4,463 matches
-
fi inventat un motiv, Miliția s-ar fi grăbit să-l cerceteze. ― Just! conchise Matei. ― Și-apoi, reluă bătrâna, Panaitescu era un individ ciudat, închis, absent, cam blazat. Un astfel de bărbat ar fi putut... Își înghiți saliva: Hotărârea lui, sânt convinsă, nu va surprinde prea mult. Valerica Scurtu își lipi mâinile asudate de zid. ― Am impresia că visez... ― Epistola rămâne neiscălită? se interesă sculptorul. Bătrânica își îndreptă cutele capotului apoi reflex părul. ― M-am gândit și la asta. Se răsuci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
carte poștală de la Panaitescu. Era cu soția dumnealui pe litoral. Cred că vă ruga să dați anumite relații elevilor care-l caută la telefon... ― Trebuia să-mi închipui că cenzurezi totul, mârâi bătrânul. Nu știu dacă o mai am. ― Oh, sânt convinsă că da. Declară candidă: în locul dumneavoastră aș căuta în cutia aceea mică, din lemn de santal. Omul o privi perplex. Vru să spună ceva, dar renunță și o aduse. ― Ah! În sfîrșit! exclamă Melania Lupu bătând din palme ca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu un surâs amabil sculptorului: ― Domnule Matei, vreți să mă ajutați? Trebuie doar să ridicați mașina. Așa! Așa! Aici pe pat e foarte bine. Puțin mai la stânga... Perfect! Clipi privindu-l drept în ochi: N-avem voie să neglijăm amprentele. Sânt convinsă că mă înțelegeți... Valerica Scurtu se apropie cu pași împleticiți: ― Asta ce mai e? Bătrâna lua unul câte unul degetele lui Panaitescu apăsîndu-le pe diferite clape. Explică binevoitoare: ― Doar și-a bătut scrisoarea la mașină. Vor căuta amprentele și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
permiteți, să-mi exprim câteva păreri. Grigore Popa clătină din cap fără să comenteze. ― Întâi să trecem în hol. Atmosfera a devenit apăsătoare. O urmară ca niște automate. Matei înghiți în sec: ― Aș bea ceva. Simt că-mi vâjâie creierii! ― Sânt convinsă că tuturor ne-ar face bine o picătură. Sculptorul aduse o sticlă de rom și câteva păhărele. ― Eu nu beau! strigă Valerica Scurtu trăgîndu-și lațele. ― Idem, tinere! făcu Popa clătinând degetul în aer fără să miște mâna. Râse sardonic
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o parte: Sânt convins chiar că nu ți-ar strica să schimbi aerul. Femeia îl țintui cu furie dementă, albă la față. ― Pește ordinar! Ți-ar... ― Stăpînește-te, draga mea, interveni Melania Lupu. Dumnealui glumește. Ținem doar cu toții la dumneata și sânt convinsă că te vei descurca foarte bine. Continuă repede, înăbușind scandalul: Ne vor întreba despre Panaitescu, despre obiceiurile lui, eventuale neînțelegeri cu soția. Consider că e bine să ne manifestăm, desigur fără ostentație, toată amărăciunea față de gestul nesăbuit, regretul pentru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
descurca foarte bine. Continuă repede, înăbușind scandalul: Ne vor întreba despre Panaitescu, despre obiceiurile lui, eventuale neînțelegeri cu soția. Consider că e bine să ne manifestăm, desigur fără ostentație, toată amărăciunea față de gestul nesăbuit, regretul pentru moartea unui vecin cumsecade. Sânt sigură că acestea sânt de fapt sentimentele noastre adevărate, și nu văd de ce nu le-am mărturisi. Popa se hlizi pastișîndu-i intonațiile: ― Vom contribui la cheltuielile de înmormîntare ― bieții oameni n-aveau de nici unele ― și-i vom comanda o coroană
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
repede, înăbușind scandalul: Ne vor întreba despre Panaitescu, despre obiceiurile lui, eventuale neînțelegeri cu soția. Consider că e bine să ne manifestăm, desigur fără ostentație, toată amărăciunea față de gestul nesăbuit, regretul pentru moartea unui vecin cumsecade. Sânt sigură că acestea sânt de fapt sentimentele noastre adevărate, și nu văd de ce nu le-am mărturisi. Popa se hlizi pastișîndu-i intonațiile: ― Vom contribui la cheltuielile de înmormîntare ― bieții oameni n-aveau de nici unele ― și-i vom comanda o coroană de flori. Văd și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
auzea liniștea. " În 5-10 minute, vor fi aici, gândi Doru Matei. Ce chestie! Încă nu-mi vine să cred. Totul a venit prea repede... La cât ar putea fi evaluat un Goya în străinătate?" " Mi-e frică, gândi Valerica Scurtu. Sânt niște șnapani! Am să fiu cu ochii în patru. Cred că mai am niște cofeină în șifonier." Motanul se cățără pe genunchii Melaniei Lupu. "Valerica are nervi slabi, gândi bătrâna. Doru e insolent, domnul Popa, cam morocănos. Va trebui să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
invită să ia loc în balansoarul din mijlocul odăii. Cristescu refuză. Se apropie de fotografia agățată deasupra biroului. ― Am fost ofițer de carieră, explică bătrânul. Colonel... ― Da, da... Îngână maiorul apropiindu-se de fereastră. Locuiți de mult aici? ― Din '50. Sânt cel mai vechi locatar. Ceilalți au venit mai târziu. Ultimul s-a mutat tânărul. Cristescu ridică ușor perdeaua. Blocul de peste drum semăna cu un vapor. Câte două rânduri de ferestre erau înfipte în muchia circulară. Nevastă-sa visase totdeauna o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sau '55. Scoase o agendă și o răsfoi: Exact: 28 martie 1955. Nevastă-sa a venit ceva mai târziu. Consultă din nou agenda: 14 aprilie. ― De ce? ― Habar n-am. Panaitescu n-a fost un comunicativ, iar eu -râse scurt ― nu sânt din cale afară de curios. Când trăiești ca noi, e de ajuns că te suporți. Mărunt, boțit la față, ceva mai înalt decât un băiețel, semăna cu o maimuță cocoțată pe un balansoar. Maiorul căută din ochi scrumiera. ― Mulțumesc... E aici
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ani de când locuiți în comun. Cum de nu ați găsit până acum nici o soluție? ― Hm! Nici n-am căutat-o. Chestiunea m-ar fi interesat cu 15 ― chiar 10 ― ani în urmă, dar pe atunci problema caselor era insolubilă. Azi sânt prea bătrân. M-am obișnuit, și pe urmă îmi revine destul de ieftin. ― Și ceilalți? ― Ceilalți! Melania Lupu, presupun, gândește ca și mine. Motanul, o prăjitură și televizorul îi ajung. N-are copii, la ce să-și mai caute o altă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
omul care a trecut prin situații asemănătoare, iar acum asistă la confirmarea unor pronosticuri. Făcu un semn spre odaia Valericăi Scurtu: ― I-a ars finala! De când tot așteaptă un mascul, s-a sonat complet! ― N-aș fi zis că pereții sânt atât de subțiri, observă maiorul zâmbind. ― Foiță de țigară! Nu vă uitați că e casă veche. Dar luați loc, vă rog! Îi împinse un taburet mic de lemn cu trei picioare. Într-un colț, erau înghesuiți mai mulți saci de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
schimb avea un bărbat. ― Am discutat și cu domnul Popa, începu maiorul. Sculptorul își vîrî adânc mâinile în buzunare. ― Și ce v-a spus? ― S-a exprimat cam în aceiași termeni despre doamna Panaitescu. ― Firește! Ăștia doi, Valerica și Popa, sânt niște cârtițe. Oameni care nu știu să se bucure de viață și le stă în gât când altul se înfruptă cu polonicul. Le părea pur și simplu rău când vedeau că Panaiteștii se amuză colosal, că se simt bine împreună
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai! Are fler flăcăul... Discutam într-o zi: Panaiteștii au fost singurii care nu obiectau să dea doi lei în plus la apă sau lumină, au acceptat fără să cârtească tirania Valericăi și a lui Popa. Habar n-aveți cine sânt ăștia! O viperă și un șacal bătrîn! Din odaia alăturată bubui glasul bătrînului: ― Măgarule! Ce impertinență!! ― Poftim! Vă place!? Ascultă pe la uși, îți numără dumicații, se uită pe gaura cheii, cronometrează minutele cât stai în baie, se ține de intrigi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spurc?" ― A, nu... Asta, desigur, nu. Încercă sa rîdă: Ar fî o aberație. ― Până acum mi-ați explicat altceva. ― M-ați înțeles greșit. Sculptorul se redresă: Moșul e un reformat din toate punctele de vedere. Că-i pestriț la mațe, sânt de acord, dar de aici și până la... nu, hotărât e absurd! ― Și ceilalți? ― Cine? Valerica? Hohoti strident: Țipă când vede o gânganie. Mai nou, face cură de chefir. Ați văzut gangster să consume chefir?! ― N-am văzut. Despre Melania Lupu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se încurca printre picioare. Cristescu zâmbi. ― Tocmai mă întrebam... ― Vai, pe mine mă așteptați? De ce nu mi-ați spus? Îmi pare extrem de rău. Bătrâna înaintă cu pași precipitați. Remarcă privirea lui Azimioară și-i întinse farfuria. ― Vă rog să serviți. Sânt proaspete. Locotenentul refuză încurcat. Pretextă ceva în legătură cu silueta. În fond, nu suporta prăjiturile preparate pe bază de untdelemn: gogoși, minciunele, checurile economice cu parfum de floarea-soarelui... Nevastă-sa gătea ca la carte, rețete sofisticate cu migdale și alune trase în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gât, avea mâneci bogate de dantelă, ce se strâmtau la coate. Cristescu puse albumul pe masă. ― Ați fost prietenă cu familia Panaitescu? ― Prietenă? Melania Lupu zâmbi stînjenită: N-aș putea spune asta... În orice caz, buni vecini. Nu uitați că sânt mult mai tineri. La vârsta mea nu mai interesez pe nimeni. ― Condițiile în care trăiți favorizau totuși o apropiere. Bătrâna clătină capul. Se juca, distrată, cu ceasornicul care-i atârna la gât. ― Se vede că nu locuiți în comun. Fiecare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai departe. Ne-am aranjat în funcție de program. Soții Panaitescu îl aveau pe al lor unde nu putea pătrunde nimeni. ― Vă referiți, desigur, la o rezervă pe care au impus-o. ― Într-un fel. Bătrâna își aținti privirea limpede în tavan: Sânt singură de foarte mulți ani. Soțul meu a murit în 1955, iar copii n-am avut. Vreau să spun că aș fi fost dispusă pentru relații mai calde. Nu s-au lăsat însă contactați. Firește, la modul discret. Ea e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Un praf de vanilie, un pahar de ulei, un pumn de orez sau zece lei împrumut. Se întîmplă să-ți lipsească. Comportarea i-a ținut la distanță pe toți. ― Chiar pe toți? ― Dacă vreți, singura excepție ar fi domnul Vâlcu. Sânt abonați împreună la Paris Match. Dumnealui era dispus să le împrumute oricum revista, dar soții Panaitescu n-au acceptat. Au ținut cu tot dinadinsul să suporte o jumătate din prețul abonamentului. ― Sculptorul mi-a spus că a plecat azi-dimineață. ― Exact
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Paris Match. Dumnealui era dispus să le împrumute oricum revista, dar soții Panaitescu n-au acceptat. Au ținut cu tot dinadinsul să suporte o jumătate din prețul abonamentului. ― Sculptorul mi-a spus că a plecat azi-dimineață. ― Exact. Va regreta totdeauna, sânt sigură, că nu și-a luat rămas-bun de la domnul Panaitescu, decât superficial. Dar cine putea ști... ― Unde își petrece concediul? ― La Iași, la sora dumnealui. O femeie extrem de distinsă... În viața mea n-am văzut o caligrafie mai delicată. Se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
răsărit de acolo, din odaia bătrânei, ar fi generat-o un obiect, o mobilă sau altceva. Melania Lupu continua să zâmbească. Vorbea frumos, o voce care-și păstrase tinerețea, ținea mâinile delicate în cutele capotului. ― ... inutil, bineînțeles. Nici eu nu sânt de acord, mi-e greu să-i înțeleg pe oamenii care se bagă cu forța în viața lor, povestesc, nu-i așa, amănunte penibile, cu o lipsă de pudoare jenantă. Cu familia Panaitescu însă se petrecea altceva. Trebuie să recunoașteți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Lupu duse degetul la buze șoptind: ― Lăsați-o. ― Ai căpiat?! Nebuna e în stare să toarne tot. Grigore Popa se ridică din fotoliu. Îngăimă: ― Apasă pe furcă, pentru numele lui Dumnezeu! Bătrâna respiră adînc: ― Domnișoara Scurtu are dreptate. Tablourile astea sânt un blestem. Le vom preda domnilor de la Miliție. E desigur mai bine așa. Vorbea fără să-și dezlipească ochii de spinarea femeii. Valerica Scurtu rămase cu degetul în orificiul discului. Spatele-i tresări, traversat parcă de un curent electric și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Femeia nu observase intenția. Continua să plângă cu fața ascunsă în îndoitura cotului. ― Și totuși nu putem continua așa! observă iritat sculptorul. Nemâncați, nedormiți, plus pleașca asta cu înmormîntarea lui Panaitescu. Popa își suflă nasul. ― Eu n-am să merg. Sânt răcit. În capelă e frig, trebuie să stai cu capul gol. ― Ești deștept, papa, dar nu ține! Ori mergem toți, ori nici unul. ― N-ai să-mi dai dumneata lecții, tinere! În ce te privește, faci ce poftești. ― Nu trebuie să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Unde dă Dumnezeu! Își reluă ideea: Nu putem continua în condițiile astea. ― Dumneata, tinere! Eu pot foarte bine! ― "Tinere"! Ia mai slăbește-mă, neică! Melania Lupu își izbi palmele. Propuse pe un ton care încerca să galvanizeze: ― Să jucăm tabinet! Sânt sigură că nu vom observa când trece timpul. ― N-am chef! făcu scurt Matei. ― Nici dumneavoastră, domnule Popa? Bătrânul clătină hotărât capul. Melania Lupu oftă și scociorî în pungă după altă bomboană. Matei începu să se plimbe prin încăpere. Se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
inutile?" " N-a știut să se păzească, gândi Grigore Popa. Lucrurile se complică. Doi morți în mai puțin de 48 de ore. O "sinucidere" și... Și ce?" "Ai să faci față și de astă dată, draga mea, gândi Melania Lupu. Sânt convinsă." Trecu o mașină. " Mi-ar plăcea să visez, dar nu visez, gândi Doru Matei. Ce departe au rămas toate... Am impresia că sânt în altă lume, pe alt continent." Va trebui să fiu atent, foarte atent, gândi Grigore Popa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]