4,744 matches
-
C.; dar se pare că cultul nu a încetat cu totul deoarece Ier 41,2 afirmă că au venit acolo pentru pelerinaj grupuri de locuitori tocmai din Nord, din Sihem și Samaria. Profetul Ezechiel (Ez 40-48) a încercat chiar să schițeze un proiect de restaurare a edificiilor de cult, dar obiectivul acesta va fi îndeplinit abia de primii evrei repatriați din exilul babilonian care încep reconstrucția sa pe care o termină pe 12 martie 515 î.C., în ziua a treia
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
care au avut fericirea să le urmărească lecțiile, amintirea lor este încă proaspătă; așadar, ne este ușor să-i evocăm. În timp ce vorbește, dl Bertrand este în plină mișcare; acum pare să se confrunte cu un inamic imaginar, acum mâna sa schițează în aer figurile pe care le studiază. Evident (în mintea sa), el vede și încearcă să deseneze, de aceea cheamă în ajutor gestul. În ceea ce-l privește pe dl Hermite, este exact contrariul; ochii săi se feresc de contactul cu
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
de muncă, a unui sistem educațional performant, al unui sistem sanitar eficient și desigur al unor sisteme politice care să evite instabilitatea politică. Cum va arăta forfota marilor aglomerări urbane într-o lume globalizată? Încă din 1775, Morelly încerca să schițeze orașul viitorului, în care „spațiul urban se va realiza din clădiri identice, străzi identice, cartiere pătrate. Fiecare trib va ocupa un cartier. Invalizii și senilii vor fi separați de ceilalți și vor avea condiții optime de îngrijire”. De-a lungul
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
nemăsuratului orgoliu; una din ele a fost o primă întîlnire cu I. L. Caragiale dramaturgul avea 42 de ani, Iorga doar 23: "...am îndrăznit să cetesc dintr-un cutezător manuscris de roman prin care încercam, în anumite seri la Paris, să schițez viața botoșăneană a copilăriei mele cu unele tipuri ce-mi rămăseseră în minte. Da, un roman, un roman contemporan de vreo 200 de pagini. Sfios am dat lectură unui capitol și, la capăt, sentința lui Caragiale a venit, batjocuritoare: Foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
pâra, amenințarea cu darea în vileag a tainei încredințate sau smulse"; se recomandă singur "M-am făcut codoș de câini" și pentru ca cititorul să nu mai aibă nici o îndoială cu privire la "referent" se introduc în discurs concepte operaționale precum maestru și schiță: "A! să fi voit el, cu darul lui de a zeflemisi grosolan și ieftin, cu lipsa lui de carte și de ideal înalt și cu amănunțita lui cunoaștere a lumii de mardeiași, de codoși și de șmecheri, de teleleici, de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Creația, pun problema unei democrații pe care femeia începe să o cucerească. Pariziana este în căutarea și aflarea soluției, care trebuie însă mereu inventată. Femeia pariziana este o formă originală de manifestare a modernității, o alegorie a modernității. Femininul francez schițează unele scenografii originale ale modernității. 1.1. Femeia pariziana în imaginarul colectiv și individual Epoca modernă a fost decisivă pentru identitatea Parisului și a Parizienei sub toate aspectele. Pe parcursul secolului al XIX-lea Franța s-a schimbat radical. Pe fundal
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
concrete ale acestei frumuseți, în afară de provocarea ochilor. Privirea Parizienei poate sugera poezia pasiunilor ascunse, forța seducției și promisiune, mister și perfidie, dorința de răzbunare, spirit și inteligența (de regulă) sau vid (mai rar), folosirea drogurilor la modă etc.105. Portretele schițează un profil, bazat doar pe detalii semnificative 106, care mai mult sugerează ideea de frumusețe decât o descriu pe larg. Sunt scoase în evidență anumite părți ale corpului 107. Dar mai important decât calitățile înseși apare efectul lor premeditat. Descrierile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Lamarthe se consacră în Notre coeur studierii persoanelor mondene, făcându-le portrete ironice. El pretinde a cunoaște și analiza femeile cu o agerime infaibilă și unică. Scriitorul o clasează pe doamna de Burne printre desfrânatele contemporane, al căror tip îl schițează în românul sau Une d'Elles. El este primul care a descris această nouă rasă de femei agitate, cu nervi de isterice rezonabile, animate de mii de dorințe contradictorii care nici nu reușesc să devină dorințe, deziluzionate de tot fără
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Forestier este, cum observa critică, singura intelectuală în opera autorului [v. Florovskaia, p.69]. Ultima pagina a românului, în care Georges Duroy își îndreaptă privirea spre D-na de Marelle 145, reprezintă un fel de victorie posibilă a femininului. Maupassant schițează portretul moral destul de controversat al Parizienei, care, pentru a-și satisface curiozitatea, nu se oprește în fața secretelor, înșelăciunilor, ticăloșiilor 146. Maupassant constată că: "leur morale flexible de Parisiennes n'aurait pas tenu longtemps devant la certitude du secret" [Maupassant, Bel-Ami
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sentimental de trecut. Ea trăiește în timpul prezent al modernității imperfecte, dându-i un contur mai variat. Intrigile în care Parizienele sunt protagoniste prezintă o ființă dornică de a manipula prezentul pentru a-și asigura viitorul. În felul acesta, femininul francez schițează unele scenografii originale și noi ale modernității. Contradictorie că identitate modernă, Pariziana este coerentă ca personaj literar, având consistentă, unitate relativ stabilă, indiferent de acțiunea în care este prinsă, care o confirmă sau o infirmă, fără a o modifică fundamental
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Seche, C.Toubin-Malinas ș.a.), si, în mod special, în literatura franceză a secolului al XIX-lea (M.Angenot, J.-P.Aron, M.Capy și A.Valette, G. Fraisse, M.Perrot, G.Racine, R.Sauvé ș.a.). 2 Este vorba despre portrete schițate de contemporani și prezintă studii de caz și de epocă (F.Dauphin, T.Banville, E.Cavailhon, contesa Dash, T.Delord, A.Houssaye, H.Juin, R.Maizeroy, V.Margueritte, P.Perret, O.Uzanne, C.Vignon ș.a.). 3 Astfel, lucrarea proiectează două
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ca totalitate, mai bine-zis la principiul acesteia: energia. Chiar diferența omului față de animal este plasată, precum-pănitor, în planul evoluției energiei. Aceste sensuri dovedesc faptul că personalismul energetic propune o reconstrucție a omului în modelul ontologiei umanului, așa cum acesta a fost schițat aici. Mai mult, filosofia de care ne ocupăm nu este numai o teorie despre "existența" umană așa cum ea apare ca ființare în lume, nici numai despre natură sau cultură, vizate, fiecare, prin ceea ce le desparte; ea este mai degrabă o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
urmă corespunde planului kantian de formulare a condițiilor de posibilitate a metafizicii-știință, fiind expresia unei clare intenții constructive. Proiectul antropologic, în schimb, nu trece în expresie intenția de a construi ceva nou prin raportare la proiectul metafizicii, fiindcă el doar schițează o teorie asupra omului, care se poate constitui într-un sistem de orientări pentru stabilirea unor "principii" mai degrabă metodologice (de construcție) a metafizicii știință. Prin urmare, diferența esențială dintre cele două proiecte ține de conținutul lor: proiectul antropologic, oarecum
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
al doilea muncește liber. Acum înțelegem că doar conceptul personalității energetice în înțelesul de "profesionist de vocație" are caracter normativ (de model). Și în legătură cu această accepțiune înțelegem și teoria educației a lui C. Rădulescu-Motru și "programul" național pe care îl schițează în Românismul... și în Etnicul... . Personalitatea energetică este ideal și realizare în același timp. Într-un fel, ea depășește personalitatea propriu-zisă ca sistem de aptitudini proprii unui gen de muncă și care folosește energia "profesională" pentru a crea bunuri. Personalitatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
personalistă care își are originea în "interpretarea" structurii formale a conceptului kantian al finalității. Teoria vocației începe cu precizări vagi asupra muncii "oamenilor excepționali", continuă cu fixarea sensurilor termenului "inovator" și se finalizează cu modelul teoretic al vocației. Prima sa schiță o aflăm în Puterea sufletească (Partea a V-a, II 3-6), acolo unde C. Rădulescu-Motru vorbește despre "oamenii excepționali" ("oamenii mari"), despre geneza, rolul social, categoriile lor etc. Oamenii mari se definesc prin activitatea socială: ei "anticipă prin ideile și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
incompletă care nu cuprinde și negația, anume afirmația măgarului: I-A (în germană ja înseamnă da!). Toate deosebirile dintre omul nobil (legiuitorul, noul filosof, aristocratul) și vocația personalist energetică sunt potențate dacă îl substituim pe cel dintâi cu "omul superior", schițat mai sus. Dar tocmai din tabloul acestor diferențe poate rezulta o întărire a elementelor de identitate ale vocației. Acesta a fost rostul evocării tipurilor îmbunătățite de om, a formelor în care poate fi omul superior. Ce se întâmplă însă cu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
află, fără îndoială, într-un "impas" teoretic cu această explicație strict energetistă, dacă ne raportăm la modelul de filosofare corespunzător ipotezei personalist energetice pus la punct în lucrări mai târzii. Scopul lui C. Rădulescu-Motru este, acum la început, de a schița programul științei (îndeosebi al psihologiei) angajată în cercetarea manifestărilor energiei; rezultatul este însă o construcție metafizică ce conține îndemnuri către cunoașterea științifică, dar, în fond, o "metafizică inductivă" (foarte apropiată de un demers pozitivist). Ea este centrată pe individ pentru că
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ca scop fericirea omului, o căpătăm prin știință, în general, prin știința culturii culturologie -, în special. Imaginea edenică pe care W. Ostwald o construiește ca un corolar al doctrinei sale energetiste ne interesează mai puțin aici. Am dorit să o schițăm doar pentru a servi ca termen de comparație cu corolarul personalismului energetic, care este (și) o teorie a educației. C. Rădulescu-Motru nu costruiește în acest sens "energetist"; scopul filosofului român este, desigur, acela al ameliorării condiției omului. Știința are, și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Spania și Portugalia), prin naveta transnațională și negocierile dintre culturile populare de acolo și cea de aici; și așa mai departe. Întreaga mutație a spiritului public românesc după 1989 ar putea face obiectul unui mare proiect colectiv de cercetare. Am schițat un program de cercetare și mai ambițios, la care sper să mă întorc în anii viitori, în Conferința Cuvântul pe care am ținut-o, la invitația lui Mircea Martin și cu replicile lui Horia-Roman Patapievici și Teodor Baconsky, pe 26
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
drepturilor. 3. Este realistă „a doua față” a liberalismului ?tc "3. Este realistă „a doua față” a liberalismului ?" Răspunsul scurt: mă tem că nu. În orice caz, nu mi se pare mai puțin problematică decât prima. În continuare, pentru a schița un răspuns mai lung, voi examina câteva aspecte teoretice și practice ale liberalismului modus vivendi recomandat de John Gray. Deși nu sunt convins de multe dintre demonstrațiile autorului, sunt captivat sau cel puțin intrigat de toate. Mai întâi, câteva chestiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să aibă numai calitățile celor tradiționale, inclusiv o puternică presiune normativă, dar nici unul din defectele lor, între care sectarismul și represiunea privată (capitolul VII); normele sociale (capitolul IX); un dialog între comunitaristul Etzioni și un preopinent conservator, ocazie de a schița un fel de catehism comunitarist, în maniera lui Lamennais (capitolul X); problema restaurării vocii morale (capitolul XI); formularea unor judecăți morale interculturale, printr-o consecventă depășire a culturalismelor (capitolul XII); o revoluție a proprietății și gestiunii, prin lărgirea bazei sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Germania, este prefața lui J. Leif la ediția franceză a cărții de bază, Communauté et société. Catégories fondamentales de la sociologie pure, P.U.F., Paris, 1977. Ediția franceză se bazează pe versiunea definitivă din 1922 a acestei lucrări; autorul a schițat-o mai întâi în 1881, ca lucrare de abilitare (Habilitationsschrift) complementară, a publicat-o în 1887 fără ecouri notabile, a reluat-o după 1900 cu mare succes, declanșând și lectura greșită organicist-neoromantică de care nu avea să mai scape niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
unde s-a și sinucis), care a scris în limba maternă câteva dintre cele mai sfâșietoare și mai izbutite cărți pe teme mergând de la distrugerea orașelor germane de către anglo-americani prin carpet bombing până la soarta evreilor. Această notă nu poate nici măcar schița programul unui travaliu urgent de revizuire, completare și regândire prin istoricizare a memoriei europene, prin care să se pună bazele unei comuniuni transnaționale prin justă și completă recunoaștere a suferinței Celuilalt, prin recunoașterea lui Tu ca Eu îndurerat. Jan Patoțka
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
asemeni mică. Se poate sublinia că și la băieți ca și la fete, exista o fază de decelerare, în cadrul probei de 100m. 2.6. DETALIEREA UNOR PARAMETRI BIOMECANICI ȘI TEHNICI PRIVIND PROBELE DE VITEZĂ Scopul acestui subcapitol este de a schița un model, pe baza rezultatelor unor studii și cercetări, de dată recentă, ca reper, la care să se facă raportarea, în procesul de pregătire a copiilor și juniorilor mici privind tehnica alergării de viteză și în primă instanță pentru proba
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
la capete, a unui contur dreptunghiular sau racordat precum și racordarea colturilor intermediare. Comandă (Include) este destinată includerii în planul de lucru, a unor elemente, aparținând unor schițe sau unor entități ale piesei. Folosind această comandă se pot prelua într-o schița elemente ale altei schițe sau ale entităților solid, create anterior. Preluarea se poate face la aceleași dimensiuni sau offset când se preiau curbe echidistante în raport cu cele selectate, la o distanță precizată. De asemenea, în partea a 21 două a casetei
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]