4,549 matches
-
Egiptului. Sunt atât de multe adevăruri îngropate, mânjite și strivite de calomniatori, încât sfântul este scuipat în ochi ca un nătâng. La aceste calomnii se referea și Mircea Eliade în anul 1936. Toate aceste adevăruri stâlcite, răstălmăcite și îngropate prin răutatea diavolească pentru ca oamenii să le uite, trebuiesc scoase la lumină, nu pentru a le adora ca pe niște idoli, ci pentru a le avea ca termeni de referință, ca exemple, ca fapte ce trebuiesc cunoscute și valorificate de cei care
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
fost îngropat . Pericolul nimicirii a trecut, sau ni se pare că a trecută, iar vasul este dezgropat și scos la lumină înainte de a se fi spart, și se poate citi ceea ce a fost salvat de furia valului comunist și de răutatea și prostia omenească. Ca vas ascuns în pământ, am fost călcat în picioare, am fost murdărit cu bălegar de la toate necuvântătoarele, dar am rămas martor și al celor ascunse în inima mea și al tutoror întîmplărilor petrecute, al tuturor blestemățiilor
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
E noapte târziu Și drumul Golgotei e sus!” (Autorul ) O inimă iubitoare de Dumnezeu și neam, însetată de împliniri mărețe, are la îndemână două puteri invincibile: credința și rugăciunea. Să nu le părăsim! De 2000 de ani supraviețuim în ciuda tuturor răutăților celor care ne invidiază și ne cotropesc. Credința, lupta și rugăciunea ne-au ținut în istorie și nu am primit slugărnicia față de nicio stăpânire. Mișcarea Legionară s-a născut pe pământ românesc și din zbuciumul sufletului românesc, ca o necesitate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mare, au nevoie de un teritoriu propriu din care să scoată pâine, să înalțe lăcașuri de cultură, mijloace de trai, școli, biserici, mănăstiri și cimitire (nu crematorii). Dar nu tot ce acuză și cere străinul e drept și nu orice răutate sau conspirație bine înveșmântată poate fi tolerată, mai ales atunci când e vorba de suveranitate, care exprimă dreptul de proprietate și de stăpânire. Prin infiltrarea de capital străin, cumpărarea de pământuri, fărâmarea industriei proprii, acapararea mijloacelor de producție am devenit colonie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
divină a rostului omului în viață, care aduce pace și mântuire pentru care trebuie să militeze tot omul generos și devotat unui ideal. „Cea mai dureroasă rană este aceea făcută de mâna unui prieten.” (Sf. Nicodim Aghioritul) Dar minciuna și răutatea forfotesc în apele lor. Cortegiul de suferințe și bârfe pentru legionari nu s-a încheiat. Astfel, o doamnă, soție de fost prim-ministru și președinte de partid, ea însăși decedată în închisoare, le spunea legionarilor cu care a venit acolo
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și nedoborâtă. Ne veți căuta! Căpitanul, prin lupta și moartea sa, s-a dăruit total voii lui Dumnezeu și neamului nostru punând temelie creștină idealului său cu care străbatem veacurile. A readus pe Dumnezeu în sufletul românului în lupta cu răutatea care îndepărtează pe om de Dumnezeu, în lupta cu fiara roșie din Apocalipsă care s-a ridicat pentru a izgoni pe Hristos din lume. „Să fim conștienți că numai întorcându-ne la legile creștine, chezășia supraviețuirii noastre ca Neam, vom
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
brazdă iar cei care s-au opus au fost întemnițați. Mulți români, ba chiar foarte mulți, după anul 1989, au rămas cu sechele pe creier și l-au votat cu scrutin impresionant pe bolșevicul kaghebist Ioan Ilici Iliescu, șarpele, demonul răutăților. Mă întreb dacă din statisticile noastre s-a stabilit că România are 87% ortodocși. Ce fel de creștini sunt acei ortodocși și ce fel de păstori îi conduc, care au lăsat să se smulgă din sufletele lor credința și au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
douăzeci și mai bine de ani". Vitoria și Nechifor Lipan formează o pereche de inițiați, un cuplu ce simbolizează triumful iubirii asupra dramei existențiale a omului și asupra răului din sufletul omenesc, deoarece "Lumea asta-i mare și plină de răutăți". În romanul "Baltagul", Mihail Sadoveanu realizează o uniune deplină a sufletelor celor doi soți, care comunică nu numai în timpul vieții, ci mai ales dincolo de moarte, ceea ce a făcut ca să fie considerat un roman dedragoste. Romanul este o specie a genului
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cum e glumeață, zice: Ia să-i 41 numărăm steagurile lui Ghiță"... Pristanda: (mâhnit) Îmi pare rău! Tocmai coane Joițica, tocmai dumneei, care de!... Să ne așteptăm de la dumneei la o protecție... Tipătescu: Apoi, ea n-a zis-o cu răutate, a zis-o în glumă. Nu știe și nenea Zaharia și ea că ești omul nostru... Pristanda: Al dumneavoastră, coane Fănică, și al coanii Joițichii, și al lui conul Zaharia... Ei? Și le-ați numărat, coane Fănică?... Ei? Așa e
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Cu ocazia aledzerii, neicusorule, cu ocazia aledzerii; stii, m-a combătut opoziția si colo, si dincolo, si dincolo... si rămăsesem eu... care familia mea de la patuzsopt în Cameră.,.. rămăsesem mă-nțeledzi fără coledzi... si asa am venit pentru aledzere. Zoe: (cu răutate) Nu trebuia să vă mai deranjați... Dandanache: Ba încă țe deranz, conița mea! Da' stii, nu fățea să nu fațem măcar act de prezență... Trahanache: Se-nțelege! Foarte bine, foarte bine! Trebuie, trebuie. Dandanache: Da' de deranz... destul! Închipuieste-ți să
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Atunci a Început să fie viața mai grea... Asta s-o Întâmplat În timpul reeducării. Cum Îl țineți minte pe Stoian? Un om rău. Eu n-am avut de-a face cu el. Era tânăr, dar pe figura lui se vedea răutate de om și n-am discutat nimic cu el, că eu eram la atelieru’ mecanic, separat, și nu avea tangențe cu restul din curte... Era un om rău și ambițios să realizeze ceva pe spatele nostru... Avea mare siguranță pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Înainte de a ne da drumul, a venit locotenent-colonelul Gaftea, de la formațiunea 091 Ostrov. Și a venit să ne spună că a apărut decretul și că o să fim eliberați, că regimul nostru democratic este puternic și nu-i mai pasă de răutățile care-au fost, care le-am făcut noi, ne iartă și ne declară reabilitați... și, În curând, o să avem și toate drepturile, o să lucrăm, o să fim liberi... Și noi ne-am adus aminte că la venire, după vreo lună, a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
numai și numai copii, n-o fost printre ei o’meni... Doar câte unul, cum o fost la noi, la Sighet, un profesor. Adică n-au fost oameni de natura proceselor tribunalelor. Toate erau niște abuzuri, niște lucruri ireale... Atâta răutate câtă a fost În stare Securitatea să pună pe spatele copiilor... Nu știu cum o putut să aibă atâta răutate... Ăștia n-au avut copii? Ăștia n-au avut familie? Ăștia n-au avut... Erau monștri care au făcut ceea ce au făcut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
noi, la Sighet, un profesor. Adică n-au fost oameni de natura proceselor tribunalelor. Toate erau niște abuzuri, niște lucruri ireale... Atâta răutate câtă a fost În stare Securitatea să pună pe spatele copiilor... Nu știu cum o putut să aibă atâta răutate... Ăștia n-au avut copii? Ăștia n-au avut familie? Ăștia n-au avut... Erau monștri care au făcut ceea ce au făcut... Știți cumva ce Încadrare ați avut? Da. Articolul 208 din Codul Penal, În care am fost noi Încadrați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și abia așteptai să treacă... Deci vârsta a fost un atu, din punctul ăsta de vedere. Vârsta așa de mult ne-a ajutat - cel puțin pe mine, vă spun sincer, că n-am luat cu atâta durere sau cu atâta răutate, că Îs distrus sau că mă distruge, sau treburi de genul acesta... De exemplu, lotul maramureșenilor a avut și a doua condamnare, și aia a fost cu mult mai greu de suportat, pentru că cei mai mulți erau căsătoriți deja, o lăsat acasă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o dus și l-o adus pe comandant, că n-aveam voie să cântăm, să colindăm. Știți? Și o intrat comandantul și-o zis: „Să vină aici, Înaintea mea, colindătorii”. Eu m-am dus prima, că io am fost capul răutăților, că io le-am trezit pe toate. Și am fost vreo șase care ne-am anunțat c-am colindat... N-apăi ne-o scris și-o zis: „Nu-i nimic, o să vă plătesc pentru colindele astea când o să fie mai mare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din resentimentele pe care el le nutrea lui Titu Maiorescu, cu care intrase în conflict în anii tinereții sale ieșene. Explicațiile și aprecierile lui Bacalbașa sunt naive și confuze. 46. Pe Maiorescu îl chema numai Titu: adăogirea „Liviu“ era o răutate a lui Hasdeu (n. a.). Informație greșită a lui Bacalbașa; pe Maiorescu îl chema Titu Liviu, dar iscălea consecvent Titu Maiorescu, neagreând prenumele compus. 47. Studiul lui Maiorescu „Direcția nouă în poezia și proza română“ a apărut în mai multe numere
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
efect medicamentele acestuia. În special impresiona un purgativ cu materii colorante, care colora în negru materiile evacuate. Oamenii simpli, cari vedeau dejecțiile negre, rămâneau entuziasmați și spuneau: Ăsta doftor, iată ce fel de doctorii îți dă, că-ți scoate toată răutatea din trup. Negreala asta e numai boală. Cu timpul, clientela a început să nu mai primească cu atâta favoare medicamentele lui Drasch, mai ales saburul nu mai plăcea. Atunci Drasch a întâlnit pe farmacistul B. Welles, căruia i-a cerut
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și a câtorva studenți. În sfârșit mă văd singur în fața halei și a balconului Primăriei. Un bătăuș, om matur, acesta era agent, nu pantalon creț, trece pe lângă mine și-mi spune răstit: — Haidi, pleacă de aci mai repede! Nu era răutate în vorba omului, parcă era mai mult solicitudine, văzân du-mă atât de tânăr. N-aveam decât 18 ani. Dar eu nu-mi văd de treabă . . . din contră, ripostez răstit: Ce treabă ai dumneata cu mine? Drumul e liber pentru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
agitat. Categoria din urmă a fost mult mai numeroasă. Paradoxal, am ajuns să le privilegiez. În raport cu primele, care frizează din cînd în cînd banalitatea, acestea conțin posibilități mai mari de valorizare estetică. Chiar pe cele mai urîte, mai dospite în răutate, mai pline de jeg, mai „scîrboase” le-am adunat cu mătura și tîrnul și le-am strîns în debaralele cu fișe pentru toate situațiile. Nu m-a lăsat inima să le arunc ca pe reziduuri, de vreme ce reprezentau o parte a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
superior prin persistența într-o idee, deși una de o calitate dubioasă. Urmînd destinul și pe acest fatal Robinson, el trece (asta-i „călătoria” sa) prin toate formele decăderii: dezerțiune militară și profesională, lașitate și neloialitate, complicitate la crimă. În răutate, îl depășește pe Robinson, iar în dezgust îl egalează pe Parapine, savantul de origine rusă ajuns alienist la un sanatoriu de la periferia Parisului. Pentru Bardamu, asumarea completă a destinului ia - eroare tragică! - aparențele aventurii. Un intelectual avizat, el percepe acut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a zis că numai la prînz a cheltuit 600 lei, deci aproape un sfert din salariu, dar, a adăugat, nu-i pare rău! Tot N. m-a lăsat să înțeleg că, la aceeași masă, cel ce m-a comentat cu răutate a fost șlică. Faptul nu m-a suprins: funcția și noile prietenii îl fac să delireze. Apoi, ca să nu aflu cine știe ce tîmpenie și să-mi stric bucuria produsă de aprecierile binevoitoare notate la începutul acestor rînduri, am orientat discuția către
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și cîteva rînduri pamfletare la adresa lui Agavriloaiei, motivate de ranchiuna că el ne-a vorbit denigrator de autorul Vieții lui Eminescu, «estetizantul», despre care afirma mereu că «n-are dreptate...». În articol exaltam imensele merite ale acestuia și mă distanțam de răutățile unui cîrciogar”. După o pauză de cîteva secunde, l-am întrebat: „Ce știi despre Gh. Agavriloaiei?” Bineînțeles, nu știa nimic: nici că era ginerele lui Ibrăileanu, nici că fusese menționat de Călinescu în prefața Istoriei literaturii române, alături de alți asistenți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
păsări de pradă sau a unei feline sălbatice. Evită, uneori prin fugă, confruntările directe, „în cîmp deschis”. Întrunite în aceeași persoană, spiritul malefic și lașitatea sînt foarte periculoase. O dovedește scena finală. Crezut mort, Falconetti are o ultimă zvîrcolire de răutate împușcîndu-l din spate, deci la modul laș, pe Rudy Jordache. E aci (deduc) un avertisment pentru toți luptătorii, inclusiv pentru polemiști. Mai ales pentru ei. Luptele literare trebuie să fie „socoteli definitive”. Purtate fără convingere sau întrerupte înainte ca adversarul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vorbă, nu-mi amintesc) s-a referit și la evenimentul zilei și m-a felicitat: „știu că ții mult la Roxana, de aceea îi urez să aibă noroc, așa cum îi doresc și fetei mele!” Tușat, am șters de pe tabla memoriei răutățile pe care mi le inspirase începutul discuției. *22 iunie 1986: 171 de ani de la a doua abdicare a lui Napoleon și „ziua mea”: 46 de ani! Dimineața și după prînz, lecturi amestecate: Montaigne („Cele trei legături”) și „Readerˇs Digest”. Neavînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]