr. 1911 din 25 martie 2016. Mi-au adormit visele pe frunte. Atunci cand rătăceam spre nicăieri, Culegeam visele piedute, Înnodându-le cu grijă și cu idei. Visăm să cânt în ploaie și-n vânt. Să scriu poeme în verile târzii. Să mă prefac că zbor pe un șăgalnic gând. Spre orizonturile vieții purpurii. Dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
Că mai târziu să zboare spre infinit. Astăzi,încă mai am vise, Ce le ador că mângâie suflet flamand, Le voi ură frumoasă împlinire, Și ideal înalt vegheat de timp. Citește mai mult Mi-au adormit visele pe frunte. Atunci când rătăceam spre nicăieri,Culegeam visele piedute,Înnodându-le cu grijă și cu idei.Visam să cânt în ploaie și-n vânt.Să scriu poeme în verile târzii.Să mă prefac că zbor pe un șăgalnic gând.Spre orizonturile vieții purpurii.Dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
nr. 1873 din 16 februarie 2016. Într-o vară am fost copac. Cu frunzele mele împodobeam pământul, Și tot atunci seva îmi picura prin gene, Trezindu-mă dimineață, în zâmbetul catifelat al soarelui. Într-o altă vară am fost stea. Rătăceam pe bolta cerească, Oferind ofranda mea senina, Ochilor întristați de visare. Și apoi, într-o vară târzie, Am fost rău. Un râu ce își poartă cântecul șoptit, Printre maluri stinghere. Într-un alt anotimp am fost eu. Obosită de mine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
mângâia amintirile uitate. Citește mai mult Într-o vară am fost copac.Cu frunzele mele împodobeam pământul,Și tot atunci seva îmi picura prin gene,Trezindu-mă dimineață, în zâmbetul catifelat al soarelui.Într-o altă vară am fost stea.Rătăceam pe bolta cerească,Oferind ofranda mea senina,Ochilor întristați de visare. Și apoi, într-o vară târzie,Am fost râu.Un rău ce își poartă cântecul șoptit,Printre maluri stinghere.Într-un alt anotimp am fost eu.Obosită de mine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
băut ceaiul parfumat. Mi-a încălzit toate gândurile. Mâinile miroseau a mentă. Și sufletul mirosea. Tu ți-ai pregătit un ceai între o secundă ce înmugurea, Și alta care dispărea în noapte? Ai crezut că ceaiul va uni suflete stinghere, Rătăcite în abis? Mă tem că da. L-am pregătit când aripile îngerilor mei se odihneau. L-am savurat până la ultima picătură. Râzând de clipă, Ca apoi să cânt împreună cu destinul meu. Citește mai mult Tu ai băut un ceai cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
băut ceaiul parfumat.Mi-a încălzit toate gândurile.Mâinile miroseau a mentă.Și sufletul mirosea.Tu ți-ai pregătit un ceai între o secundă ce înmugurea,Și alta care dispărea în noapte?Ai crezut că ceaiul va uni suflete stinghere,Rătăcite în abis? Mă tem că da.L-am pregătit când aripile îngerilor mei se odihneau.L-am savurat până la ultima picătură.Râzând de clipă,Ca apoi să cânt împreună cu destinul meu.... XIII. CRÂMPEIE DE SUFLET, de Carmen Marin , publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
Cu amintiri din ierni târzii. Mi-ar placea ca vocea ta să fie încărcată, De amintiri rătăcite. Apoi eu să modelez, Zeci de secunde ce apar din zgomote reci. Mi-aș dori ca eu să-ți întind mâna, Când tu rătăcești prin primăverile mele. Să iți cânt din harfa inimii, Cântece parfumate de ani si aruncate de timp pe palmele mele. Citește mai mult Mi-ar plăcea să pot să-ți privesc chipul,Atunci când îți construiesc un mulțumesc bland.Sa pot
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
Cu amintiri din ierni tarzii.Mi-ar plăcea ca vocea ta să fie încărcată,De amintiri ratacite.Apoi eu să modelez,Zeci de secunde ce apar din zgomote reci.Mi-as dori că eu să-ți întind mâna,Când tu rătăcești prin primăverile mele.Sa îți cânt din harfa inimii,Cântece parfumate de ani si aruncate de timp pe palmele mele.... XXX. RUGA, de Carmen Marin , publicat în Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014. Tine-mi Doamne visele în palmă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
liniștii să-ndoape al vocalei răsărit cu dor de soare? Din consoana urletului să se-adape cu albastrul infinitului din mare? Poate inima să uite-a ta minciună și să zburde-apoi ca niciodată ca un nor pribeag - a soarelui cunună -, rătăcind tiptil în palma-ți deocheată? Poate gândul meu să te ucidă să-ți rănească - măcar -, amintirea? strânsu-mi-s-a viața-ntr-o firidă ca de tine să-mi ascund iubirea Nu, nu poate nimeni și nimic pe lume să-mi ia dreptul
O BLÂNDĂ MÂNGÂIERE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372424_a_373753]
-
altarului lui Eros, Nu mă simt pregătit să beau paharul cu pelin Oare voi fi capabil să suport al iubirii cost ... Schimbatu-s-a oare al meu destin ? Pierdut pe veci întru a dragostei vâltoare, Prizonier în foc și-n insomnii Paradoxal, rătăcit dincolo de ale infinitului hotare Viață și moarte ... în sentiment subit. Mă -ndepărtez acum iată de temple Și de ale zeilor cu dulcele nectar prea pline cupe Îmi caut nemurirea în gnosticele texte Și cupele-mi de amar, doar cu iubire
CĂUTÂND IUBIRE de CRISTIAN GABRIEL VULPOIU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372432_a_373761]
-
colegi și cu diriginta lor. Pe la amiază s-a lăsat o ceață deasă peste poiană. Aburii albicioși și deși scădeau vizibilitatea. Elevii împreună cu diriginta s-au grăbit să se întoarcă acasă, cu toate că drumul se ascundea de ei. Edwina s-a rătăcit de grup. Nimeni nu a observat acest lucru preocupați fiind de a descoperi drumul spre oraș. Lângă o salcie bătrână Edwina s-a oprit. Aștepta ceva. Poate aștepta ca aburii albicioși să se retragă în văzduh eliberând natura. Sau poate
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]