4,863 matches
-
picior, piciorul ridicat în aer era pe jumătate dezgolit, și atunci m-am dus la ea, ea mi-a spus s-o țin bine, să nu cadă, și atunci am luat-o în brațe, și am văzut că are obrajii scăldați de lacrimi, ea și-a plecat capul și a început să-și tragă-n jos ciorapii, și ținând-o așa, am simțit cât de tare îi bate inima, și mi-a venit în minte bunicu’, aș fi vrut să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nisip și a căzut într-un somn adânc, ca de moarte. Acum, înainte de a vă povesti ce s-a mai întâmplat, trebuie să vă spunem ce fel de loc era acela în care nefericita prințesă fusee aruncată. În marea ce scălda coasta Irlandei se află o insulă numită Ebud, ai cărei locuitori, pe vremuri foarte numeroși, au fost nimiciți de furia lui Proteu până când n-au mai rămas decât câțiva. Această zeitate fusese mâniată rău de faptul că localnicii încetaseră a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și pentru a da timp prințesei să se odihnească după atâta zbucium, Rogero a căutat din nou pământul coborând pe țărmul Bretaniei. Lângă țărm începea o pădure desă ce răsuna de cântecele păsărelelor. În mijloc, o fântână cu apa limpede scălda iarba unei pajiști. Un delușor se ridica ceva mai departe. Rogero, făcându-l pe hipogrif să se lase pe pajiște , desălecă ajutând apoi Angelicăi să coboare. Când și-a revenit din emoțiile prin care trecuse, Angelica, aruncând o peivire în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pilda ta de milî și dragoste”. Întâmplarea, sau luna mișcată de ruga lui Medor, a destrămat norul și razele ei au inundat valea cu o lumină strălucitoare ca ziua. În clipa aceea Medor a văzut cadavrul prințului Darniel; cu ochii scăldați în lacrimi și inima sângerând, el l-a recunoscut după pătratele de alb și roșu ale scutului său. Înăbușindu-și lacrimile, nu pentru el căci nu prețuia viața, ci de teamă să nu se deștepte careva și să-i împiedice
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
adormit ca un copilaș înainte de ora zece. Ceasul meu de voiaj m-a anunțat că e ora opt și cincisprezece. Am sărit din pat, simțindu-mă plin de energie, ba chiar a-ntâia, uitând cu totul de sudorile care mă scăldau de obicei, de convulsii, de frisoane, de amețeala accentuată - o senzație greu de descris, dar și mai greu de suportat, aceea că nu am mai coborât ieri din naveta spațială acolo unde trebuia și că mă îndreptasem spre planeta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spuma mării, gonind spre clinicile unde li se injectează dozele de ADN și li se schimbă sângele. De două sau de trei ori pe lună își iau zborul în vederea unor lungi weekenduri pe Thousand Island, un loc uitai de timp, scăldat de apele fericirii. Toată lumea crede că și mie mi se va întâmpla aceiași lucru cât de curând. Eu, însă, nu mă prea văd în postura asta. Viața mea atârnă de un fir de păr și eu o știu prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lor. În timpul mesei, Fielding mi-a vorbit despre contingențele lucrative ale pornografiei, despre pandemoniumul din Forty-Second Street, despre vânzarea de dușuri cu jeturi multiple de pe Seventh Avenue, despre minunăția de gagici și cătușe, despre circuitul Malibu, cu grupurile care se scaldă în apă, la vremea amurgului, pline de avânt, de chiote și cumpărături de la cel mai tare și bronzat mascul din holul motelului, despre rapida proliferare a filmului porno prin cablul care traversează lumea și prin rețeaua de televiziune, și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pictezi... — Albastrul este dominant în tablourile mele. Ames tec culorile cu cerul, abstractizez, am impresia că pătrund prin albastru în alte lumi. Apoi, nu te mira că în picturile mele vezi atâta lumină. Eu am pictat lângă Sergiu, am fost scăldată în muzică și în iubire. El căuta să dea luminozitate concertelor pe care le dirija, era fascinat de magie. Pictura mea provine dintr-o stare de grație, în care se vede bucuria de a trăi... Mi-a trebuit un timp
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Cei drept, matahalele reușeau totuși să se hrănească și să se îmbrace fără ajutor. Singurul lucru pentru care contau era obediența totală de care dădeau dovadă în fața lui. Prelungiri ale propriei voințe. Cine vroia să știe în ce ape se scaldă Kaan, trebuia să-i observe cu atenție gorilele. Erau oglinda lui personală. Iar acum, acestea erau agitate. De când îi veniseră ordinele de rigoare precum și informațiile adiacente de la Comandamentul General al Forțelor Militare Federate, în a cărui subordine directă se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Se întoarse către el și cu un gest discret, un semn de avertizare asupra locotenent-gardianului, pe care căpitanul dădu de înțeles că-l recepționase, se întoarse la locul lui. Kaan urmări cu un zâmbet subțire reflexele argintii ale lucșilor care scăldau într-o lumină caldă țeasta pleșuvă a căpitanului. Privindu-l cum se apropie avu senzația unei plăcute moleșeli scurgându-i-se prin oase ba chiar i se păru că simte plasa care îi cuprinde mintea într-o dulce îmbrățișare... Fir-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
enigmele? - Cum spuneai tu adineaori, s-ar putea să te afli într-o postură deosebită când am să-ți comunic unele lucruri care și pe mine m-au șocat, dar cred că e mai bine să știi, decât să te scalzi într-o apă infestată. Alex făcu ochii mari. George întindea din ce în ce mai mult o coardă, ambele capete fiind în mâinile sale. Deși starea de surescitare a lui Alex creștea văzând cu ochii, se stăpâni. Nu voia să-l inhibe pe George
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Sufletul îi devenise o rană. Olga nu putea să-i ierte Inei faptul că i-l furase pe Alex. Da, da, acesta era cuvântul: i l furase, dar para cât putea de bine, acoperind situația creată cu zâmbete și vorbe scăldate în două ape. Pentru a nu se demasca, găsi că cel mai potrivit ar fi să ia o mină de indiferență. Cu haina aceasta a unei prietenii de fațadă, avea să-și pună mai lesnicios în aplicare planul diabolic. Care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de-a face cu o prostituată. Nu vreau să par ipocrit. Sunt un bărbat ca ori care altul. Nive lul de hormoni androgeni din sângele meu este de zece ori mai ridicat decât în sângele unei femei. Creierul meu este scăldat în hormoni sexuali. Simt de multe ori din plin neliniștea erotică pură, mă excită de multe ori o necunoscută din tr-un autobuz, mă rătăcesc adesea în labirintul fan teziilor violente și-ntunecate, populate tocmai de aseme nea obiecte sexuale, total
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-l puteai imagina cântând pe Humphrey Bogart. Doar textul era ușor siropos, dar prin aceasta contrasta fermecător cu vocea prea aspră, gravă și reținută: Ți-aduci aminte Ce dulci cuvinte Ne trimeteam în scrisori? Odinioară Pe dinafară Le știam uneori. Scăldate-n lacrimi noi le citeam 152 De ce iubim femeile Și-apoi le sărutam. Visul se curmă Și-n cea din urmă Eu nu știu ce să-ți mai scriu... Când mama mă alinta, în copilărie, nu mă impre sionau deloc giugiulelile ei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o copilă. Am simțit cum mă trăgeau spre ei, îmi acopereau mâinile de sărutări, bărbați și femei plângeau în hohote și sărutau poalele tunicii mamei; și am plâns la rându-mi, mai mult decât ei, și zâmbeam cu toții, cu obrajii scăldați în lacrimi, vorbind limbi diferite, spunându-ne cuvinte pe care nu le înțelegeam. Apoi mama a făcut primul gest autoritar din viața ei: l-a chemat pe comandantul pretorienilor și i-a spus că putea să plece. Așa a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
după teribila noapte din Horti Vaticani. Împăratul venea în camera ei - ușa era mereu întredeschisă și o lampă mică ardea într-un colț -, se prăbușea pe pat, îmbrățișând-o cum și-ar fi îmbrățișat mama. Stând așa, simțea obrajii ei scăldați în lacrimi. Atunci o mângâia, o îmbrățișa, cu tot trupul lipit de ea, și îi șoptea: „Dăruiește-mi un mic împărat“, iar ea se oferea cu candoarea unei fecioare. În alte nopți din acea lungă iarnă, el își arunca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
enorm act de bunăvoință din partea sa. În același timp, eram convins că tot ce mă înconjura, că tot mai cuprinzătoarea răspândire a LSD-ului prin corpul meu, făcea parte dintr-o intenție ironică a lui Vaughan, ca și când excitația ce-mi scălda mintea ar fi oscilat între ostilitate și afecțiune, sentimente ce deveniseră intersșantajabile. Am urmat deviația vestică de mare viteză a autostrăzii circulare externe. Când să ocolim rondul central al intersecției, am mutat mașina pe banda de trafic lent, accelerând când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
am ridicat încet de pe Vaughan, ținându-i fesele depărtate cu mâinile, așa încât să nu-i rănesc rectul; și, ținându-le depărtate, mi-am privit sperma cum i se scurge din anus peste canelurile tapiseriei de vinilin. Ședeau unul lângă celălalt, scăldați de lumina care curgea peste peisaj în toate direcțiile. Cu brațul petrecut pe după umerii lui Vaughan, care dormea, am urmărit treptata retragere a izvorului de lumină ce țâșnea din grilajele radiatoarelor mașinilor zdrobite aflate la distanță de douăzeci de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
om mai desfrunzit la minte, l-a aprobat. Eu mă bucur, nene Ioane, dacă vrei să ai grijă de oile comunei. Da, mă copile, vin. Că de aia am sosit, acum, ca să vă consult, să văd, în ce ape vă scăldați. Eu te susțin. Însă, cu nimic, din partea primăriei. Că suntem săraci. N avem bani. Nu, mă, cu nimic, din partea primăriei. Merg, eu, pe la oieri, discut cu ei, mă informez,întâi, să văd ce și cum, și apoi, dacă văd că
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Helen își ridică privirea spre mine și zâmbește cu jumătate de gură, rânjind cu buzele pline de sânge și fiere. Îmi face cu ochiul și zice: Haide, tati, că te-am făcut! Tot trupul mi se strânge într-un spasm scăldat în sudori. Helen zice: — Chiar credeai că mami ar putea să cadă în limbă după tine în halul ăsta? Și c-o să-și arunce căcatele ei de bijuterii scumpe? Râde, și sângele și soda caustică îi bolborosesc în gâtlej. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
te-a părăsit o iluzie. Vine alta cât de curând, că viața-ntreagă nu-i așa, este și ea o iluzie. Depănând amintiri, trecutul devine aproape prezent iar viitorul ne așteaptă cu darurile lui; norii dispar de pe cer, soarele se scaldă în razele gândului și sufletului nostru care o clipă, două se descătușează. Rău cu dor și de dor, dar mai rău fără dor. Rătăcești fără rost în viață când ți-ai uitat copilăria cu toate amăgirile ei. Ferește-te s-
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
-au anii tot adunând și culegând nu sunt bogat și nici sărac, rămas-am doar un om de rând... duminică, 11 noiembrie 2012 catrene de dragoste în genunchi de ceară caldă și-n fierturile de crin ochiul meu ades se scaldă ca în râul cristalin. și mă mir de frumusețea curbelor de șolduri reci când le-ating cu ochiul tainic pe nostalgice poteci. treci ca o idee-n toamnă care lasă-n urmă iz de arome pământene ambalate-n roz-birbriz. ochiul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
prag de iarnă, pe cer abia se văd îngerii, vopsiți în culoarea cărămizie a durerii. Pornesc spre rugăciune în ninsoarea bogată, asfințește vremea, copacii rămân neînfloriți și păsările nenunțite, sufletul scoate din țărână bucăți de dor, le învelesc cu stihuri scăldate-n aghiazmă dincolo de mine, curcubeul și-a schimbat culorile, apusul a devenit răsărit, mâine e Ajunul Crăciunului, nicio stea nu se aprinde pe sufletul iernii... cerneala a invadat cerul nespus de cenușiu, îngerii sorb rime, se lăfăie apoi pe zăpada
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Fulgul mi-a bătut în geamul înghețat, eu adormisem, pe o frunză de măr, pe care am uitat-o în marea de vise, pasărea duce în zbor fulgul de ieri, de azi și de mâine ce albește Bradul de Crăciun scăldat de lacrima iernii. Lacrima cerului devenită stea, alunecă spre cealaltă parte a sufletului amintiri, nimicuri dureroase, poleite cu zăpada speranței, inimă de gheață, speranță de gheață, lumină de gheață, îngrămădite în întunericul ce dă sens răului. Cunosc zâmbetul jalnic al
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de albastru sidefat Ce tremură prin raze de lumină E ca un sunet ce zace agățat În liniștea ciudată și deplină Ochii, acut albastru ce învie O privire ca zorii ce se crapă In dulce și amară rapsodie Când mă scald în ei ca într-o apă Macină timpul ziua către seară Ca o liniștire-n somn necunoscut Pe-ale nopții plete stele-ncep s-apară Ce cad ca visele din al meu trecut. Melania BRICIU ATANASIU <biography> Data nasterii: 31
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]