6,509 matches
-
singură am putut face asta. Solidaritatea lui cu scrisul meu a fost de la început necondiționată și permanentă. Nu am instituit niciodată scrisul ca regulă a vieții noastre, nu am pus viața noastră în scris, nu tot ce facem împreună se revarsă în text, nu am decretat niciodată ușa camerei mele închisă, nu a trebuit să-i cer să facă liniște pentru că scriu, nu am trăit împreună apăsarea marilor momente inspiraționale, când nimic altceva nu mai contează, nu am transformat scrisul în
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
n-ai mai dat pe la facultate și tu ai început să-i vorbești cu entuziasm de noii tăi prieteni, ea te privește cu blândețe, fixându-ți din când în când buzele, mișcătoare ca valul în urma șuvoiului de cuvinte ce se revărsa înspre ea, și-mi era ciudă că nu mă ascultă cu atenție, cum n-ai putut să observi că nu vorbele tale dantelate o făceau să te privească electrizată, ci buzele unduios mișcătoare pe care ți le săruta cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
hei, sunt Ana, așteptându-l ca pe o ploaie, după secetă îndelungă, brațele noastre unite, împerecheate le întindem neputincioși deasupra unicului nostru trup, și-n clipa aceea ți-am vărsat, mi-ai vărsat fără de voie urciorul de vopsea, galben se revarsă pe scândurile acoperite de margarete, galben de nimb, Theo s-a ridicat de lângă Ana, chipul lui transfigurat de, nu mai pot gândi acum când o văd pe Ana, goală, râzând, de păr i s-a prins o margaretă, Theo își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în final se întâlnesc și se iubesc până la, știi tu, adânci bătrâneți! Această febră mistico-metafizico-artistico-genialo-orgolioaso-nu-știu-cum va trece ca o ploie de vară după trei-patru-fulgere-tunete și, ca bărbat cu mintea venită la cap, vei râde tu însuți, scuturându-te din burta revărsată peste cureaua pantalonilor și scărpinându-te, în capul chelos de, Taci! Asta n-o mai suport! În ciuda ta am să rămân aici! Voi sta de vorbă cu părintele Ioan și-mi va deschide Cartea! Așteptând ca el să-ți arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
eu îi aud din când în când cuvintele, ceea ce mă întristează însă e izvorul, nu mai curge pe sus, pe la cascadă, vine atât de puțină apa și numai pe jos, o fi ceva în munte care-l împiedică să se reverse, aș putea chema niște geologi, dacă vin săptămâna viitoare specialiștii cu mediul o să le cer părerea, Au fost geologii, părinte Varava, pe vremea când izvorul era o minune, curgea cu regularitate cosmică și nimeni nu putea explica de ce, știința s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și, pe măsură ce mă identific cu vechile amintiri mă scufund într-o dezolare fără margini, n-a trecut un an de când am plecat de aici, ci au trecut secole, doar în biserica cea nouă mă regăsesc înspăimântat printre picturile mele, se revarsă peste mine cu o forță teribilă tot timpul petrecut de mine între pereții aceștia, tot timpul deodată și fiecare clipă în parte, 25 iunie, părintele stareț s-a bucurat de venirea noastră, e mulțumit că în vara asta biserica va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o boltă de flori pe sub care noi am trecut foarte mândri. Școala mi se părea imensă și mă gandeam că mă voi pierde pe holurile întortochiate. Sala de clasă mare și luminoasă ne-a primit cu raze aurii ce se revărsau pe fereastră că o fulguire de aur. Parcă văd și acum scris pe tablele negre Bun venit și Mult succes! Imediat clasa s-a însuflețit, iar catedra a devenit un munte de flori multicolore. Pe bancă am descoperit manuale noi
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Povestea unui strop de ploaie Bianca Bădărău Iulie. Luna lui cuptor. mă plimbam în parcul din apropiere împreună cu cățeaua mea, Candy. Afară era foarte cald și frumos. Soarele parcă s-a topit și a curs pe pamânt, iar căldura se revărsa în valuri. Dintr-odată cerul s-a umplut de nori plumburii. Când m-am uitat în sus, a început să cadă un strop, ba nu , doi, nu , trei, de fapt erau o mulțime. Am ridicat palma spre cer și atunci
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
zi. Balto, câinele împăiat, era la locul lui, lângă șemineu, și păzea o grămada de cufere aliniate pe podea. Le-am verificat: erau pline ochi cu haine, argintărie și veselă scumpă. Dintr-o cutie de carton din marginea șirului se revărsau rochii de seară ieftine. Ciudat contrast! Un bloc de desen cu prima pagina plină de chipuri de femei era înghesuit într-un colț. Mi-am adus aminte că Martha e artist publicitar, apoi am auzit niște glasuri la etaj. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În sală, adunate laolaltă În „departamente“: Biroul de Știri, Reportaje, Editorial, Paginare... Pereții aveau aceeași culoare liliachie ca și cei de la recepție și erau la fel de goi. Nu existau nici un fel de pereți despărțitori, iar mesele de lucru ale jurnaliștilor se revărsau unele peste altele. Teancuri de hârtie, bilețele galbene și măzgălite se scurgeau de pe un birou pe următorul, ca Într-o avalanșă filmată cu Încetinitorul. Monitoarele computerelor licăreau sub lumina becurilor din tavan, iar posesorii lor, cocoșați deasupra tastaturilor, concepeau știrile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
morman sacul din care ieșea piciorul și Îl așezară jos. În tot acest timp, Billy continuă să facă fotografii cu blițul. Isobel se lăsă pe vine lângă sac și Îl spintecă dintr-o singură tăietură dibace cu bisturiul. Gunoiul se revărsă afară,. Trupul dezbrăcat stătea ghemuit, fiind ținut În această poziție de fetus cu ajutorul unei benzi adezive maro. Logan zări În treacăt părul blond-deschis și se Înfioră. Copiii morți arătau mai mici față de cum Își amintea el. Albul delicat, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Biata copilă nu a meritat nici efortul unui mormânt curat. A fost aruncată Împreună cu gunoiul. Logan tocmai Îi promitea să-l sune din nou pe inspector imediat ce apare ceva nou, când Watson strigă: — Stați! Se grăbi să scoată din gunoiul revărsat pe covorul de saci din plastic o bucată de hârtie mototolită. Era un bon de casă de marcat. Logan Îi ceru lui Insch să aștepte, În timp ce Watson despături peticul soios. Era de la magazinul Tesco din Danestone. Cineva cumpărase o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ultima echipă, oprindu-se la ușa din față ca să se uite la ploaia Înghețată și la mulțimea furioasă din fața clădirii tribunalului. Mulțimea era mai mare decât anticipase Logan: În jur de cinci sute de oameni care umpleau spațiul din fața tribunalului, revărsându-se pe scări, În parcarea rezervată celor cu „treburi oficiale“. Echipele de televiziune păreau mici insule liniștite, În marea neferictă de fețe și de pancarte: „JOS CU CLEAVER CEL RĂU!“ „TĂIAȚI-I-O LUI CLEAVER! „NENOROCIT PERVERS!“ „VIAȚĂ PENTRU VIAȚĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dimineață de doi bani ca aia? Alunecă și patină În jurul mașinii spre locul din dreapta, aducând cu el un vârtej de fulgi dezordonați și albi. Ai grijă la piele! Miller fu nevoit să strige ca să acopere aria de operă care se revărsa din casetofonul mașinii. Micșoră ușor volumul În timp ce pojghița subțire de gheață se topea pe paltonul greu al lui Logan. — Ce, azi n-ai plăcințele? Îl Întrebă Logan, ștergându-și gheața din păr Înainte să se transforme Într-un pârâiaș rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În cuști. Un par de metal se lovi de spinarea lui Logan, iar acesta căzu cât era de lung pe podea. Un picior veni În jos cu forță lângă capul lui și apoi dispăru din nou. O lumină albă se revărsă asupra scenei, iar Logan Își suci capul ca să vadă o siluetă cocoșată pe fundalul furtunii de zăpadă de afară. Silueta dădu drumul pungii de plastic pe care o ducea. Patru cutii de Export și o sticlă de Grouse se loviră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
inevitabil sau universal valabil... Laguna Argintie La rădăcinile arborelui universal se află un fel de apă care se strecoară prin firele ramurilor și sclipește însuflețind viața în întregul arbore. Această apă a vieții seamănă cu o lumină arginitie care se revarsă de la izvorul inițial... și se întinde spre orizontul infinit. În drumurile mele, am constatat că, oriunde aș fi, oriîncotro aș merge, ajung la lagună mai devreme sau mai târziu, ca și cum malurile acesteia s-ar afla, inevitabil, pretutindeni... de parcă ar fi
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
să mai vorbim, dar tu nu ai știut că eram acolo. Ți-am dăruit răsărituri și apusuri de soare în nenumărate culori, am așteptat la linia orizontului, noaptea prin razele lunii ți-am acoperit visele și trisețea mea s-a revărsat în ploaia de afară când am văzut cum alergi, cauți răspunsuri și nu știi că se află chiar aici. Am încercat să vorbesc cu tine prin norii albi, prin albastrul cerului și prin liniștea ierbii, prin frunzele copacilor și splendoarea
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
printr-un misterios mecanism al minții, își aminti sfatul tatălui său: „Ultima apărare: prefă-te mort“. Rămase nemișcat, dar era cu adevărat pe moarte. Nu se atinseră de el. Dintr-odată, un val de sânge îi umplu gura și se revărsă pe podea. Se sufoca, nu mai auzea nimic. Gura i se umplea din nou de sânge, apoi, în loc să respire, se golea deodată, o masă caldă și un ușor acces de tuse. Peste toate, în timp ce luminile din străfundurile creierului său se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cinci oameni unul deasupra celuilalt; eu am văzut-o. La mică distanță, cea de-a doua insuliță era acoperită de o îngrămădire de ruine cu neputință de înțeles, înăbușite într-o încâlceală de tufișuri și salcâmi. Crengile și rădăcinile se revărsau în apă. — Acesta era palatul ei particular, al lui Cleo, regina noastră, spuse bătrânul preot. Era o mare regină: glasul ei era fermecător, conversația inteligentă și ușoară. Cei care i-au văzut în zilele acelea au spus că, alături de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai vedeau, adăugă el, oamenii puternici din vremea Republicii, care vorbeau o latină concisă și se îmbrăcau după vechile cerințe. Toate rasele, limbile și modele se amestecau pe stradă, fără nici un control. — Pe lângă aceasta, continuă el veninos, peste Roma se revarsă neîncetat un val de sclavi din ținuturile cucerite, germani, hiberici, traci, barbari mauritani. Și fiindcă în capitală debarcau numai bărbați tineri, aleși după înfățișarea și cultura lor, și fete frumoase, mulți dintre ei avuseseră parte de un noroc previzibil. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Callistus le lăsa jos și la cele - multe - pe care le mai avea în mână. Un alt nume cădea în liniștea sălii, un alt senator tresărea, făcându-se mic sub togă și strângând brațele scaunului. Un val de ură se revărsa în Curie. Împăratul își simțea gura uscată și nu reușea să înghită. Mâinile îi erau înghețate. Însă avea dreptate poetul antic: „Nu există plăcere comparabilă cu cea a răzbunării“. Callistus citi până la capăt, fără ca glasul să i se altereze. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prăbuși cu fața în jos pe pardoseală. Nu se mai atinseră de el. În cădere, inelul sigillarius se izbise de marmură, iar ochiul lui Horus de pe el se spărsese. Deodată, un șuvoi de sânge îl năpădi pe gură și se revărsă pe podea. Cei doi îl priveau nemișcați. Chereas spuse încet, pe un ton profesional: — E mort. Să plecăm de-aici, toți, porunci în șoaptă, însă foarte dur, Valerius Asiaticus. Se supuseră în tăcere, risipindu-se. Nu se auzeau alte glasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dădură năvală mai multe escadroane, care își croiră drum prin gloata ce se ferea din calea copitelor cailor. În spatele călăreților veneau cohortele pretoriene care mai înainte fuseseră blocate. Din înaltul Capitolium-ului, senatorii asediați văzură că, asemenea mării, mulțimea se retrăgea, revărsându-se pe străduțe. Cavaleria o împinse spre Suburra. — Am reușit, spuse Valerius Asiaticus - și slobozi o înjurătură, uitând de latina sa aulică. În curând, centrul imperial al Romei începu să fie patrulat de pretorieni și vigiles; în urma mulțimii revoltate rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mamei ce venea să mă sărute seara, când credea că am adormit, iar eu doar mă prefăceam; cum venea ea tiptil, se apleca și mă săruta pe obraji sau pe gât, fiind Întotdeauna Însoțită de acel miros proaspăt de busuioc revărsat din sânul ei, pe care eram nebun de dorință să-l ating cu buzele, dintr-o pornire incestuoasă, rezolvată de falnica psihanaliză. Iată Încă o imagine de beatitudine Într-un câmp Însorit: eu alergam, alergam cu sufletul plin gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
drag și când am atins buzele mele de obrazul atât de drag. Nu mă puteam concentra În nimic, prin fața mea se succedau acele scene unice, minunate, ale Începuturilor acestei iubiri. Mai ales scena Îmbrățișării, când În suflet mi s-au revărsat minunății atunci când capul meu s-a lăsat supus la pieptul lui, acea senzație când m-a strâns brusc mai tare, de mi-am simțit sufletul trecând În alte sfere ale existenței, mai presus decât În vis. Și privirea mea dureroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]