4,331 matches
-
pe care îl considera defetist. Iorga l-a sfătuit pe Brătianu să-l înlocuiască. Brătianu l-a întrebat calm: " Știți pe cineva mai bun care i-ar putea lua locul?" Iorga era și mai irațional atunci cînd interpreta greșit unele remarci ale lui Brătianu. Acesta și-a exprimat (chipurile) regretul că nu exista nici o posibilitate de încheiere a unei păci separate. Ulterior, o dată cu înaintarea armatelor germane, Brătianu l-a luat peste picior pe Iorga, întrebîndu-l: Ce părere aveți acum despre șansele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cinic. Memoriile lui C. A., "Magazin istoric", anul 1, nr. 2, pp. 73-75 46 Op. cit., anul 2, nr. 3, martie 1968, p. 70 47 În Memoriile sale (din perioada 1932-1938), Iorga nu a pierdut niciodată ocazia de a face o remarcă disprețuitoare la adresa lui Argetoianu 48 Memorii, vol. VI, pp. 94-98, 158 și 179 49 Arhivele familiei Iorga-Pippidi 50 Memorii, vol. VI, pp. 173-177, 311, 318 51 Iorga, Doi ani de restaurare, p. 21 52 Iorga a primit telegrame entuziaste de la Marconi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
presus de orice, locuitorii extenuați ai Europei de Vest continentale doreau să regăsească aparențele unei vieți normale Într-un stat care să funcționeze corect. Dacă situația din statele vestice recent eliberate era destul de gravă, În Europa Centrală se produsese, după cum remarca John J. McCloy de la Comisariatul de Control al SUA În Germania, un „colaps economic, social și politic complet... de o amploare fără egal În istorie, comparabil doar cu prăbușirea Imperiului Roman”. McCloy se referea la Germania, unde guvernele militare aliate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bifat cu un creion albastru ”, controlul asupra Iugoslaviei și Ungariei era Împărțit În mod egal Între cele două puteri, 90% din România și 75% din Bulgaria intrau sub influența Uniunii Sovietice, iar Grecia era În proporție de 90% „britanică”. Trei remarci se impun În legătură cu această „Înțelegere” secretă. În primul rând, procentele pentru România și Ungaria erau absolut arbitrare: adevărata problemă o constituiau Balcanii. În al doilea rând, ambele părți au respectat Înțelegerea În linii mari, după cum vom vedea. În al treilea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cotidianul L’Humanité din 1 iulie 1948, nu era Uniunea Sovietică cea mai bună garanție că aceste țări nu se vor Întoarce la vremurile grele dinainte și că Își vor menține independența națională? Părerea era foarte răspândită pe atunci. După cum remarca Churchill, „Într-o bună zi, germanii vor dori să-și recapete teritoriul, iar polonezii nu vor putea să-i oprească”. Uniunea Sovietică era acum protectoarea autodesemnată a granițelor României și Poloniei, și, evident, redistribuia la discreție teritoriile rămase În zonă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Această Uniune Europeană Occidentală a fost inaugurată oficial prin Pactul de la Bruxelles, dar, așa cum Îi explica Bevin lui Marshall Într-un mesaj din 11 martie, un astfel de aranjament era incomplet dacă nu se urmărea securitatea nord-atlantică În ansamblul ei - remarcă la care Marshall a fost cu atât mai sensibil cu cât Stalin tocmai Încerca să forțeze semnarea unui pact de „neagresiune” Între Norvegia și Uniunea Sovietică. și atunci, insistențele lui Bevin, la Washington au avut loc convorbiri secrete Între reprezentanții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
patru ani după Înfrângerea nazismului, În octombrie 1949, George Kennan Îi mărturisea lui Dean Acheson că, deși Înțelege teama de un reviriment german, „În timpul războiului, trăind acolo, mi se părea adesea că singurul cusur al noii ordini hitleriste era Hitler”. Remarca lui Kennan a fost făcută În particular. În public, după 1945, puțini erau dispuși să admită părțile bune ale Noii Ordini din timpul războiului - ordine ale cărei ineficiență și rea-credință sunt grav subestimate de Kennan. Interesul pentru cooperare economică intraeuropeană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
știință și progres, pe muncă și organizare. Fără cea mai vagă referință la vecinii sau aliații Angliei (sic), țara e prezentată În 1951 așa cum fusese, de fapt, În 1940: un erou solitar. În 1828, poetul german Heinrich Heine făcea o remarcă devenită celebră: „Rareori Îi vezi pe englezi, În dezbaterile lor parlamentare, enunțând un principiu. Ei discută numai despre utilitatea sau inutilitatea unui lucru, invocând fapte pro și contra”. E adevărat că În 1950 britanicii au respins propunerea lui Schuman din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fasciste de a profita de greutățile traiului zilnic, faptul că economia, și nu politica, a devenit noul scop și limbaj al acțiunii colective, iar consumul și divertismentul au luat locul participării În viața publică. și se mai Întâmpla ceva. După cum remarca În mai 1946 ziarista Janet Flanner de la The New Yorker, produsele cele mai solicitate În Franța postbelică erau, după lenjeria intimă, cărucioarele. Cum nu se mai Întâmplase de mult, europenii Începeau din nou să aibă copii. În 1949, rata natalității
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era mult mai mare decât Parisul era că prosperase datorită rolului său imperial de port, antrepozit comercial, centru de producție și capitală financiară. Ghidul intern al BBC Îi avertiza pe angajați să nu uite de audiența predominant necreștină de peste mări: „Remarcele condescendente, nemaivorbind de cele peiorative, la adresa budiștilor, hindușilor, musulmanilor și așa mai departe... reprezintă insulte grave și trebuie evitate În mod absolut”. Însă, după 1945, britanicii nu puteau spera În mod realist să-și conserve moștenirea imperială. Resursele țării erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
șansă, politic vorbind, ei trebuiau să cucerească populația predominant rurală din regiune. și astfel, spre deosebire de mai toate partidele socialiste sau social-democrate din Europa, social-democrații scandinavi nu au fost dezavantajați de antipatia instinctivă față de țărani ce caracteriza toată stânga europeană, de la remarcile lui Marx despre „idioțenia vieții rurale” la dezgustul lui Lenin față de „culaci”. Mizeri și Încrâncenați, țăranii din centrul și sudul Europei interbelice au format un electorat facil pentru naziști, fasciști sau populiști agrari de o zi. Însă fermierii, arendașii, cherestegii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aparent trezită la viață (lucru demonstrat prin uciderea a 13 oameni și rănirea altor 220 Într-un atentat cu bombă În 1980 la München, În timpul festivalului Oktoberfest) nu au reușit să destabilizeze republica, deși au suscitat În cercurile politice conservatoare remarci iresponsabile despre nevoia de a Înfrâna libertățile civile pentru a face „Ordine”. Mai Îngrijorător e faptul că grupul Baader-Meinhof profita de un fond general de simpatie pentru ideile sale din partea unor intelectuali și universitari altminteri pacifiști 10. Una dintre sursele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sursa profundă (adesea nemărturisită) a influențelor intelectuale predominant franceze era... germană. Scriitorul italian Elio Vittorini observa cândva că, de la Napoleon Încoace, Franța s-a dovedit impermeabilă la orice influență străină În afară de filosofia romantică germană - lucru la fel de adevărat În 1957, când remarca a fost făcută, ca și 20 de ani mai târziu. Dacă generația precedentă, cu sensibilitatea ei umanistă, fusese atrasă de Marx și Hegel, posomorâtul deceniu al șaptelea a fost sedus de un filon mult mai sumbru din gândirea germană: scepticismul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dezabuzați: revista teatrală Beyond the Fringe, emisiunea nocturnă That Was the Week That Was de la BBC și săptămânalul Private Eye. Exploatând creșterea publicului de televiziune și reculul constant al cenzurii de stat, Monty Python și epigonii săi Îmbinau abil farsa, remarcile porcoase și sarcasmul politic - un amestesc nemaivăzut de la caricaturile politice incisive semnate de Gillray și Cruikshank. Două filme din celebra serie, Monty Python and the Holy Grail (1974) și Life of Brian (1979), ilustrează prin sursele lor de finanțare relația
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
numai trei ani după primele alegeri libere din Spania, personajele se amuză cu subînțeles pe seama „erecțiilor generale” și „războiului erotismului care ne Îneacă”. Doi ani mai târziu, În Laberinto de pasiones (Labirintul pasiunilor), teroriști și nimfomane se tachinează reciproc cu remarci scabroase, dezbătând la un moment dat dacă „micile lor nebunii” au sau nu prioritate În raport cu „viitorul unei națiuni”. Cu fiecare film, decorurile erau tot mai elegante, peisajele urbane tot mai șic. În 1988, cu Mujeres al borde de un ataque
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doilea cu Charles de Gaulle, demonstrase că era un aducător de voturi - În 1967, În timpul unui scrutin parlamentar, insignele și fotografiile cu Mitterrand se vindeau deja foarte bine. țara pășise Într-o nouă eră a politicii televizate și personalizate - cum remarca sumbru În 1971 Michel Durafour, primarul din Saint-Etienne: „Franța trăiește numai pentru următoarele alegeri prezidențiale”. Mitterrand era asul din mâneca stângii. La rândul lui, el avea nevoie de socialiști. Lipsit de o organizație proprie, pătat de compromisurile și scandalurile celei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care vorbeau liber, diseminându-și operele prin copii ilegale făcute la indigo, se confruntau cu perspectiva sumbră a unei invizibilități aproape totale, ideile și arta lor fiind restrânse la un cerc minuscul și Închis - simțind, În cel mai bun caz, așa cum remarca cu acreală un intelectual ceh, satisfacția onanistă de a publica În samizdat pentru aceiași 2.000 de intelectuali care fac la rândul lor același lucru. Pe deasupra, curajul nu reprezenta, În sine, o garanție a calității. Aerul nonconformist, opoziționist și adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vinovat În septembrie 1998 de luare de mită pentru partid. Un al patrulea suspect care fusese implicat Îndeaproape În afacere, fostul general de armată Jacques Lefebvre, a murit În circumstanțe neelucidate În martie 1995. Povestea e tipic belgiană (La Belgique, remarca Baudelaire, est sans vie, mais non sans corruption), În sensul că aici duplicarea și diluarea autorității constituționale nu numai că au permis derapaje ale guvernului, ci au dus Belgia la un pas de falimentul Întregului aparat de stat, inclusiv al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
naziștii au fost surprinși de promptitudinea cu care populația locală și liderii civili au cooperat la propria Înjosire, puținii evrei care s-au mai Întors nu erau deloc bineveniți. Rita Koopman, o supraviețuitoare, Își amintea că a fost Întâmpinată cu remarca: „V-ați Întors destul de mulți. Să ziceți mersi că n-ați fost aici... ce-am mai suferit de foame!”. Olandezii au suferit mult, ce-i drept, În „iarna foametei” din 1944-1945, iar casele rămase goale după plecarea evreilor, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
l-a produs", arta nouă, modernă se pierde, devine o artă de împrumut. Deși există o școală de Belle Arte și una de Arte și meserii în România, cum constată Bachelin, nu există o specializare în domeniul artelor aplicate. Așa cum remarca Ioana Vlasiu într-un studiu foarte bine documentat 114, articolele lui Bachelin nu rămân fără ecou; a nu se uita că acesta era în același timp și bibliotecarul casei regale. Ioana Vlasiu semnalează inițiativele lui Alexandru Tzigara- Samurcaș, istoric de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tangențe posibile între decorativsmul artei japoneze și sensibilitatea deschisă la nou a lui Grigorescu, dar și felul în care această sensibilitate estetică poate fi recuperată într-o notă specifică din arta pictorului, din tehnica lui. În această privință, Ioana Vlasiu remarcă frapante "similitudinile cu tehnica și caracterul de performanță al picturii lui Watanobe-sei"134, "verva diabolică", "repeziciunea uimitoare", cum le numește G. Oprescu sau "verva prodigioasă" în termenii lui Francisc Șirato. Însă nu despre un japonism inspirat direct din arta maeștrilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de tip eclectic, cultivată de Carmen Sylva. Însă sensibilitatea simbolistă va fi marcată indelebil prin interesul reginei Maria pentru arta lui Rodin, aceasta achiziționând un exemplar al statuii Vârsta de bronz în 1923, și o altă lucrare intitulată Hanako. Așa cum remarca Ioana Beldiman, dincolo de reacția pozitivă la sensibilitatea simbolistă pe care o analizează cu privire la cele două regine, regina Elisabeta și regina Maria, artiste și protectoare ale artelor în România, "Rodin se impusese prin amplitudinea tematicii simboliste ce acoperea un vast registru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
proiectare într-un orizont pesimist a unei viziuni, fapt accentuat de postarea acestui cap pe un bloc inform, din care se desprind ca un suport mâinile cu aspectul unor gheare, sugestie poate a Sfinxului paciurian. Devine evident ceea ce S. Maur remarca, și anume o vibrație internă transmisă întregii mase, dincolo de maniera rodiniană a desprinderii incomplete a corpurilor din masa care le-a originat. Rodinian este Sărutul (1920-1922) unde tensiunea dintre format și preformat este generată de contopirea trupurilor celor doi îndrăgostiți
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
estetică, precum Ion Jalea, Corneliu Medrea sau Oscar Han. Punctul de plecare al celor doi sculptori este asemănător dacă privim și numai capetele de copii expuse de cei doi în perioada 1906-1907 -, însă evoluția spre modernitate îi desparte substanțial. Așa cum remarca avenit Adriana Șotropa, copilăria este o temă predilectă la Brâncuși, fiind abandonată de Paciurea, care adoptă o direcție mai pronunțat simbolistă, deși un punct de intersecție există acolo unde ambii sculptori compun o expresivitate generată mai degrabă de suferință, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Loghi îl lasă rece pe Arghezi, ca de altfel și decorativismul pânzelor sale de mari dimensiuni. Interviul pe care Loghi îl dăduse recent este speculat de critic pentru a demonta filiația invocată de pictor pentru a servi cu o remarcă a lui Stück încadrarea sa pe o anumită direcție în pictură, direcție pentru care "fantazia" devenea o caracteristică simbolistă precum la Mihail Vrubel sau Boris Musatov, din cadrul grupării simboliste Mir Iskusstva. Invocarea poeziei ca trăsătură negativă în cazul lui Loghi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]