7,442 matches
-
este numit căpitan, primind ordinul „Crucea de fier” la Bar sur Aube (26 februarie) în campania militară împotriva Franței intrând la 31 martie cu trupele militare în Paris. Este avansat la 8 iunie 1815 la gradul de maior primind comanda Regimentului de Gardă nr. I iar la 1 ianuarie 1816 primește comanda Batalionului de apărare din Stettin (Szczecin, azi în Polonia), iar în anul 1818 preia ca general maior comanda Brigadei de Infanterie, ca la data 1 mai 1820 să preia
Wilhelm I al Germaniei () [Corola-website/Science/307860_a_309189]
-
Intrarea tancurilor în orașe, fără sprijin al infanteriei și trupelor speciale care să curețe clădirile de atacatori izolați, s-a dovedit fatală pentru majoritatea echipajelor tancurilor irakiene. Același lucru îl vor păți iranienii în 5 ianuarie 1981, când trei puternice regimente de tancuri iraniene, aparținând armatei regulate, conduse de primul președinte iranian, Abolhassan Bani Sadr, vor ataca fără sprijin de infanterie orașul Susangerd, fiind decimate de apărarea antitanc irakiană. Bani Sadr voia să demonstreze astfel liderilor religioși superioritatea unei armate regulate
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
luni de spitalizare în Messina, Cervantes și-a reluat viața militară în 1572. A făcut parte din expedițiile navale în Navarino (1572), Corfú, Bizerta și Tunisia (1573). Toate acestea s-au făcut sub comanda căpitanului Manuel Ponce de León, în regimentul lui Lope de Figueroa, menționat în opera dramatică „"El alcalde de Zalamea"” („"Primarul din Zalamea"”) a lui Pedro Calderón de la Barca. După aceea avea să treacă prin orașe din Sicilia și Sardinia, din Genova și Lombardia. A staționat doi ani
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
luptat în războiul din 1916-1918. Fondurile au fost colectate prin subscripții, la adunarea cărora un rol important a avut soția generalului Naum, comandantul Diviziei. Monumentul amintește generațiilor de după război jertfa de sânge pentru libertatea patriei și independența țării a ostașilor Regimentului 2 Roșiori, care au purtat sângeroasa bătălie de la Prunaru (pentru apărarea drumului către București) de la sfârșitul lui noiembrie 1916, unde din 5.000 ostași au rămas în viață doar 134. Statuia reprezintă o alegorie turnată în bronz și formată din
Statuia Cavaleristului în atac din Iași () [Corola-website/Science/307918_a_309247]
-
duse de către Divizia a II-a de Cavalerie la Prunaru, Măgheruș (Maghyerus), Nistru și Tisa - Budapesta. În prezent, unul dintre cele patru basoreliefuri (cel aflat în partea dreaptă spate) este dispărut. Inițial existau patru inscripții referitoare la bătăliile purtate de regimente ale Diviziei a II-a Cavalerie. În partea stângă a soclului, între cele două basoreliefuri este o placă de marmură albă pe care scrie: ""În anul 1927 sub glorioasa domnie a M.S. Regelui Ferdinand I"." În partea dreaptă a soclului
Statuia Cavaleristului în atac din Iași () [Corola-website/Science/307918_a_309247]
-
a rostit un uriaș ""Ura"" și s-au tras 21 salve de artilerie. Cu aceeași ocazie, Regele Carol I a dăruit două tunuri "Krupp", care flanchează și astăzi statuia marelui domnitor. Tunurile erau trofee din Războiul de Independență, cucerite de Regimentul de dorobanți din Copou (una din cele șapte coline ale Iașilor). Regele a afirmat cu această ocazie: ""Încredințez Iașilor, Leagănul Unirei, această statua, împreună cu două tunuri, udate cu sângele prețios al generației prezente, spre a le păzi ca un sfânt
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași () [Corola-website/Science/307924_a_309253]
-
bronz, reprezentând Lupta de la Codrii Cosminului - 1497 (cel din stânga) și Lupta de la Podu Înalt - 1475 (cel din dreapta). Statuia este flancată de către două tunuri "Krupp", dăruite de către Regele Carol I al României. Tunurile erau trofee din Războiul de Independență, cucerite de Regimentul de dorobanți din Copou (care a luptat în acest război). Inițial statuia era înconjurată de un gard de fier, care a fost înlăturat ulterior după lărgirea pieței. În anul 1883, după inaugurarea statuii ecvestre a lui Ștefan cel Mare, junimistul
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași () [Corola-website/Science/307924_a_309253]
-
în Uniunea Sovietică. Inițial, 45 de avioane au fost comandate, însă doar 21 au fost livrate între anii 1989-1990 (17 monoloc și 4 biloc). Comanda pentru restul de 24 de avioane a fost ulterior anulată. Avioanele MiG-29 au fost alocate Regimentului 57 Aviație Vânătoare de la Baza Aeriană 57 Mihail Kogălniceanu, fiind organizate în escadrilele 157 și 257. În 1994, România a achiziționat încă un avion MiG-29 din Rusia. În 1992, România a primit un MiG-29S ("Fulcrum-C") din Republica Moldova în schimbul unei datorii
Mikoian-Gurevici MiG-29 () [Corola-website/Science/307946_a_309275]
-
primi?") și era intonat ca cântec în jurul focurilor de campanie. Melodia s-a răspândit de-a întregul Statelor Unite și a căpătat multe seturi de versuri diferite. Conform scriitorului Mark Steyn, în 1860, Thomas Bishop din Vermont a devenit soldat în Regimentul 12 Massachusetts (de Infanterie) și a compus un set de versuri numite "John Brown's Body" ("Corpul lui John Brown"), folosit de soldații din regiment pentru a-l lua peste picior pe un camarad de regiment, John Brown, de origine
The Battle Hymn of the Republic () [Corola-website/Science/308295_a_309624]
-
diferite. Conform scriitorului Mark Steyn, în 1860, Thomas Bishop din Vermont a devenit soldat în Regimentul 12 Massachusetts (de Infanterie) și a compus un set de versuri numite "John Brown's Body" ("Corpul lui John Brown"), folosit de soldații din regiment pentru a-l lua peste picior pe un camarad de regiment, John Brown, de origine din Scoția. John Brown este însă și numele unui bine cunoscut aboluționist, a cărui practici teroriste și încercare de a organiza o răscoală în Virginia
The Battle Hymn of the Republic () [Corola-website/Science/308295_a_309624]
-
a devenit soldat în Regimentul 12 Massachusetts (de Infanterie) și a compus un set de versuri numite "John Brown's Body" ("Corpul lui John Brown"), folosit de soldații din regiment pentru a-l lua peste picior pe un camarad de regiment, John Brown, de origine din Scoția. John Brown este însă și numele unui bine cunoscut aboluționist, a cărui practici teroriste și încercare de a organiza o răscoală în Virginia în 1859 a precipitat masiv spiretele, contribuind la atmosfera în care
The Battle Hymn of the Republic () [Corola-website/Science/308295_a_309624]
-
interpretată astăzi . Versurile "The Battle Hymn of the Republic" a lui Howe au fost publicate pentru prima dată pe pagina întâi a ziarului "The Atlantic Monthly" în februarie 1862. În 1963 au fost republicate de Comitetul de Supervizare a Recruitării Regimentelor Colorate (de Negri) din Philadelphia. Julia Ward Howe a fost soția lui Samuel Gridley Howe, un eminent intelectual dedicat educării celor nevăzători. Samuel și Julia de asemenea au fost lideri activiîn politica anti-sclavie și susținători puternici ai Nordului. O versiune
The Battle Hymn of the Republic () [Corola-website/Science/308295_a_309624]
-
de vagoane din Voroșilovgrad (1939-1941). A urmat cursurile Școlii Militare Politice la Moscova (1941-1943) și apoi ale Academiei Militare a M.St.M. din U.R.S.S. - Facultatea de Aviație (1956-1958). În octombrie 1943, este numit ca locțiitor politic al comandantului Regimentului 1 Infanterie voluntari și apoi al Diviziei 1 Infanterie "Tudor Vladimirescu". S-a ocupat împreună cu Dumitru Petrescu de constituirea Diviziei de voluntari antifasciști, făcând propagandă sovietică în lagărele unde se aflau prizonierii de la Cotul Donului. Dumitru Petrescu (viitor general) afirmă
Mihai Burcă () [Corola-website/Science/308329_a_309658]
-
construită de Constantin Brâncoveanu. În interiorul curții existau 3 cruci de piatră: una sculptată în amintirea Mitropolitului Teodosie, alta în cinstea generalului Miloradovici, iar alta care amintește de răscoala semenilor din 1652, în timpul lui Constantin Șerban, împotriva boierilor. Semenii era un regiment format din 2000 de soldați străini doar pentru a lupta în războaie, întemeiat de Matei Basarab. În timpul acestei răscoale a fost omorât Papa Brâncoveanu, tatăl lui Constantin Brâncoveanu. Bunicul lui Constantin Brâncoveanu, Preda, asasinat mai târziu de Radu Mihnea, ridică
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
amenința să ocupe Tunisia, de unde era de așteptat un atac direct împotriva Italiei. Hitler a răspuns cererii aliatului său și i-a trimis pe generalul Erwin Rommel, (poreclit mai apoi „Vulpea deșertului” pentru faptele sale de arme din Africa), și Regimentul V Panzer, cel care, după primirea de întăriri, avea să devină cunoscut ca Afrika Korps. Atunci când generalul Rommel a sosit în Africa, el avea ordine clare să mențină liniile defensive pe care le găsea pe teren. În schimb, premierul britanic
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
în timp ce austriecii abia dacă puteau să tragă un foc pe minut. Cavaleria și artileria prusacă erau relativ mai puțin eficiente, dar erau de o calitate bună. Austriecii trebuiau să aștepte mobilizarea armatei datorită recrutărilor pentru a completa forțele de teren. Regimentele prusace erau mobilizate instantaneu. Nu era de mirare că Frederic a fost capabil să anexeze Silezia. Acesta a căutat mai multe avantaje și a inițiat planificări. L-a avut ca ministru de externe pe Heinrich von Podewils ce a negociat
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
și a mărșăluit spre Brieg, amenințând să divizeze armata prusacă. La 10 aprilie, armata lui Frederic i-a surprins pe austrieci pe terenurile acoperite de zăpadă la Mollwitz. Forțele prusace au avansat spre linia austriacă în două coloane, dar șase regimente de cavalerie austriacă( 4.500 -5.000 călăreți ) au atacat aripa dreaptă a armatei prusace. Cavaleria austriacă s-a întors apoi spre infanteria neprotejată. Schwerin, comandant prusac, l-a sfătuit pe regele Frederic să părăsească câmpul de luptă căci armata
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
Însă dealurile împădurite îi împiedicau pe aliați să vadă Armata Pragmatică și să mute poziția lui Gramont.Austriecii, britanicii și hanovrezii au încercat să avanseze într-o poziție deschisă. Prima linie a armatei pragmatice de infanteriei era alcătuită din 9 regimente britanice, 4-5 regimente austriece și restul erau regimente hanovriene. Spre amiază, Gramont nu a respectat ordinele și i-a atacat nerăbdător pe britanici cu cavaleria sa. Având inițial succes, a rupt linia britanică. A urmat infanteria franceză, respingând multe regimente
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
îi împiedicau pe aliați să vadă Armata Pragmatică și să mute poziția lui Gramont.Austriecii, britanicii și hanovrezii au încercat să avanseze într-o poziție deschisă. Prima linie a armatei pragmatice de infanteriei era alcătuită din 9 regimente britanice, 4-5 regimente austriece și restul erau regimente hanovriene. Spre amiază, Gramont nu a respectat ordinele și i-a atacat nerăbdător pe britanici cu cavaleria sa. Având inițial succes, a rupt linia britanică. A urmat infanteria franceză, respingând multe regimente britanice de infanterie
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
vadă Armata Pragmatică și să mute poziția lui Gramont.Austriecii, britanicii și hanovrezii au încercat să avanseze într-o poziție deschisă. Prima linie a armatei pragmatice de infanteriei era alcătuită din 9 regimente britanice, 4-5 regimente austriece și restul erau regimente hanovriene. Spre amiază, Gramont nu a respectat ordinele și i-a atacat nerăbdător pe britanici cu cavaleria sa. Având inițial succes, a rupt linia britanică. A urmat infanteria franceză, respingând multe regimente britanice de infanterie. Cu toate acestea, artileria franceză
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
regimente britanice, 4-5 regimente austriece și restul erau regimente hanovriene. Spre amiază, Gramont nu a respectat ordinele și i-a atacat nerăbdător pe britanici cu cavaleria sa. Având inițial succes, a rupt linia britanică. A urmat infanteria franceză, respingând multe regimente britanice de infanterie. Cu toate acestea, artileria franceză s-a oprit să mai tragă, iar francezii au fost întâmpinați cu un contra-atac. O brigada austriacă de trei regimente a avansat în timp ce britanicii se retrăgeau, în timp ce artileria hanovriana distrugea linia franceză
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
inițial succes, a rupt linia britanică. A urmat infanteria franceză, respingând multe regimente britanice de infanterie. Cu toate acestea, artileria franceză s-a oprit să mai tragă, iar francezii au fost întâmpinați cu un contra-atac. O brigada austriacă de trei regimente a avansat în timp ce britanicii se retrăgeau, în timp ce artileria hanovriana distrugea linia franceză. Francezii au fost învinși, iar drumul spre Hanau a fost deschis, ceea ce le permitea aliaților să-și continue retragerea și reaprovizionarea. Regele Frederic al Prusiei a fost îngrozit
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
de cavaleria prusacă. Infanteria austriacă era formată din două linii de luptă cu fața spre est de la nord de Hohenfriedberg . Deși prusacii aveau acum superioritate numerică, austriecii au rezistat cu încăpățânare, multe salve de tun fiind trase.În acest moment , regimentul Nr.5 Bayreuth Dragoner , o unitate supradimensionată alcătuită din aproximativ 1.500 de oameni, a intrat în luptă. O rafală puternică de vânt a suflat departe fumul de pulbere și praf și a dezvăluit o deschidere în liniile austriece prin
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
atacat flancul drept al primei linii austriece. După ce au distrus întreaga linie, s-a întors spre sud pentru a distruge a doua linie austriacă. Austriecii, deja depășiți numeric, abandonați de aliații lor saxoni, fără protecția cavaleriei, au început să predea. Regimentul Bayreuth Dragoni a învins câteva mii de trupe de infanterie austriacă și a suferit doar 94 de victime. Cavaleria a învins douăzeci de batalioane, a luat 2.500 de prizonieri, capturând 67 de steaguri , precum și patru tunuri. Lupta s-a
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
și Corpul 6 Armată) (1919), șef la biroul 2 operații și Instrucție la Comandamentul Divizia 7 Vânători (1921), subșef de Stat Major - Comandamentul 6 Armată (1924-1927), locotenent - colonel (1925); propus să comande Statul Major al unei divizii (1926), comandant al Regimentului 23 Infanterie „Tribunul Simeon Balint” (1930), colonel (1932) - este considerat un ofițer model al Armatei Române (1932), atașat militar la Viena (1938 ianuarie 1 - 1939), comandor (1938), general de brigadă (divizie) (1938), comandant al Brigăzii 20 Infanterie din A. Iulia
Nicolae Șova () [Corola-website/Science/307421_a_308750]